Specialiștii care cercetează cauzele exploziei devastatoare din București exclud, până acum, ipoteza unei mâini criminale.
Un reprezentant al Direcției de Investigații Criminale a declarat miercuri, în cadrul unei conferințe de presă, că specialiștii au stabilit deja epicentrul deflagrației și lucrează pentru a reconstitui dinamica exactă a evenimentului.
Cercetarea la fața locului nu s-a finalizat încă. Astăzi finalizăm partea exterioară și interioară a construcției, după care o vom pune în fază de conservare și siguranță”, a precizat reprezentantul Poliției.
Potrivit acestuia, etapa de analiză va mai dura una-două săptămâni, întrucât trebuie verificate în detaliu toate probele ridicate și indiciile descoperite la fața locului.
Cercetarea la fața locului va continua până la finalizarea tuturor expertizelor, urmând ca, după centralizarea datelor, să fie stabilite cauzele exacte ale exploziei și eventualele responsabilități.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
Cum se naște cinemaul autentic? E nevoie mai degrabă de pricepere, talent, inspirație? Cât de greu e să filmezi cele mai teribile momente prin care trece cineva la care ții, ce forță îți trebuie ca să nu îți tremure mâinile pe camera de filmat? Ce poți răspunde la banala întrebare „cum v-a venit ideea să faceți acest film?” atunci când nu e vorba de o idee, ci de foarte multă emoție, de participare directă la acțiune, cu mintea și cu sufletul.
Unul dintre cele mai emoționante și răvășitoare filme ale celei de-a cincea zi de festival a fost „Fabula țestoasei și a florii” (Uruguay, 2025), proiectat în prezența regizoarei Carolina Campo Lupo.
Un film în care spectatorului i se arată, fără menajamente și fără tandrețe, cum o mamă cu cancer terminal pregătește viața copiilor ei pentru vremea când ea nu va mai fi. S-a vorbit mult, în Q&A-ul de după vizionare, despre prietenie, regizoarea și personajul principal fiind prietene foarte bune, despre cât de greu i-a fost să editeze apoi tot ce a filmat, pentru că nu se putea opri din plâns, și despre mustrările ei de conștiință referitor la a filma pe cineva drag în astfel de momente.
„Filmul ăsta a fost ca o luptă pentru mine – e corect să fac asta?”, a fost una dintre întrebările grele pe care și le-a pus regizoarea. „E cel mai greu film pe care l-am făcut și-l voi face vreodată. Eram extrem de tristă tot timpul, mă zbăteam în interiorul meu.(…) Spre final, a fost cumplit de greu de filmat. Era cruntă fiecare zi în care mergeam să îmi văd prietena. Nu poți să ai dorința de a fi alături de cineva care moare”, a mai spus ea.
Carolina Campo Lupo a filmat timp de doi ani și i-a luat alți doi să editeze materialul.
„Încercam să văd scenele și nu puteam, plângeam din orice, chiar și când vedeam o floare. Așa că a trebuit să aștept vreo 6 luni până să văd filmarea, urmând apoi un alt timp de așteptare. E foarte important să iei distanță, să nu fie un film relevant doar pentru tine, ci și pentru public.
Producătorii știu: avem nevoie de distanțare și timpul îți oferă asta”, a mai mărturisit ea. Filmul „Fabula țestoasei și a florii” concurează în secțiunea Voci emergente.
Sold out la un film din competiția Europa de Est
Ziua a continuat cu un film proiectat cu casa închisă. Este vorba despre „Scrisori de pe Strada Lupului” (r. Arjun Talwar, Polonia – 2025), despre un imigrant indian care încearcă să își găsească un rost, să se adapteze vieții din Varșovia și care surprinde societatea poloneză într-un studiu subtil despre apartenență și acceptare.
Documentarul este înscris în secțiunea competițională Europa de Est, la fel ca producția „Devenind Roosi” (r. Margit Lillak, Estonia – 2025), în care vedem cum o adolescentă care decide să își construiască propriile alegeri, deși părinții voiau ca ea să rămână în comunitatea de ecologiști în care o crescuseră încă din copilărie.
Bijuterii la DocSchool
Un film de numai 8 minute, foarte bine structurat, care prezintă, cu emoție, munca de zi cu zi ca femeie de serviciu într-o școală a fost una dintre surprizele plăcute ale zilei, reușind să surprindă atât de multe stări cât pentru 80 de minute.
„Eu, cu mine, nu mă plictisesc niciodată” (r. Octavia Bortișca, România – 2025) arată o banală conversație telefonică dintre o mamă și fiica ei, de-a lungul căreia mama descrie sentimentele care au încercat-o în timpul trecut de la ultima convorbire.
Fiica, regizoarea Octavia Bortișca, a mărturisit că vede acest film ca pe un cadou pentru mama ei: „Am realizat cât de mult înseamnă pentru mama acest job, că e o parte importantă din viața ei, ea devine tot mai în vârstă și tot mai fragilă”.
Alt film impresionant din competiția DocSchool proiectat ieri a fost „Un clovn în slujba țării” (r. Dragoș Bota, România – 2025), în care un clovn din Cluj-Napoca încearcă să înveselească participanții la trafic, trecătorii, dar și să își vadă de propria viață.
El practică acest job „ca să exploreze orașul, nu doar pentru entertainment, ci cu un motiv mai adânc, să lupte împotriva sistemului”, a spus regizorul Dragoș Bota. „El încearcă să își găsească propria voce și să transmită un mesaj într-un mod neobișnuit”, a mai completat regizorul la sesiunea Q&A.
