Vaccinarea a devenit în ultima perioadă o problemă controversată în societate, conturându-se tot mai clar păreri pro și contra. Am adus la aceeași masă oameni cu păreri diferite pentru a încerca să aflăm ce a dus la scindarea societății pe acest subiect, care sunt argumentele pe care le au unii și alții și, pentru că fiecare are partea sa de adevăr, am sperat să aflăm aceste adevăruri și să încercăm să le unim. Nu ne-am propus să convingem pe nimeni să renunțe la poziția sa, dar sperăm ca printr-o mai bună informare să-i facem să se înțeleagă și să se accepte unii pe alții. Vă vom prezenta două materiale bazate pe aceste discuții, al doilea urmând să abordeze pe larg Legea vaccinării obligatorii.
În mod clar, vaccinarea a dus în timp la eradicarea bolilor grave, invalidante. Este un adevăr care nu poate fi contestat. La fel de adevărat este, însă, că sunt copii care au suferit diferite reacții adverse după vaccinare, unele dintre ele chiar foarte grave, și unii s-au îmbolnăvit de boli cumplite. Pentru sistemul medical și Agenția Națională a Medicamentului, există un anumit număr de reacții adverse acceptate. Pentru ei, copiii care s-au îmbolnăvit de la vaccin sunt cifre într-o statistică. Poate fi un copil la 100.000, dar ce faci, cum reacționezi dacă acel copil este AL TĂU?
S-au așezat la masă, prietenește, oameni de profesii și vârste diferite, specialiști în sistemul medical, dar și părinți care au trecut prin experiențe de viață dramatice, ne neuitat și greu de povestit. S-au așezat cu dorință de dialog femei și bărbați, cunoscători ai sistemului medical sau oameni care s-au lovit de el, majoritatea dintre ei părinți.
Maria Livia Suhastru, medic primar Pediatrie Medicina Familiei, lucrează în sistem de foarte mulți ani, de pe vremea în care avea 6.700 de copii înscriși la cabinet și se ocupa de o școală care avea 14 clase întâi. A trecut prin diferite etape ale Programului Național de Vaccinare, a văzut cum au evoluat bolile, vaccinurile și reacțiile adverse.
„Am trecut prin toate valurile posibile, am trăit perioade în care aveam epidemii teribile la boli care decimau copiii înainte de vârsta de vaccinare, apoi am trăit perioada în care s-a mărit calendarul Programului Național de Vaccinare și acum suntem și noi confruntați, dintr-o dată, cu o situație absolut nouă care ne-a provocat în tot felul. O, da, sigur, susțin vaccinarea cu tot sufletul, dar respect și dorința părintelui. (…) Cu cât masa de copii și de adulți nevaccinați este mai mare, cu atât riscul este mai mare. Asta am constatat pe pielea noastră”, a spus medicul sibian.
Ea a precizat că nu a avut pacienți cu reacții adverse grave după vaccinare, cel mult reacții locale, dar și pe acestea le-a raportat de fiecare dată.
„Niciodată nu am făcut un vaccin fără să mă informez. Am discutat întotdeauna cu pacienții mei, am spus, am argumentat și m-am documentat ca să pot să argumentez. Am văzut în timp, că după același vaccin de la producători diferiți, pot să apară reacții diferite”, a mai spus dr. Maria Livia Suhastru.
Aceasta a povestit că, în Germania, numărul copiilor născuți prematur este secret de stat, iar la unul dintre congresele de Medicină de Familie la care a participat a aflat că, în străinătate, dovada vaccinării copilului se acordă de către echivalentul DSP-ului românesc, doar mamei copilului, pe baza CNP-ului acesteia.
”Poate fi armă biologică, dacă o populație în masă nu se vaccinează”, a mai spus medicul Suhastru.
Aceasta a concluzionat că „este bine să ne vaccinăm, dar trebuie să fim în cunoștință de cauză și să știm cu ce fel de produse ne vaccinăm”.
„Să avem libertatea să putem alege și să avem la dispoziție produsul care este cel mai bun și, bineînțeles, să avem libertatea să putem decide ce se întâmplă cu noi, cu bolile noastre, cu datele despre noi, cu tot ceea ce înseamnă persoana noastră”, a concluzionat dr. Maria Livia Suhastru.

