Imposibil să nu cunoașteți pe cineva care este acum în vacanță. Majoritatea avem unul, doi, cinci, chiar zece prieteni în concediu. Oamenii se bucură de soare, mare, munte, liniște, odihnă și priveliști frumoase. Mai ales cei care au copii profită de vacanța de vară din plin. Rețelele de socializare sunt pline de poze din concediu, de oameni care se bucură, se relaxează, se rupt de cotidian și își încarcă bateriile pentru încă un an de muncă. Vara este, prin definiție, perioada cea mai așteptată din an, dar…nu pentru toți.
Sute de mii de oameni nu numai că nu sunt în concediu, dar trec prin perioade extrem de stresante și au emoții din cauza unor examene. La cei mai mulți dintre ei, concursurile pe care le susțin în plină perioadă de concedii sunt definitorii pentru întreaga viață.
Odată cu intrarea în vacanța de vară, în învățământ a început, de fapt, nebunia! Febra examenelor i-a cuprins atât pe elevi, cât și pe dascăli și familiile lor. Mii de oameni au lucrat, de asemenea, pentru buna desfășurare a tuturor acestor examene.
Evaluarea Națională a fost susținută, la nivel național, de peste 144.000 de elevi, Bacalaureatul de peste 135.000 de absolvenți. La Titularizare au fost 27.556 de candidați înscriși. Au mai fost concursul pentru directorii de unități școlare, Admiterea în liceu și urmează Admiterea la facultate. Doar la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu sunt circa cinci mii de locuri scoase la concurs și sunt destul de multe specializări la care candidații trebuie să susțină examen.
Toți acești oameni au plâns, au râs, s-au întristat sau, dimpotrivă, au sărit în sus de bucurie.
Nici dascălii nu au intrat în concediu, mulți dintre ei fiind implicați în organizarea și desfășurarea acestor examene, iar la inspectoratele școlare este una dintre cele mai aglomerate perioade din an.
Pare nedrept să dai examen atunci când toate în jurul tău te îmbie la alergat spre zări însorite, dar cum în viață nu facem tot timpul ce ne place, ci de cele mai multe ori, ce trebuie… ne conformăm. Să-i felicităm așadar pe cei care merită felicitați, să-i încurajăm pe cei care trebuie încurajați, să le mulțumim celor cărora nu le-am mulțumim, să le urăm succes celor care mai trec prin emoții și să nu-i invidiem pe cei care se bucură de vacanță.
 

După inaugurarea transportorului blindat submarin și a trenului ce își uită vagoanele pe șine, România a cedat bârfei și răutăților și a revenit la chestiuni serioase.

Unui magistrat i-au căzut câteva sute de mii de euro în cap în bucătărie când a deschis frigiderul. Un tânăr de perspectivă, teleormănean, întâmplător fiul lui Dragnea, s-a îmbogățit subit. Aceste realități amar hazlii sunt însă depășite de descoperirea discursului ipocrit al Bisericii Ortodoxe Române.

În România, campioana absolută la numărul copiilor născuți de mame minore, pentru că, după cum bine știm, educația sexuală duce la păcat, iar ora de religie e baza educației științifice în școala românească, ne-am scărpinat dorsal pentru a lucra la teme serioase. Una din ele, o problemă gravă care afectează moralitatea seculară a acestei națiuni extraordinare, era referendumul constituțional. Să punem la punct depravații Sodomei și Gomorei. Se știe că păcatul adus de occidentalii ăștia afectează fibra națională și din acestă cauză aproape jumătate de români nu pot să doarmă.

Tradițional, familia românească reușește ca în fiecare săptămână să organizeze un viol în România. Pentru că noi ținem la valorile strămoșești aici, în minunata familie românească, odată la 4 zile o minoră e violată, da ați ghicit, în familie. Bineînțeles că aceste statistici îngrijorătoare, dureroase sunt o conspirație mondială, probabil Soroș și-a băgat coada.

Ce ne facem cu preoții, episcopii și stareții minunatei noastre biserici strămoșești care luptă aprig împotriva homosexualității, practicând-o adânc?

Rareori în România avem curajul de a schimba limbajul acesta dublu, ipocrizia lipsită de sens în care ne afundăm inconștient. Nu reușim deloc să vedem sărăcia în care ne zbatem, pentru că, dacă am face-o, nu am vota tembelii care ne aufundă în noroi de la înălțimea primăriilor și ministerelor. Al doilea oraș din România, cu un port gigantic la dispoziție, cu zeci de kilometri de plajă, a regresat constant pentru că avea în fruntea sa un ticălos care a fost dovedit că a furat 114 milioane de euro. Iar acel nemernic, nu numai că stă liniștit înălțând zmeie prin Madagascar, ba chiar e iubit și foarte probabil și-ar relua funcția dacă candidează din nou. Nimeni din acel oraș nu a schițat un gest de revoltă pentru că episcopul Tomisului lua șpagă. Nu au ieșit creștinii în stradă, nu s-au făcut petiții adresate Patriarhului să îl caterisescă pe hoț. Pentru că noi avem probleme serioase, tradiționale.