Industry 2025. Atelier despre facilități de producție
Un film capătă o nouă perspectivă când ai, din start, cui să adresezi mai multe întrebări despre construcția lui, despre durata filmărilor, emoția din spate sau, pur și simplu, când ai răspunsuri neașteptate, pline de intensitate, trăire și sens la fireasca întrebare „Cum v-a venit ideea acestui film?”.
Programul de pregătire pentru filmele documentare, Industry 2025, a avut-o invitată, marți, pe producătoarea Oana Giurgiu, care le-a vorbit tinerilor despre facilitățile de producție și coproducție de filme documentare în România.
În sală au fost mulți invitați veniți pentru programul DocStudent HUB, alături de mentorii lor și nu numai, din Cehia, Slovacia, Turcia, Bulgaria, Georgia, Lituania sau Germania.
În primul rând, a explicat Oana Giurgiu, trebuie să cauți finanțare în țara ta și abia apoi să mergi către alte țări, având mereu în minte că și acel co-producător pe care îl cauți are un interes propriu. Și trebuie să știi ce anume caută el, un talent, o activitate anume?
„Până la urmă, vorbim despre o activitate economică”, a spus producătoarea. Nu au lipsit informațiile despre cât de important e să îți fondezi propriul business. „Informațiile economice ajută enorm într-un astfel de business.
O industrie trebuie să fie profitabilă; ca producător de film trebuie să ai și infrastructura din spatele unui proiect, așa că trebuie să poți plăti oamenii angrenați – de la contabil, la șofer, toți lucrează pentru salarii”, a mai precizat Oana Giurgiu.
Unele co-producții europene sunt mai scumpe, altele, precum cele românești, mai accesibile, a mai spus Oana Giurgiu. Un sfat foarte bine primit: un producător bun ține mereu evidența tuturor festivalurilor, evenimentelor și aparițiilor în mass-media, pentru că toate acestea contează foarte mult în a obține finanțări pentru filme. La rândul ei, Csilla Kato, director artistic Astra Film Festival, a menționat la acest capitol programul DocTank, unde cei cu proiecte pot face pitch și obține finanțări.
Ce vedem azi la Astra Film Festival
Astra Film Junior. Programul filmelor pentru copii și tineri începe de dimineață de la 08:30, atât la Filarmonica de Stat, cât și la CineGold, cu „Yangka pe tărâmul fericirii” (Germania – 2025), film prin care aflăm ce înseamnă fericirea pentru un adolescent de 13 ani care locuiește la un internat aproape de Thimphu, capitala statului Bhutan.
Ca mai apoi, la ora prânzului, să vină, poate, cel mai emoționant moment: filmul „Adolescență sub asediu” (r. Inga Pylypchuk, Ucraina – 2024), în care nouă adolescente ucrainene povestesc cum e să crești în mijlocul războiului.
Iar după film, care începe la ora 13:00, la Sala Thalia, una dintre protagoniste va dialoga cu publicul despre experiențele proprii din timpul războiului din Ucraina.
Filmele zilei
11:00 (Astra Film Cinema) – Suntem înăuntru (r. Farah Kassem, Liban – 2024). După mai bine de un deceniu, Farah se întoarce în Liban și caută neobosit un limbaj prin care să se poată conecta la tatăl ei aflat la capătul vieții. Iar limbajul se dovedește a fi chiar poezia. Filmul concurează în secțiunea competițională Voci Emergente.
12:00 (CineGold) – Pachet Doschorts – O mutare (r. Elahe Esmaili, Marea Britanie – 2024 și
15:00 (CineGold) – Pachet Doschorts – Privirile lor (r. Nicolas Gourault, Franța – 2025) și 67 de
16:00 (Filarmonica de Stat) – Pachet DocSchool – Maria, la bine si la greu (r. Buliga Alexandru, România – 2025) și Fragmente din viața locului pe care îl numesc „acasă” (r. Lazidis Andreas, Grecia – 2024).
16:30 (CineGold) – Sub acoperire: Demascând extrema dreaptă (r. Havana Marking, Marea Britanie – 2024). Investigatori sub acoperire expun planurile ascunse și finanțările grupurilor de extremă dreaptă.
17:00 (Astra Film Cinema) – Marele Tot (r. Aminatou Echard, Franța – 2025). Fiica unei antropoloage revine în satul african unde își petrecuse copilăria, pe vremea când își însoțea mama la munca de teren. Regizoarea surprinde perspectiva critică a localnicilor și felul în care aceștia îi ironizează și comentează pe europeni. Parte din categoria competițională Voci Emergente.
18:00 (Filarmonica de Stat) – Arma Supremă (r. Turea Dragos, Republica Moldova – 2024). Aflat în căutarea unei arme psihotronice pierdute, regizorul explorează secretele războiului psihotronic și implicarea URSS în dezvoltarea tehnologiilor care foloseau puterea minții în scopuri militare. Parte din categoria competițională Europa de Est.
19:00 (CineGold) – Iubirea doare (r. Alexandru Mavrodineanu, România – 2025). Doi bărbați divorțați încearcă să înțeleagă suferința – între terapie, singurătate și nevoia de a merge mai departe. Cum arată vulnerabilitatea masculină? Parte din categoria competițională România.