La rândul său, medicul epidemiolog Georgeta Marga povestește că populația județului Sibiu este pacientul său și spune că își dorește ca acest pacient să fie sănătos.
„Să fii sănătos în fața bolilor transmisibile înseamnă să dobândești imunitate. Cum? Fie pe cale naturală sau pe cale artificială, fie prin vaccinare, care este cea mai bună variantă și de durată, fie prin administrarea de imunoglobuline sau ser, care dau însă o imunitate pe termen scurt. Trebuie să pun în balanță avantaje și dezavantaje și nu trebuie să uităm că vaccinarea trebuie privită și din punct de vedere al impactului individual, dar și al impactului colectiv. Decizia fiecărui părinte – vaccinez sau nu vaccinez copilul –  este o responsabilitate nu numai față de propriul copil, dar și față de persoanele cu care acesta ajunge în contact, iar acolo pot fi gravide, persoane cu boli cronice, copii, vârstnici”, a declarat dr. Georgeta Marga care a precizat că vaccinarea te protejează în proporție de 90 – 95% dar, cu cât sunt în jurul tău mai multe persoane bolnave, nevaccinate, riscul de îmbolnăvire crește.
Aceasta a explicat în cadrul întâlnirii un lucru extrem de puțin cunoscut: există la nivel național un sistem de supraveghere a reacțiilor adverse postvaccinare indezirabile.
„Pot fi considerate reacții adverse orice fel de reacții pe care părintele, medicul, mass-media sau publicul le consideră ca având legătură cu vaccinul”, a precizat dr. Georgeta Marga.
Raportarea se poate face la Direcția de Sănătate Publică sau pe site-ul Agenției Naționale a Medicamentului, de către orice persoană, iar specialiștii verifică relația dintre vaccin și reacția adversă raportată. Cercetarea ține cont de serul vaccinului în sine, dar și de particularitățile persoanei care primește vaccinul.

În cadrul discuției, profesorul Tiberiu Costăchescu a afirmat că, din momentul în care doctorul Pasteur a oferit omenirii vaccinul, „acesta și-a dovedit eficiența peste tot în lume”.
„Eu fac parte dintr-o generație care a fost vaccinată în perioada sistemului comunist din România. Sigur că uneori au fost situații dramatice, dar, cele mai multe dintre cazuri, au fost benefice și ne-au scutit de neplăceri și ne-a permis să avem o viață normală. Toate vaccinurile pe care noi le-am folosit în acea perioadă erau produse în România. Ceea ce pot eu să afirm astăzi este dorința de a avea vaccinuri produse în România și testate în România pe ceea ce înseamnă gena poporul roman pentru că este o mare diferență. Trebuie să se folosească acele vaccinulri testate cu o îndelungată experiență a medicului român și cred că nu este cazul ca, din dorințe politice sau alte motive, să închidem institute care au mers impecabil pentru a crea culoare multinaționalelor. Cred că aici trebuie să fim foarte atenți. Sunt convins că medicii fac tot binele posibil pentru că au la bază, și pregătire, și seriozitate, și dorința de a face bine”, a spus prof. Costăchescu.

Preotul Petru Marga, tată a patru copii, a apreciat că discuția pro și contra vaccinare este „absolut normală și firească că pentru că, întotdeauna când există păreri contrare, este foarte greu când observi că fiecare părere are o doză de adevăr”.
„Dacă o părere ar fi adevărată și una falsă, atunci concluzia ar fi foarte ușor de tras, dar când vezi că părerile au doze de adevăr, atunci deciziile sunt greu de luat. Tocmai de aceea, trebuie să vedem în dezbateri ce doză de adevăr au aceste păreri pentru că, totuși, există diferențe”, a spus părintele Marga.
Fără a se poziționa de cealaltă parte a baricadei, împotriva vaccinării, și fiind de acord cu principiul acesteia și capacitatea ei de a eradica boli, ceilalți participanți la întâlnire și-au exprimat reticența cu privire la vaccinurile folosite, la siguranța acestora pentru sănătatea copiilor și au vorbit despre lipsa de informare, chiar despre manipulare.

