Înfloresc magnoliile. Sunt primii copaci care își arată splendoarea în Sibiu. Chiar dacă mai porți paltonul, nu ai renunțat la cizme și tot mai pui o eșarfă sau un fular mai subțire în jurul gâtului, i-ai făcut deja cu mâna iernii. Ne mai agață ea din când în când în speranța că mai poate rămâne, dar nici noi, nici ghioceii și nici îndrăzneții muguri nu mai vrem să o băgăm în seamă. Gata! Este primăvară calendaristic, în sufletul nostru, iar în mai puțin de o săptămână va fi și din punct de vedere astronomic.

În 21 martie este echinocțiu de primăvară, acel moment în care ziua este egală cu noaptea. Apoi zilele cresc ușor, ușor, până când, în 26 martie, vom trece la ora de vară. Ceasul se va da cu o oră înainte și astfel ora 03:00, va deveni ora 04:00.

În ciuda zilelor ploioase sau cu vânt, care nu ne-au ocolit până acum, Sibiul freamătă! Orașul se pregătește de sezonul cald. Primăria ne-a invitat la curățenia de primăvară, s-au redeschis șantierele pe străzi, iar comercianții își pregătesc terasele pentru a putea fi oază de umbră și relaxare în zilele cu soare strălucitor.

Oriunde ai merge și orice ai face, dacă privești în jurul tău, nu poți să nu zâmbești la sentimentul pe care ți-l dă primăvara, cu atât mai mult, într-o zi însotită.

Atenție însă, primăvara aceasta se anunță a fi una capricioasă, cu vreme schimbătoare. Meteorologii spun că temperaturile vor fi apropiate de normalul perioadei, cu câteva zile care vor ieși în evidență, fiind mai calde decât în mod normal. Ca aspect general, va fi o vreme schimbătoare și ploioasă atât în martie, cât și în aprilie.

Să nu disperăm însă, să privim natura cât de frumos își urmează cursul, indiferent de intemperii.

Și să vă mai spun câteva secrete: copiii cresc mai repede primăvara, cele mai multe păsări își depun ouăle în acest anotimp, avem un simț al mirosului mai acut, ies primele flori, corpul nostru își schimbă modul de a funcționa, iar albinele sunt mai docile și mai prietenoase.

Avem toate motivele din lume să renaștem în adevăratul sens al cuvântului.

Bucurați-vă de primăvară!

Războiul președintelui turc Erdogan cu Olanda a trecut la un alt nivel, expulzarea de vaci Holstein. După pumnul de portocale înjunghiate ritualic de simpazanții partidului de guvernământ AKP și arderea eronată a drapelului Republicii Franceze, epilogul e înfrângerea extremismului olandez. Curat, democratic, în ciuda emoțiilor europene și a gazului aruncat pe foc de Ankara, olandezii au ales să îi izoleze în continuare pe cei ce cer ieșirea Olandei din Uniunea Europeană.

Rațiunea și spiritul critic occidental, a înfrânt nu numai populismul, ci și emoțiile instituțiilor europene aflate sub spectrul populist contagios cu marele simptom numit Donald Trump. E posibil ca dincolo de îngrijorările naturale generate și de alegerile din Franța și Germania, UE să devină mai rezistentă în ciuda casandrelor fataliste ale Occidentului.

Premierul britanic, doamna Teresa May, descoperă în fiecare zi cât costă orgoliul englez divorțul cu Bruxellesul. Dincolo de problemele sistemului bancar, al asigurărilor de sănătate pentru britanici în UE și cerul deschis pentru British Airways, se prefigurează un nou referendum pentru independența Scoției. Irlandezii reactivează visul de unire al Republicii Irlanda, iar Marea Britanie devine tot mai mică.