19:00 (CineGold) – Fericire pentru toți (r. Filip Remunda, Republica Cehă – 2024). Vitaly crede cu o naivitate sinceră în Rusia și în valorile ei în timp ce trăiește cu o dezamăgire profundă transformările unei societăți în care nu se mai regăsește.Parte din categoria competițională Europa de Est.
20:00 (Astra Film Cinema) – Still Nia (r. Onet Paula, România – 2025). O tânără artistă româncă stabilită în Franța pornește pe drumul reconectării cu sine prin mișcare și expresie artistică. Cum poate dansul să vindece rănile copilăriei? Parte din categoria competițională România.
20:00 (Filarmonica de Stat) – Fiume sau moarte! (r. Igor Bezinović, Croația – 2025). Un demers ingenios și plin de umor, care folosește limbajul nonverbal al filmului ca unealtă terapeutică pentru vindecarea traumei colective. Filmul deblochează subiectul tabu al dictaturii fasciste a generalului italian care a agresat orașul croat Fiume în 1919. Parte din categoria competițională Voci Emergente.
Toate detaliile despre programul Astra Film Festival, aici: https://astrafilm.ro/program/
Bilete: https://astrafilm.ro/tickets/
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
Deputații au adoptat, miercuri, noua Lege RCA, care extinde asigurarea obligatorie și la trotinetele și bicicletele electrice.
Plenul Camerei Deputaţilor a adoptat, miercuri, proiectul Legii RCA prin care vor intra sub incidenţa asigurării obligatorii şi vehicule care, potrivit legislaţiei naţionale actuale, nu sunt supuse înmatriculării sau înregistrării, precum trotinetele electrice, bicicletele electrice şi alte vehicule similare.
Proiectul de lege are ca obiect de reglementare transpunerea prevederilor Directivei (UE) 2021/2118 a Parlamentului European şi este iniţiat de Guvern.
În consecinţă, vor intra sub incidenţa asigurării obligatorii şi vehicule care, potrivit legislaţiei naţionale actuale, nu sunt supuse înmatriculării sau înregistrării – precum trotinetele electrice, bicicletele electrice şi alte vehicule similare.
Sunt exceptate de la obligativitatea încheierii unui contract RCA persoanele fizice şi juridice care utilizează vehicule exclusiv în cadrul evenimentelor şi activităţilor sportive cu motor, inclusiv al curselor, al competiţiilor, al antrenamentelor, al testărilor şi al demonstraţiilor care se desfăşoară în România într-o zonă cu acces restricţionat şi demarcată, atunci când organizatorul evenimentului sportiv sau o altă parte a încheiat o asigurare facultativă sau dispune de un instrument de garantare alternativ care acoperă prejudiciile provocate de către vehicule oricărei părţi terţe, inclusiv spectatorilor şi altor persoane prezente, dar care nu acoperă neapărat prejudiciile produse conducătorilor auto participanţi şi vehiculelor acestora”, se arată în noua lege.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
În alte localități, precum Găești și Cârța, edilii și-au pierdut funcțiile după ce Agenția Națională de Integritate i-a declarat incompatibili cu funcția, iar în comuna Remetea fostul primar și-a pierdut mandatul pentru că în vara acestui an a fost condamnat la 2 ani și patru luni, pentru braconaj, într-un dosar privind uciderea accidentală a unui pădurar.
Alegeri vor fi și în județul Buzău, unde funcția de președinte al Consiliului Județean a rămas vacantă după ce Lucian Romașanu a fost numit la Curtea de Conturi a Uniunii Europene. Candidat pentru funcția vacantă a fost vehiculat Marcel Ciolacu.
Candidații își pot depune dosarele cu, cel mai devreme, 30 de zile înaintea alegerilor și cu cel târziu 20 de zile înainte.
Campania electorală are o perioadă de 15 zile și se încheie cu 24 de ore înaintea scrutinului. Prin comparație, la alegerile locale generale, perioada campaniei electorale este de 30 de zile.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
Liceul Teoretic „Constantin Noica” din Sibiu aniversează 50 de ani de existență, o etapă semnificativă în istoria instituției de învățământ. Cu acest prilej, vineri, 24 octombrie, Liceul va rememora momente importante din trecutul școlii și va recunoaște meritele cadrelor didactice și ale absolvenților care i-au dus renumele mai departe, printr-o serie de evenimente dedicate.
Liceul Teoretic „Constantin Noica” Sibiu marchează această dublă aniversare jubiliară, a clădirii și a școlii generale, componente de bază ale actualului profil identitar al instituției, prin organizarea unor manifestări cultural-artistice, care includ un vernisaj, întâlniri cu foști elevi și dascăli ai școlii, alocuțiuni din partea autorităților locale (Consiliul Județean Sibiu, Primăria Municipiului Sibiu, Inspectoratul Școlar Județean Sibiu), o lansare de carte – monografia școlii, un program muzical, o sesiune de comunicări științifice.
Din programul Jubileului de 50 de ani
Ora 9.00: „In memoriam”, rugăciune de pomenire la Biserica „Sf. Mare Mc. Mina” Sibiu (str. Plugarilor, Parohia Hipodrom IV, în spatele Hotelului Class).
Ora 10.00: Vernisaj „Școala Generală nr. 9 / Mihai Eminescu” Sibiu (1975-2010), mărturii vizuale”, în holul central al școlii (str. Oștirii, nr. 5).
