Sibieni, suntem chemaţi la o nouă Zi de Curăţenie Naţională, organizată în cadrul campaniei Let’s Do It, România! Data stabilită pentru acest an este sâmbătă, 24 septembrie, când toţi românii vor ieşi în natură să curăţe zonele cu gunoaie din fiecare judeţ, în cea mai amplă acţiune de ecologizare organizată în ţara noastră. După succesul înregistrat în 28 mai de Semimaratonul Sibiului, când mii de oameni au alergat cu mic, cu mare, pentru a susţine 20 de cauze umanitare, avem din nou posibilitatea să ne implicăm pentru a avea parte de un mediu mai curat şi, implicit, de o viaţă mai sănătoasă. Astfel, înarmaţi cu saci menajeri şi mănuşi primite de la organizatori, după câteva ore de lucru în aer liber putem să dăm şansa să respire tuturor zonelor problemă din judeţul Sibiu
Dacă multe dintre teritoriile în care locuim sau ne desfăşurăm frecvent activitatea nu sunt aşa cum ne-am dori, trebuie să semnalăm zonele prin aplicaţia creată de Let’s Do It, România, aceasta putând fi descărcată gratuit pe telefon sau direct pe desktop. Odată înscrise punctele cu încărcătură mare de gunoaie, inclusiv cu coordonatele GPS, ele sunt trecute pe Harta Deşeurilor spre care vor fi direcţionate în ziua de 24 septembrie echipele de voluntari. Astfel, toţi cei interesaţi să participe la această acţiune trebuie să vină sâmbătă dimineaţa, la ora 09:00, la punctul de întâlnire a participanţilor, stabilit în municipiul Sibiu în faţa Sălii Transilvania, iar în celelalte localităţi din judeţ fie la Primărie, fie la şcoală. Acolo, fiecare echipă va primi materialele necesare curăţeniei – mânuşi, saci menajeri şi va opta pentru o zonă de acţiune. Intervalul orar propus de organizatori pentru igienizarea zonelor cu probleme este între orele 09:00 şi 15:00, sacii cu gunoaie fiind scoşi ulterior în drumurile principale din fiecare zonă, urmând a fi preluaţi în zilele următoare de firmele de salubritate. Până în prezent, în oraşul Sibiu sunt înscrise pentru ecologizare zone precum Valea Săpunului, Seviş, Pădurea Cucului, Pădurea Dumbrava, Cibin sau Dealul Guşteriţei.

Prin propria noastră atitudine şi exemplul personal putem să ne implicăm într-una dintre cele mai importante cauze. „Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume”, spunea Mahatma Gandhi. În fond, de calitatea mediului în care trăim depind sănătatea şi viitorul nostru.

Politica românească se va transforma într-un nou circ pentru electoratul mioritic, conform tradiției noastre autentice de plimbat în sus și în jos scandalul.

Guvernul a avut inițiativa sinucigașă de a concepe o ordonanță de urgență care va lăsa fără remunerație toți membrii numiți de stat în adunările generale ale acționarilor din companiile cu capital de stat. Nu sunt doar niște clișee verbale cu aromă vag economică, ci locurile în care erau parcate „aparatele de partid”, toți conțopiștii și „lipitorii de afișe” din politica românească.

E o măsură drastică care nu a scăpat, surprinzător, niciun geamăt de nemulțumire prin sediile de partid din Modrogan sau Kiseleff. Asta ar trebui să ne dea de gândit, având în vedere urletele de „poliție politică” și „o mare nedreptate”, ori de câte ori sunt atinse numeroasele avantaje și privilegii ale clasei politice românești. O grevă a transportatorilor ce paralizează Bucureștiul este un ecou blând al operațiunii „Tornado” menită să domolească instinctele justițiare ale DNA-ului. Foarte probabil vom fi confruntați nu numai cu obișnuitul tăvălit în noroi al guvernului ăstuia de tehnocrați din toate direcțiile politice, ci și cu diversiuni noi bune de a hrăni furia și dezgustul cetățenilor.

Pe un plan secundar, dincolo de agenda publică a trusturilor de presă conduse de moguli condamnați penal sau în urmărire penală, pe agenda parlamentului au apărut două noi inițiative legislative referitoare la industria tutunului.

Prima, la fel de social-democrată ca și inițiatorul ei, propune fumatul în orice spațiu închis atâta timp cât e semnalizat acest lucru. Disconfortul de a părăsi Casa Poporului sau cârciuma preferată pentru a savura trabucul de om important tinde să devină lege. O lege care să intre în conflict cu o lege restrictivă la același fumat, ce nu a împlinit nici un an de la promulgare.