Ce ar fi dacă am înțelege că moralitatea atât de vânturată zilele acestea ține de o conduită demnă și nu de măsuratul cearceaful din dormitoarele altora? Ce ar fi dacă am vedea că prosperitatea nu s-a clădit pe pumnul în piept bătut cu atâta ardoare națională, ci pe idei culese de la oameni diferiți, tratați cu toleranță și respect, în orașe cosmopolite și relaxate unde se construiesc afaceri inedite?

România e o țară fantastică, unde posibilul s-ar realiza doar atunci când românii vor vrea să fie nemți vreo 5-6 decenii. Fără aroganțe stupide, fără reciclarea unui sămănătorism ce a dat în Holocaust, fără tâmpenii de Ev Mediu, vom puteam îmbrățișa lumea ce vine galopând spre noi. Sau mai trimitem 4 milioane de români afară, închidem dracului taraba și așteptăm cuminți Apocalipsa. Tradițional, așa cum se cuvine.

Sfântul cuvios Paisie Aghioritul are o „reţetă” de mântuire în 12 puncte, simplă şi clară şi care mai are o calitate: îl exasperează pe Tangalaki (numele „de scenă” dat de părintele Paisie necuratului, ca să ne menajeze urechile)

Ce zice Sfântul? „Căutaţi cu tot sufletul colacul de salvare al mântuirii lângă Dumnezeu”. Ce face Tangalaki? Zgârie, scuipă, defăimează, batjocoreşte, umple de lăturile minciunii limbile detractorilor Bisericii lui Hristos şi pune în mişcare o legiune de „idioţi utili” care să semene în inimile slabe de înger germenele îndoielii, deşi ştie „a priori” că „ … porţile iadului nu o vor birui”,(Matei 16,18)

Sfântul: „Îngrădiţi-vă nevoile materiale pentru că ele aduc o mare greutate şi nelinişte”. Ei, aici Tangalaki dispune de un arsenal întreg de mijloace de persuasiune ca să-ţi bagi singur gătul în laţul băncilor, să-ţi legi ghiuleaua datoriilor de glezne şi să-ţi rupi spatele sub proprietăţi inutile. Eşti gata, prins şi priponit. Pas de mai zburdă liber pe câmpiile vieţii! Fii mândru că munceşti ca vita pe la vreo multinaţională ca să ai ce spulbera la mall.

Sfântul: „Nu-i invidiaţi pe oamenii care au bani, comodităţi, slavă şi putere, ci pe aceia care trăiesc în virtute, în cumpătare şi credinţă”. Păi tocmai asta a reuşit Tangalache, să-i transforme – cel puţin pe români – într-o masă de furioşi, roşi de invidie până şi pe legătura de pătrunjel din plasa vecinului, darămite dacă află că „şi-a tras” vilă cu piscină. Cât despre ăilalţi, cei cu virtuţile şi cumpătarea, ăia – pentru toate canalele media – „este proşti”.

Sfântul: „Nu cereţi de la Dumnezeu lucruri care susţin doar viaţa trupească, ci, mai ales, ceea ce este bun şi de folos pentru sufletul vostru”. Dar credeţi că te lasă Tangalaki să ceri măcar mintea românului cea de pe urmă? Nicidecum! Ba chiar lucreză „ca la Carte”, adică după Scriptură. Îndată-ţi aduce aminte de „cere şi ţi se va da”. Aşa că pune matale doi lei la pomelnic (că tot vrea statul pe unul să-l găjbească prin impozitare, că prea ţi-au rămas din pensie) şi cere să câştigi la loto, nu fii fraier.

Sfântul: „Schimbaţi-vă viaţa, descoperiţi adevăratul sens al ei, răscumpăraţi vremea pe care aţi irosit-o pe drumul ce l-aţi parcurs până în prezent”. Aici Tangalaki devine turbat. Fără duhovnici, n-ai cum să-ţi schimbi viaţa, aşa că-i rupe în bucăţi pe unde-i prinde. Adevăratul ei sens nu-l poţi descoperi decât în Biserică, aşa că o atacă pe unde apucă. Iar la vreme de răscumpărare nici să nu te gândeşti când „toată ţara” e pe litoral, şi se bâţâie-n cluburi. TREBUIE!!! să te distrezi, că de nu, nu exişti!

Va urma