Ora 10.30: Moment în plen „Jubileu, 50 de ani de învățământ pe str. Oștirii, nr. 5, Sibiu”, în laboratorul de fizică, et. II, sala L. În cadrul acestei sesiuni se vor susține alocuțiuni, adresări și vor avea loc intervenții din partea gazdelor și a invitaților. Tot acum se va lansa și volumul monografic „Școala Generală nr. 9 / Mihai Eminescu Sibiu (1975-2010)”, coordonat de Ioan Popa și Paraschiva Muntean.
Ora 11.30: Pauză de cafea
Ora 11.45: Moment cultural-artistic, în laboratorul de fizică, et. II, sala L. Sesiuni de comunicări științifice cu tema „Cercetări istorice în învățământul preuniversitar sibian”, moderator prof. Daniela-Octavia Mate, inspector școlar de specialitate, în sala E, et. III.
Ora 13.00: Acordarea de diplome, moment de recunoaștere a meritelor cadrelor didactice participante, în laboratorul de fizică, et. III, sala L.
Ora 14.00: Povești de suflet în jurul mesei (pentru ei care au rezervare pentru acest moment).
Repere istorice
Școala de pe str. Oștirii, nr. 5, împlinește anul acesta 50 de ani! În septembrie 1975 a fost inaugurată clădirea menită să deservească populația cartierului Hipodrom III, aflat în plină extindere. Odată cu clădirea și-a început existența și Școala Generală Nr. 9, numele/numărul fiind preluat de la o instituție care își încetase existența cu doi ani mai devreme. Din 1998, școala s-a numit „Mihai Eminescu”, iar din 2010, în urma fuzionării cu Liceul Teoretic „Constantin Noica”, relocat aici de pe str. Dealului, școala își continuă misiunea sub forma învățământului primar și gimnazial din cadrul liceului menționat.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
Le puteți vedea Piața Mare în jardinierele băncilor, în Piața Huet, pe insula mediană de pe str. A. Șaguna, dar și în sensuri giratorii, cum ar fi cel de lângă Hotelul Ramada, cel de pe str. C. Negruzzi, în intersecția străzilor Râului cu Rusciorului, în giratoriul de la intersecția străzilor Viitorului și Târgu Fânului sau cel de la intersecția străzilor Morilor și I. Neculce.
Pe lângă aceste flori, în perioada următoare vor fi sădite 12.000 de pansele care vor rezista până la final de noiembrie, precum și bulbi de lalele, narcise și allium care vor înflori în primăvară.
Plantarea de arbori este planificată la începutul lunii noiembrie în zonele verzi din cartiere, pe aliniamentul străzilor și în parcuri.
Serviciul care se ocupă cu administrarea zonelor verzi din oraș are de acum în dotare și un buldoexcavator prevăzut printre altele cu un utilaj pentru transplantat arbori cu diametrul de până la 11 cm.
Această funcție va fi utilă în cazul proiectelor de dezvoltare, construcție, reparații și modernizare a străzilor, care nu pot fi executate fără ca arborii să fie mutați.
Dar autoutilitara va fi de ajutor în mai multe activități ale serviciului amintit, cum ar fi manipularea de pământ și compost în pepinieră și în oraș, pentru săpături, nivelări sau descărcarea materialelor.
Utilajul a sosit în Sibiu și, după recepționare, înmatriculare și instruirea personalului, va intra în activitatea curentă din teren.
Dar nu ne gândim doar la aspect, ci și la faptul că prin toate aceste plante, inclusiv 500 de arbori, mai facem un pas mic, dar concret, spre un Sibiu mai verde, cu un aer mai curat”, spune primarul Astrid Fodor.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
Un cutremur cu magnitudinea 4,2 s-a produs miercuri dimineața puțin după ora 10.20 în România, anunță INCDFP.
Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului anunță că seismul a avut loc miercuri la ora 10.23 în județul Vrancea.
„În ziua de 22 octombrie 2025, la ora 10:23:27 (ora locală a României), s-a produs în ZONA SEISMICĂ VRANCEA, VRANCEA un cutremur mediu cu magnitudinea ml 4.2, la adâncimea de 90.0 km.
Cutremurul s-a produs în apropierea următoarelor oraşe: 41km NV de Focșani, 72km E de Sfântu-Gheorghe, 78km S de Bacău, 80km N de Buzău, 83km SV de Bârlad, 89km E de Brașov”, a transmis INCDFP.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
Mai multe licee cu predare în limba română din regiunea Cernăuţi, Ucraina, vor dispărea începând de la 1 septembrie 2027.
Acest lucru se întâmplă în urma reorganizării sistemului de învăţământ, a declarat, marţi, pentru Agerpres, secretarul responsabil al Uniunii Inter-regionale „Comunitatea Românească din Ucraina”, Aurica Bojescu.
Noul act normativ va determina închiderea unor licee din sate istorice româneşti precum Mahala, Tărăşeni, Noua Suliţă, Hliboca, Crasna, Pătrăuţi, Storojineţ sau Mămăliga. De asemenea, nu va exista niciun liceu cu predare în limba română în satele de pe Valea Siretului.
Cele patru licee cu predare în limba română vor funcţiona în oraşul Cernăuţi, precum şi în comunele Hliboca, Ostriţa şi Herţa. Această reformă educaţională a stârnit îngrijorare în comunitatea românească din regiunea Cernăuţi.