Cea mai dramatică dintre poveștile împărtășite este a Luciei Albu, psiholog de meserie, mama unui băiețel de patru ani. Și-a vaccinat copilul la naștere, așa cum prevede calendarul național, dar efectele adverse au apărut imediat: o dermatită atopică extrem de gravă. Au urmat ani de căutări, studiu și analize medicale.
„Noi am avut parte de o experiență foarte tristă cu vaccinarea, ceea ce ne-a determinat  – pe mine și soțul meu – să citim foarte mult, să ne informăm, să luăm legătura cu foarte mulți medici, național și internațional. Am apelat foarte mult la medicii din străinătate. În general, medicii din România nu oferă explicații și consiliere și atunci am fost nevoiți să ne îndreptăm spre alte persoane pentru a afla păreri de specialitate. Doi medici din țară ne-au confirmat că sunt reacții post-vaccinare, unul dintre ei mi-a spus că nu o sa afirme niciodată oficial acest lucru. În străinătate ni s-a confirmat. Copilul avea foarte multe metale grele în corp pe care nu puteam să le eliminăm, iar asta întreținea cumva dermatita lui foarte gravă. Picioarele lui erau pline de bube și sânge”, povestește Lucia Albu.
Aceasta explică faptul că nu este împotriva vaccinării, dar vrea ca acest lucru să fie asumat, după o informare prealabilă temeinică.
„Mi-e foarte greu să-mi asum acum să-l mai vaccinez pe copilul meu, iar cine oprează pentru asta nu cred că poate fi judecat. Toți ne dorim copii sănătoși, dar poate direcțiile prin care ajungem la asta le vedem un pic diferit. (…) Orice strădanie sau încercare a cuiva de a vorbi și despre efectele negative ale vaccinării este distrusă instant. Nu se vorbește și despre efectele negative, din păcate. Cred că este corect atunci când luăm o decizie să avem ambele variante. Este un adevăr că vaccinurile nu sunt sigure. Nicăieri nu scrie și niciun medic nu poate spune că vaccinurile sunt sigure. Dar nu se dorește să ajungă această informație la populație”, mai spune Lucia.
Ea este de părere că vaccinarea sub nicio formă nu ar trebui începută de la naștere, ci, poate, „undeva înspre doi-trei ani, când începe să se formeze bine sistemul imunitar”.
După patru ani de analize, nopți nedormite, drumuri la medici în țară și străinătate, încercat de soluții medicale variate, Lucia a reușit să-și scape copilul de cea mai mare parte a efectelor produse de metalele grele din corpul său. Sunt însă părinți care nu reușesc, iar bolile suferite de copii sunt și mai grave.

Și Alexandra Teodor, mamă a trei copii, susține necesitatea informării asupra efectelor adverse ale vaccinurilor și vorbește despre monopolul industriei farmaceutice. Treptat, pe măsură ce s-a informat tot mai mult, a renunțat la a-și mai vaccina copiii. Din fericire, copiii vaccinați nu au avut reacții adverse grave.
„Concluzia mea ca părinte: nu suntem informații, discuția nu este deschisă de ambele părți. Se duce o campanie masivă pro vaccinare, finanțată masiv de către marii producători de medicamente care își permit financiar. Vocea celor care avem anumite întrebări sau ne punem anumite probleme legate de calitatea vaccinurilor nu se poate auzi. Nu sunt medic, dar nu mi se pare corect ca întreaga responsabilitate asupra sănătății mele și a familiei mele să rămână exclusiv în îndatoririle unui medic care are atâtea persoane, care nu știe particularitățile noastre, ale fiecărui copil în parte. Eu, ca mamă, răspund. În primul rând, este prima grijă a mea pe lumea asta sănătatea mea și a copiilor mei, familia noastră. Normal că îmi asum și încep să mă informez și preiau responsabilitatea asupra sănătății proprii. Ar fi ideal să se întâmple mână în mână cu partea medicală, dar, din pacate, medicii sunt influențați de industria farmaceutică. Aceasta este un colos, este ca David față de Goliat”, a afirmat Alexandra.

