Peste 250 de învățători s-au reunit la conferința „Ce predăm când predăm?” organizată de Asociația Învățătorilor din Sibiu. Pentru a redescoperi esența profesiei și pentru a răspunde întrebărilor și dilemelor actuale invitatul special a fost prof. Univ. Dr. Mircea Miclea.

Mesajul central al profesorului Miclea a fost unul clar: nu putem vorbi despre procese de învățare în absența conținuturilor. „A învăța să înveți” fără a avea un bagaj de cunoștințe este un exercițiu steril, deoarece gândirea critică nu poate opera în vid. Acesta a oferit argumente neuroștiințifice: creierul anticipează realitatea pe baza a ceea ce știe deja, iar fără un fond solid de cunoștințe, capacitatea de a înțelege scade dramatic.

Mai mult, într-o lume a știrilor false, cunoștințele dobândite de-a lungul timpului sunt singurul filtru care ne fac mai puțin vulnerabili la manipulare. De asemenea, Miclea a punctat și costrucția identității prin dobândirea de cunoștințe noi. Efortul de a învăța conținturi dificile îi ajută pe elevi să descopere cine sunt și cine pot deveni.

Puterea întrebării bine puse

Un alt punct de cotitură în discursul de la Sibiu a fost calitatea întrebărilor în procesul didactic. Mircea Miclea a subliniat că orice teorie sau idee predată la clasă este, în esență, un răspuns la o întrebare pe care cineva și-a pus-o în trecut. Predarea devine profundă atunci când elevii sunt învățați să descopere logica din spatele cunoașterii, nu doar rezultatele finale. Metoda și drumul spre adevăr sunt la fel de importante ca adevărul în sine.

Trei piloni pentru reforma reală

Întrebat ce ar schimba în educație dacă ar avea „putere deplină” și acces la resurse nelimitate, Miclea a conturat o viziune bazată pe trei piloni strategici: finanțare, digitalizare și sport. Finanțarea este condiția principală pentru o bună desfășurare și dezvoltare a educației. Acesta a amintit de perioada în care a fost Ministru al Educației și și-a depus demisia pentru că îi era acordat prea puțin din PIB pentru educație.

Digitalizarea pentru echitate presupune crearea unei platforme naționale cu lecții predate de cei mai buni profesori, pentru toate clasele și materiile din învățământul preuniversitar. Mircea Miclea a susținut că această metodă ar oferi oricărui copil, indiferent de mediul în care s-a născut, acces la excelență.

Sportul ca disciplină obligatorie, sau o formă modernă de „Daciada” ar implementa-o pentru a disciplina mintea și a identifica talentele care altfel ar rămâne anonime.

Kaizen și impactul pe termen lung

Spre final, atenția s-a mutat spre dezvoltarea personală a perofesorului. Miclea a propus adoptarea principiului japonez Kaizen, și anume optimizarea prin pași mici. Profesorul nu trebuie să se compare cu alții, ci cu propria versiune, căutând constant să devină o versiune mai bună.

Acesta a subliniat că, deși elevii pot uita de teoreme, ei nu vor uita niciodată atitudinea profesorului.

„Cine salvează un om, salvează o lume.” – a fost sfatul profesorului Mircea Miclea pentru toți dascălii.

Deși a mărturisit că îi e greu să spună un singur mesaj pentru profesori, acesta a ales unul de încurajare: „Atunci când văd că mulți dintre elevii din fața lor se ocupă cu totul cu altceva, să se gândească la un proverb: „Cine salvează un om, salvează o lume”.

Iar sfatul pentru studenți a fost pasiunea și excelența:

Conferința s-a încheiat sub semnul unui citat celebru atribuit lui Churchill: „Dacă nu există cultură, pentru ce mai luptăm?”