„Acum sunt 32 de licee, 12 sunt mixte, cu două limbi, iar din cele 20 de licee româneşti vor rămâne patru. Vor fi copii care nu vor avea ce să facă şi dacă doresc numaidecât să îşi facă studiile, să meargă la facultate, atunci vor fi nevoiţi să înveţe în altă parte, în licee ucrainene.
Copiii nu prea au de ales. Sau te duci în altă parte, sau nu mai înveţi. (…) Este o situaţie foarte grea. Trebuie neapărat ca cineva să ia măsuri”, a afirmat Bojescu, care susţine că liderii comunităţii româneşti au cerut ca în fiecare comună românească să rămână câte un liceu.
„Această reformă va duce pe viitor şi la dispariţia gimnaziilor, deoarece în unele dintre localităţi liceele vor fi cu predare în ucraineană şi atunci părinţii nu îşi vor mai da copii la gimnazii în română, ci la cele ucrainene, ca să le fie mai uşor în continuarea studiilor.
Mai mult decât în acele licee mixte, cum ar fi cele din Mahala, predarea se va face în ucraineană, iar româna va fi predată doar la disciplinele Limba română şi Literatura română şi universală.
Există şi riscul de dispariţie a limbii atunci când dispare şcoala în limba maternă. Aici este o încălcare a Constituţiei Ucrainei şi drepturilor omului, care garantează tuturor cetăţenilor învăţarea în limba maternă”, afirmă Neculai Costaş, profesor de limbă şi literatură română la o şcoală gimnazială din Cernăuţi.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
Direcția Regională de Drumuri și Poduri Brașov anunță mai multe lucrări, astăzi, pe autostrada A1 în județul Sibiu.
Astfel, pe autostrada A1, în zona localității Sibiu, se lucrează la întreținerea rosturilor de dilatație, iar circulația se desfășoară pe o bandă din două;
Tot pe A1, în zona localității Săliște, se intervine pentru întreținerea rosturilor de dilatație, iar circulația se desfășoară pe o bandă din două;
Pe autostrada A1, în zona localității Sibiu, se lucrează la înlocuirea/repararea corpurilor de iluminat, iar circulația se desfășoară pe o bandă din două.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
Fostul judecător al Curții Constituționale, Petre Lăzăroiu, susține că încasează o pensie ”puțin spre 10.000 de euro” și nu înțelege de ce există o așa mare nemulțumire din această cauză.
Petre Lăzăroiu arată magistrații au mai multe restricţii în timpul activităţi și susține că ”un medic poate lucra în trei spitale și poate câștiga de 10 ori cât un judecător”.
Sunt interdicții scrise direct în Constituție. Un medic poate lucra în trei spitale și poate câștiga de 10 ori cât un judecător. Să fim corecți”, a subliniat el.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
Bogdan Mihai Simion este cunoscut în România ca unul dintre ultimii cobzari, dar și ca un culegător de muzică tradițională, doctor lăutar. Acesta a venit zilele trecute la Sibiu, alături de „Lăutarii de Mătase”, taraful său de muzică tradițională. Prilej cu care am reușit să-l abordez și să-i pun câteva întrebări. Am discutat despre muzica pe care o cântă, despre cum vede evoluția muzicală din România, despre „instrumentul sibianului” și despre multe altele.
A câta oară în Sibiu?
N-am socotit a câta oară în Sibiu. Prima oară am cântat în Sibiu în anul 2008, cu Loredana Groza. Mi-e frică să fac socoteala câți ani sunt din 2008 până în 2025, dar mă bucur că astăzi sunt aici, alături de Lăutarii de Mătase și că am reușit să includem și Sibiul în cadrul turneului nostru național. Am fost în 19 orașe din România și în două din Republica Moldova și e o foarte mare bucurie să ajung și în centrul României, la Hermannstadt.
Sibienii ascultă muzică lăutărească? Știți că la noi oamenii sunt mai mult cu jienele…
Nu știu… Cred că în primul rând este hazardat să te referi la locuitorii unui oraș că ascultă într-un fel, sau în alt fel, față de alt județ. Noi știm că lucrurile s-au amestecat foarte mult în ultima vreme. În plus, grupul se numește „Lăutarii de mătase” pentru că noi suntem lăutari, și la Sibiu existau lăutari după cunoștințele mele: vioriști, braciști, dubași, fluierași. Acesta nu este un spectacol de muzică lăutărească. Sunt și câteva cântece lăutărești, urbane, țărănești, din mahalalele Bucureștiului și din orașele mai mari din sudul țării, dar nu știu dacă reprezintă 25% din repertoriu. Noi avem trei direcții în care alergăm: ca grup de lăutari clasic, în formulă de octet, opt instrumente complet acustice: cobză, vioară, violă braci, contrabas, țambal, acordeon, pianină și trompetă cu surdină. Toate instrumentele sunt din lemn sau din din metal, nu avem orgă, nu avem saxofon, nu avem vioară electrică.
„Eu cred că muzica astăzi muzica populară este manea și trappul”
Noi avem trei direcții de repertoriu. Prima direcție este de muzică țărănească, muzică folclorică din toate zonele țării; încercăm să cântăm și din țara Românească, și din Moldova, și Transilvania, egal. O a doua direcție este muzica lăutărească urbană, muzica pe care au promovat-o în periferii lăutarii noștri clasici, cum ar fi Ion Nămol, Fănică Vișan, un pic mai târziu Frații Gore, Romica Puceanu, Gabi Luncă, Fărămiță Lambru. Și a treia direcție este muzica pop generică de dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial.