În acest peisaj european ne integrăm noi. Noi, românii, suntem absorbiți de mișcări de genul celor care, de la referendumuri pentru schimbat Constituția, au trecut la interzicerea filmelor în cinematografe. Creștinii ce au uitat mesajul de compasiune al lui Isus, țin cu tot înadinsul să țină de urât radicalilor din Polonia și Ungaria. Întocmai ca Erdogan ce a uitat că otomanii au promovat lalele la curtea sultanilor și această entitate cvasi-religioasă ce se implică în politică uită mici amănunte aduse de democrația căreia îi născocesc bariere medievale. Societatea românească de după comunism a permis nu numai libertatea de mișcare și de exprimare, ci și libertatea de a crede în orice zeu invizibil. Religia din ultimii 30 de ani e expresia democrației pe care se pregătesc cu elan să o zăgăzuiască. Cu partide politice ce se alinează din instinct populist, demersul nu mai este doar un act militant împotriva parteneriatului civil al unor minorități sexuale, ci cenzura aplicată unui film Disney.

Sute de copii mor omorîți de părinții lor anual, mii sunt instituționalizați și milioane se culcă flămânzi seara în România. Salariile din România sunt insuficiente pentru a oferi românilor un nivel decent de subzistență, iar noi alergăm după cai pe pereți, ca Lia Olguța Vasilescu masacrând mândră engleza și franceza.

Între personajele îndrăgite din cărţile copilăriei, unul mi s-a părut mereu extrem de savuros: Păcală. Încă nu se turnase filmul cu Papaiani, aşa că fiecare şi l-a putut imagina cum a vrut, iar păţaniile lui au fost pentru noi, trupa de puşti care am copilărit împreună, o sursă inepuizabilă de idei întru a face „dreptate” în cartier. Nu e cazul să povestesc aici – şi nici nu cred că vreţi să ştiţi – cum am reuşit, de exemplu, să mutăm de pe strada noastră o familie de sadici, cărora le plăcea să chinuie animalele şi să terorizeze copiii. În faţa unei cete plină de umor şi înarmată cu ingeniozitatea lui Păcală, bieţii oameni ( zic cu mintea mea de acum ) s-au dat bătuţi printr-un schimb de locuinţă. Sigur că au urmat apoi alte vârste ale maturizării noastre afective, am fost pe rând cireşari, căpitani la 15 ani şi alte personaje din lecturile de vacanţă, de la care am învăţat că întotdeauna binele învinge şi naivi am rămas până azi. Dar spiritul umorului şi ingeniozitatea lui Păcală în această bătălie, le-am păstrat. Dintre metodele lui de a da câte o lecţie grosolăniei, vicleniei, lăcomiei, răutăţii şi altor păcate, una am experimentat-o din curiozitate pe pielea mea de la genunchiul proaspăt julit. Era metoda cu cureluşa de piele scoasă drept pedeapsă cu o lamă de cuţit de pe spinarea ticălosului, iar pe locul acela se punea sare. Aşa că mi-am tratat şi eu genunchiul cu un pumn generos de sare – neiodată, că pe vremea aceea încă nu se exterminau românii prin metode chimico-alimentare – ca să înţeleg mai bine dreptatea lui Păcală şi culmea usturimii.

Metoda îmi e şi astăzi de folos ca reglator natural de tensiune, când văd câte o dudă troglodită la televizor, care zace în Parlamentul ţării pe banii noştri doar ca să pută locul sub el şi care propune, cu gura plină, dezmembrarea României şi cadorisirea vecinilor cu bucăţi din ţara care l-a născut. Chiar dacă nu e „ politically correct” şi nici creştineşte, tot i-am dat turcitului cămaşa peste cap şi cu un cutter imaginar i-am scos trei cureluşe de pe spinare – una pentru sfinţii martiri ardeleni, una pentru martirizaţii de la Ip şi Trăznea şi una pentru deportaţii în străfundurile Siberiei. Români! Geaba am pus şi sare. Pe cei de teapa ăstuia nu-i mai ustură nimic.

Dar să-l lăsăm pe amărât în grija Domnului, măcar în Postul Mare şi să vă dau o statistică de ultimă oră vehiculată în spaţiul public: de pe spinarea românilor s-au lopătat în ultimii 25 de ani 3 ooo ( trei mii !!! ) de MILIARDE de EURO. Ca să nu plezniţi, folosiţi metoda lui Păcală !