Pentru că și liberalii gem de liberalism, ei propun ca tutunul să fie interzis la vânzare tuturor persoanelor ce se vor naște de anul viitor. Partidul Național Liberal și demnul său reprezentat în Parlamentul României inventează un concept drag lui Adolf Hitler și Iosif Visarionovici Stalin – cetățenii cu drepturi și cetățenii cu drepturi mai puține. Probabil brătienii se învârt ca vetilatoarele în morminte aflând ce demni urmași duc mai departe idealurile de libertate.

Ce au în comun demersurile legislative guvernamentale și parlamentare recente ce miros de la o poștă orizontul apropiat al alegerilor? Posibilitatea foarte mică de implementare. Dacă reușim să descâlcim păienjenișul legislativ românesc care fac și un avocat sau un jurist de doamne-ajută să se scarpine în cap de perplexitate, e realitatea în care multe legi sunt ignorate sau pur și simplu nu se aplică. Avem o țară în care legea are nevoie de pachet explicativ cu norme de aplicare. Suntem un stat în care interesul personal și de grup e transformat în interes național, iar voința publică e tratată cu un cinic sictir politic. Avem o țară, cu ea defilăm.

Cunoaşteţi poziţia lustragiului. Nu mă îndoiesc de aceasta, deoarece fiecare a văzut scena în vreun film sau şi-a imaginat-o citind vreo carte despre vremea marilor imperii coloniale: stăpânul gonflabil, pleznind de dispreţ şi aroganţa „superiorităţii” sale, zvârlind din vârful degetelor un bănuţ puştiului ars de soare şi de foame, care – „rasă inferioară” socotit – tocmai i-a lustruit bombeul din poziţia în genunchi. Ţara unde se întâmplă e a puştiului şi a naţiei sale, doar că gonflabilul are fundul mai alb şi mai gras decât al autohtonilor, ceea ce-l „îndreptăţeşte” să se înstăpânească acolo.

Iată poziţia în care, la o privire mai atentă, dincolo de perdeaua de fum a manipulării, se află acum România.

Am aflat săptămâna aceasta, prin goarna „analiştilor” de serviciu, că ar trebui să cădem – din poziţia în genunchi – pe spate, de „onoarea” care ni s-a făcut de înalta poartă franco-germană, care i-a permis prezidentului şi premierului să-i sărute imineii. Stăpânul gonflabil tocmai ne-a zvârlit bănuţul investiţiei sale „profitabile” de la Ghimbav şi noi nu aplaudăm? Firmele străine sunt susţinute de bugetul statului, adică de impozitarea cruntă a muncii şi proprietăţii poporului român, în timp ce cele româneşti sunt strivite sub povara birocratică şi noi nu ovaţionăm? Rezerva de aur a României e „bine” păzită la Londra şi noi nu răsuflăm uşuraţi de povara de a-i mai purta de grijă? România e chelită de păduri, ca să ni se lărgească orizontul şi noi nu pupăm colbul care ne-a rămas în loc? Stăpânul gonflabil ne-a luat toate grijile de pe cap: pământurile, resursele, educaţia, ne spune ce să mâncăm, ce să îmbrăcăm, ba chiar cine suntem, şi noi nu-i lingem laba cu care ne face „binele”? Nu el ne aduce „beneficii de imagine” cu reclama că România e o ţară plină de fete frumoase? Nu e el peştele nostru, care ne poartă de grijă să ne vindem bine? Şi noi? Am uitat de recunoştinţa pe care i-o datorăm? Am uitat de valorile noastre tradiţionale, cum că românul e prost de bun şi-şi dă şi cămaşa de pe el, mai ales la străin?

Vedeţi, aşa-i românul din perspectiva noii ordini demoniale, deoarece cea veche, colonială, a dispărut în negura istoriei trecute, iar cea viitoare este una democratică. Cum noi stăm pe prag între trecut şi viitor, daţi-mi voie să numesc prezentul cu un cuvânt combinat – de un prieten rebusist – din prima silabă a viitorului şi ultima silabă a trecutului: demo-nial.

Ce vrea lustragiul român? Îşi vrea Ţara înapoi!!! Dar asta nu i-o poate da decât bunul Dumnezeu. Preşedintele nu poate, că este al „lucrului bine făcut” cu cârpa de lustruit pe bombeu, iar tehnocraţii sunt tehno doar pentru bănci şi multinaţionale.