Adică, așa numitul repertoriu de cafe concert și café-chantants, cum spuneu lăutarii înainte de Primul Război Mondial, adică vals, rumba, tango, foxtrot, boston walz, practic muzica de extracție occidentală pe care lăutarii o cântau înainte ca comuniștii să vină și să ne explice că muzica populară trebuie să fie doar din popor. Altminteri, muzica populară, noi înțelegem prin limbă că este legată de conceptul american de ,,popular music”, ,,pop music”, respectiv de conceptul franțuzesc de musique populaire.
Chiar Nicolae Iorga, căruia i se poate reproșa orice, mai puțin faptul că nu știa carte, spunea că e mare diferență între muzica populară și muzica poporană, muzica poporană e a poporului, muzica populară este muzica de largă popularitate. Astfel, eu cred că astăzi muzica populară este maneaua și trappul, ca să spun foarte sincer. Acest lucru cred eu. Dar, sigur, noi ne-am obișnuit cu o terminologie mai degrabă venită din comunism, că nu poți să faci abstracție de 45 de ani.
„Pentru mine Sibiului este o zonă mai complicată din punct de vedere folcloric”
Știu că sunteți un culegător de folclor. Ați fost prin satele din județul Sibiu?
În părțile Sibiului am fost destul de puțin. Bineînțeles că am fost la Jina, bineînțeles că am fost la comunitățile de fluierași, pe care i-am ascultat, pe unii dintre aceștia i-am și înregistrat, dar recunosc că am preferat împrejurile. Am umblat foarte mult în Alba, am umblat foarte mult în Hunedoara, am umblat foarte mult în secuime. Deci, recunosc că pentru mine Sibiului este o zonă mai complicată din punct de vedere folcloric. Complicată cum este Vâlcea, de unde mă trag eu, sau cum este Bacăul, sau cum este Buzăul. În sensul în care nu au fost mari centre de românitate prin aceste locuri.
Cele trei centre de cântec românesc din țara noastră
Noi am avut trei centre de românitate, în România: Munții Gorjului, Bucovina, mai degrabă Bucovina Ucraineană, și Maramureșul Voievodal. Cam acestea au fost marile centre de cântec românesc, care după aia au iradiat, din Maramureș au plecat către Lăpuș, către Chioar, către Codru, au început să facă pui. Din Bucovina au început să coboare pe linia Prutului și în Moldova de partea asta și în Moldova de partea ailaltă, iar sudul a fost extrem de influențat de muzica gorjenească, care a fost și foarte promovată în perioada interbelică, dau acest exemplu de fiecare dată, până la Lucreția Ciobanu noi nu am avut nici un cântăreț de muzică populară din Sibiu promovat în perioada interbelică.
Lucreția Ciobanu a început să cânte în anii 40, perioada regimului criminal al mareșalului Ion Antonescu și atunci am început să învățăm noi ascultătorii, să zicem consumatorii, cam ce ar fi muzica de Sibiu. Până atunci nici nu prea se știa ce e cu Sibiul. În perioada interbelică, am avut cântăreți importanți promovați la radio, din Bucovina, din Maramureș și mai ales din Gorj, aici exemplu Maria Lătărețu, care este uriașă în perioada interbelică și care era non-stop promovată la radio, în vreme ce cântărețe de la Sibiu sau cântăreți de la Sibiu nu existau. Deoarece aici este o zonă mixtă din punct de vedere etnic. Era o zonă germană importantă, au existat și alte comunități; comunități de romi, o comunitate mai restrânsă de maghiari și o comunitate importantă de români, în general în mediul rural.
Muzica era foarte mult instrumentală. Acest lucru se păstrează în general în câmpia Transilvaniei deoarece când ai un public acolo să zicem așa, heterogen, în care ai ascultători de diferite confesiuni sau diferite etnii, schimbi doar solistul, muzica este cam aceeași sau are cel puțin un aer familiar, ca să contrariem chiar pe toată lumea, numai că vine un solist sau o solistă care cântă în limba nunții, care limba germană, că e limba maghiară, limba română, dar muzica în sine, muzica instrumentală capătă un aer familiar. Ele seamănă foarte mult între ele și noi trebuie să înțelegem că oamenii nu au trăit niciodată izolați. Mai greu circulă limba, decât muzica.
Pe vecinul din gardul vecin îl auzi cum cântă la vioară și te influențează, poate nu te influențează felul în care vorbește, poate nu îi iei limba, poate nu îi iei religia, acestea sunt niște lucruri mai dificile, dar cântarea o iei și o cânți și tu cu mare plăcere. Și de fapt acest lucru îmi și place la muzica țărănească, faptul că este unul dintre puținele lucruri care ne unește pe noi indiferent de etnie, de confesiune religioasă și așa mai departe. Este un lucru care ne unește deoarece cutoții am cântat și se știe că poporul român a fost un popor muzical, sau cel puțin așa ne place nouă să spunem despre noi.
„Eu fără cobză în brațe nu am haz, sunt ca o gâscă fără pene…”
Ați afirmat în repetate rânduri că înainte instrumentiștii erau cei care aveau prim-planul și ușor-ușor au început soliștii să le ia locul. De ce?