Alina Jarnea, la rândul său mamă a trei copii, a renunțat progresiv la vaccinare și explică că a văzut la fiecare copil în parte efectele acesteia, de la reacții locale și febră, până la dermatite atopice și astm bronșic.
„Primul copil a avut reacție după fiecare vaccinare. La vremea respectivă nu am realizat că ar putea exista o cauzalitate între vaccinare și efectele apărute. Abia în timp, după ce s-au acumulat efectele și a ajuns să aibă astm bronșic, am realizat privind în urmă ce am făcut prin vaccinare obsesivă. Nu sunt împotriva vaccinării, ci împotriva vaccinării făcute cu o informare sumară. Trebuie să fii pe deplin informat cu privire la toate aspectele vaccinării, dacă s-a respectat transportul de la producător până la medicul pediatru care injectează, informarea privind efectele adverse potențiale și așa mai departe. E vorba de informare și de asumarea responsabilității a ceea ce rezultă în urma unui act medical nesigur. De vreme ce prospectele au pagini întregi de efecte adverse, nu putem considera vaccinarea ca fiind absolut eficace și sigură”, spune Alina Jarnea, care cunoaște bine și proiectul Legii vaccinării pe care-l vom aborda în numărul viitor.

La rândul său, profesorul Sebastian Moldovan, care a studiat timp de trei etica serviciilor de sănătate publică și s-a specializat în Bioetică, a studiat Legea vaccinării și a oferit o radiografie clară a acesteia și a inadvertențelor pe care le-a descoperit în proiectul aflat în circuitul parlamentar. În plus, legea – așa cum a trecut de Senat – cuprinde chiar încălcări ale legislației naționale și europene.
Profesorul Moldovan explică un lucru, de asemenea, necunoscut la nivel larg, și anume acela că suntem obligați prin lege să fim informați.
„Să fim informați nu înseamnă doar să ascultăm ce ni se spune, ci să trecem prin discernământul nostru: acestea sunt riscuri. (…) Trebuie să fim onești și să recunoaștem cât știm și cât nu știm, cât e probabilitate și cât e Providența”, a declarat profesorul Moldovan.

Bogdan Popa Comăniciu, informatician de profesie, a decis să afle cât mai multe despre vaccinare, după apariția ideii de vaccinare obligatorie. Nu este împotriva vaccinării, ci împotriva ideii de a face acest lucru cu forța, fără a exista posibilitatea de alegere.
„Prefer să mă informez cât mai bine, chiar să discut cu specialiștii și să decid în funcție de contextul meu familial și personal, deoarece poate că pentru copiii mei sau chiar pentru mine, anumite vaccinuri nu își au sensul. În schimb, altele pot avea un sens și le pot accepta ca pe o soluție. Cea mai mare îngrijorare din punctul meu de vedere este prezența serurilor de aluminiu în vaccinuri. Studiile moderne demonstreză efectele adverse sunt poate chiar majore. Agenția Americană care reglementează medicamentele se bazează pe un singur studiu care susține siguranța prezenței în injectabile a sărurilor de aluminiu în corpurile noastre. Dar cercetările recente ale unor specialiști în domeniu demonstrează că acest studiu este invalid. Recent, unul dintre profesorii unei universități din U.K. a demonstrat că, în cazul copiilor cu autism, se întâlnește o cantitate foarte mare de aluminiu. Este un studiu făcut pe creierele a cinci copii, iar cantitatea de aluminiu găsită a fost peste 10% decât în cazul unui om normal, adult și mult mai mare decât și în cazul persoanelor care suferă  de Alzheimer. În principiu acestea sunt marile îngrijorări. (…) Încrederea în vaccin s-a câștigat, nu s-a impus. Reacțiile adverse raportate în România sunt mult mai puține decât cele care s-au obținut prin studiile clinice”, a explicat Bogdan Popa Comăniciu.
Potrivit acestuia, în 2015 rata de vaccinare BCG în România se situa la 98%, iar în 2016 a fost de 86%. În condițiile în care în România, maximum 2% dintre părinți refuză vaccinarea, potrivit lui Bogdan, cauzele scăderii acoperirii vaccinale trebuie căutate de către autorități în altă parte.