A fost un fenomen mai degrabă internațional, nu începe de la noi, nu am fost noi resposabili, probabil primii soliști mai importanți decât șefii de orchestre au fost Frank Sinatra și Elvis Presley, ca să fim foarte sinceri. Îmi amintesc că primul album al lui Frank Sinatra nu se numea „Frank Sinatra”, se numea „The Harry James And His Orchestra” și mititel de tot, pe spatele discului, scria ,,vocal Frank Sinatra”, foarte mic, aproape că nu poți să vezi, trebuie să te uiți cu lupa, ca să vezi cine cântă acolo. Acela este primului lui disc. Bineînțeles că pe copertă apare Harry James cu trompeta în mână pentru că el garanta produsul de bună calitate, dirijorul, cine a orchestrat povestea respectivă.
Odată cu Rock and roll-ul, odată cu anii 50, industria s-a concentrat pe staruri, pe ideea de acel băiat sau acea fată, care este puțin trăsnit sau puțin trăsnită, la care povestea contează mult mai mult decât conținutul. Lucru de care nu sunt de acord, lucru la care a trebuit să mă adaptez. Acesta este motivul pentru care am început ca instrumentist și mi-am dat seama că trebuie să cânt și cu vocea ca să puteți veni astăzi la mine la spectacol, altfel eram pur și simplu cobzar și atât. Dar cred că una fără alta nu se poate. Eu fără cobză în brațe nu am haz, sunt ca o gâscă fără pene. Și atunci poate legătura este mai sensibilă și mai mai greu de înțeles pentru mine acum.
„Este foarte greu după 80 de ani de zile să le spui oamenilor care este muzica lor”
Cât despre muzicile noastre tradiționale, noi știm foarte bine că muzicile noastre tradiționale au trecut printr-un amplu proces de contrafacere, care a început în anii 30, în vremea dictaturii lui Carol al II-lea, a continuat pe parcursul dictaturii mareșalului Antonescu, pe vremea Statului Național Fascist-Legionar și ulterior a continuat 45 de ani în comunist. Este foarte greu după 80 de ani de zile să le spui oamenilor care este muzica lor. Pentru că și ,,muzica aceasta” a devenit a lor, așa cum am mai zic că nu putem să facem abstracție de 45 de ani de comunism, așa nu putem face abstracție nici de ultimii 80 de ani din istoria noastră. Atunci când oamenilor le servești o muzică zi de zi, zi de zi, și le spui că ,,este a voastră”, ,, e a voastră”, ,,e a vostră”, poate într-o primă fază nu vor accepta, poate nici copiii lor, dar nepoții lor cu siguranță vor spune că este muzica lor și oricine le-ar spune altceva, ei nu vor crede altfel.
„Simt că sibienii ar trebui să-și mai aducă puțin aminte de această muzică”
Ați început un periplu cu Andi Moisescu prin țară. În sate de prin Sibiu ați fost sau urmează să mergeți?
Încă nu, pentru că așa cum am mai spus, pentru mine Sibiul și Vrancea, cea mai importantă emblemă sonoră a zonelor ăstora este muzica agropastorală, muzica de fluier, acesta este și motivul pentru care în această seară l-am invitat pe Călin Han, de aici de la voi din Sibiu, să le cânte oamenilor la o fluieră brodată foarte frumos, îmbrăcată în metal, așa cum există și în partea de nord a munților Gorjului și așa cum există și în centrul Vrancei de astăzi. Pentru că simt că sibienii ar trebui să-și mai aducă puțin aminte de această muzică. Sibienii, eu i-am văzut la nunți, în general, orga și saxofonul și mai ales saxofonul este rege, uneori am impresia că sunt la o nuntă în Banat, când aud muzicile care se cântă în Sibiu și atunci mă gândesc că ar trebui să facem ceva serios cu fluierașii din Sibiu, dar și aici este o discuție foarte lungă și foarte complicată.
Ideea de pachete de fluierași este una pur sovietică
Ideea de pachete de fluierași este una sovietică, profund sovietică. Noi trebuie să înțelegem că instrumentele de suflat, cele tradiționale, nu erau temperate. Ce înseamnă că nu erau temperate? Ca să nu vorbim foarte tehnic muzical. Tu îți făceai un fluier din soc, eu îmi făceam un fluier din fag, le făceam la fel, făceam găurile la fel, le făceam din fix aceeași dimensiune și constatăm că ele nu pot cânta împreună. Deoarece unul era din fag și celălat din soc, lucru pe care noi nu-l știam atunci deoarece eram niște simpli crescători de animale. Ele nu mergeau împreună.
Nu contest că putea exista excepția ca două, trei, maxim patru fluiere, deja patru fluiere mi se par mult, puteau cânta împreună, aproape, se făceau niște polifonii, heterofonii, uneori și niște distonii, așa că nu prea se potriveau sunetele între ele, adică nu era un sunet foarte dulce, cum ne place ardelenilor acum. Era un sunet abraziv, războinic, dar în nici un caz nu puteai vedea într-o comunitate tradițională 50 de fluieraș, (aici gesticulează) cu fluierele de la atât până atât, cântând toți împreună în semicerc, aceea este o idee pur sovietică.
Îmi asum ceea ce spun. Ideea de 50 de fluierași care cântă toți odată. În primul rând că nu exista tehnologia ca fluierele respective acum 100 de ani să le standardizezi, să sune toate la fel, să poți face o armonie totală nemțească, că ne întoarcem la Hermannstadt. Armonia este tot germană nu este de la daci, nici do major, nici do minor. Era foarte foarte greu ca să le armonizezi atât de mult. Îmi miroase a o tradiție mai nouă.
Fluierul ciobănesc este instrumentul sibianului
Deci fluierul este instrumentul sibianului?
Eu cred că da. De departe cele mai repezentative instrumente pentru partea aceasta, pentru sudul Transilvaniei, dar mai ales pentru partea Sibiului, sunt fluirul ciobănesc, poate trișca, acele fluiere mai mici, cavalul mai puțin, cimpoiul, care în trecut era un instrument foarte important, aproape că nu mai există astăzi. Cam aceasta era lumea. O lume de muzicieni amatori, pentru care muzica era parte din viață, nu era entertainment, nu era divertisment, nu se plăteau bilete la poartă și putea oricine să intre în acest joc muzical. Dar viața lor se învârtea în jurul creșterii animalelor.
Muzica era pe planul secund. Nu reprezenta ceea ce reprezintă pentru lăutar, spre exemplu, calea de a-și câștiga existența. Foarte rar, cred că niciodată nu s-a întâmplat ca un cioban care și-a pierdut toate oile să-și spună că ,,Eu de mâine mă apuc de cântat cu fluierul la nunți”. Nu se pomenea așa ceva. În primul rând că era considerat rușinos și acest lucru dintr-o prejudecată pe care ardelenii și românii, în general, au avut-o față de romi și față de lăutarii romi. Meseria de lăutar era considerată o meserie înjositoare. Nu în trecutul îndepărtat, acum câteva decenii. Mi-amintesc chiar de când eram eu copil cum se vorbea de această meserie și mă bucur că în 16 ani de zile am și eu o mică contribuție în a schimba felul în care societatea vede, respectă și înțelege muzica de tradiție orală.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
Astăzi ești doar tu, ești singur, visele sunt multe, ai impresia că vei cuceri lumea și că tu vei deține controlul asupra universului întreg, dar este doar iluzie; când te trezești, realitatea e alta.
Trăiești într-o lume plină de stres, nervi, agitație, grabă, boală, o lume care cumpără bilete la preț redus pentru a urca pe Titanic. Îți trăiești tinerețea într-o astfel de lume confuză, ești prea lipsit de experiență să crezi că se poate și altfel, diferit de cum ai crescut. Pe măsură ce înaintezi în viață, te lovești de probleme, îți dai seama că trăiești între pământeni, întrebări fără răspuns, nedumeriri fără limită și te formezi, te maturizezi în mijlocul unei lumi reale.
Te îndrăgostești, aleasa, alesul vieții tale apare, dar este diferit de visele tale, nu e ca în poveștile cu zâne sau cu prinți. Realitatea este grea, dar continui să visezi și ai vrea să nu se termine visul niciodată.
Începeți viața în doi, așa cum a fost proiectată de Creatorul Care a spus: ,,Nu este bine ca omul să fie singur…” Așa și este, ,,mai bine doi decât unul”, asta dacă partenerul tău a fost ales de Cel Care te cunoaște mai bine; dacă l-ai ales după criteriile tale, s-ar putea să ai de suferit și finalul să nu fie fericit.
Viața continuă împreună la același jug care nu e simplu, dar înveți să tragi în aceeași direcție. Sunt multe lecții de pregătire, multe lacrimi, multă durere, multă tăbăceală la grumazul amândurora.
Apar copiii, nu mai sunteți doi, ci trei, patru, cinci sau mai mulți. Te adâncești în realitate mult mai mult. Stres, nopți nedormite, febră mare, spitale, colici, lapte praf, agitație, oboseală, depresie uneori, îngrijorare, dar toate pălesc în fața iubirii pentru acel îngeraș.
Durează o vreme de adaptare, deja familia e mare, se vorbește la plural, noi… și totul se învârte în jurul familiei. Timpul nu stă în loc, copiii cresc și părăsesc cuibul, rând pe rând, amintirile rămân, pozele din albumul foto sunt mângâierea celor doi rămași singuri.
Din nou, doi, ca la început, dar deja după o experiență mai mare de viață. Depănarea amintirilor, a vieții care s-a scurs, ne face să ne gândim cât de trecătoare este viața, cât de repede a zburat timpul. Dar, inevitabilul nu poate fi oprit. Într-o zi, unul va pleca mai repede și, din nou, TU singur. Singurătatea este dureroasă, inevitabilă. Dacă prima singurătate a tinereții a fost una de care voiai să scapi și ai scăpat când ați fost doi, de data aceasta singurătatea nu mai poate fi înlocuită cu nimic, decât cu nostalgia înlăcrimată și amintirile trecute, care nu pot fi șterse.
Cursul vieții este interesant, îl poate opri cineva? Apostolul Pavel spunea: „Dacă numai pentru viața aceasta ne-am pus nădejdea, suntem cei mai nenorociți oameni…”
Dacă totul ar fi doar aici și acum, asta înseamnă o adevărată nenorocire, pentru că nimic nu este înțeles pe acest pământ, dar avem nădejde că există cer, există un loc în care ne dorim să petrecem veșnicia, împreună cu cei cu care am fost aici jos. Acest lucru ni l-a promis Mântuitorul Isus Hristos, Cel Care a plecat înainte să ne pregătească locul. Rând pe rând, după calendarul Lui, ne îndreptăm pașii spre acel loc. Să ne asigurăm că, de aici de jos, am pornit spre destinația mult dorită!
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
