Osemintele a doi partizani, Mârza Traian și Gligor Traian, care au murit în primăvara lui 1949 într-o luptă cu autoritățile comuniste în satul Mesentea, comuna Galda de Jos, au fost deshumate și recuperate în cadrul unei acțiuni de investigații arheologice organizată miercuri de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca.
La eveniment au fost prezenți și săteni din localitate care, în martie 1949, copii fiind, au asistat la îngroparea celor doi în grădina casei în care aceștia s-au baricadat după ce au fost surprinși de Securitate. De asemenea, a avut loc și o slujbă religioasă înainte de începerea expertizei criminalistice asupra osemintelor.
Investigațiile au început în teren încă de joia trecută, în urma declarațiilor unor martori care au văzut locul de înmormântare. Mormântul comun nu a fost niciodată marcat, terenul fiind folosit de-a lungul timpului pentru diverse culturi agricole.
„Însă perimetrele grădinilor nu mai corespund cu cele de atunci, în așa fel încât nu i-am găsit chiar la colțul grădinii cum se spunea, ci undeva mai în interior. Ne-a sprijinit Primăria (Galda de Jos — n.r.) și am putut interveni pe o suprafață mai mare. Chiar în ultimul ceas, în ultimul moment, când eram gata să renunțăm, vineri am identificat o urmă a gropii în care au fost înmormântați cei doi”, a declarat istoricul Marius Oprea, de la IICCMER.
După identificarea locului în care au fost îngropați, istoricii au sesizat organele de cercetare penală pentru că, în mod evident, cei doi au fost împușcați. „La unul dintre ei, probabil Gligor Traian, se observă o urmă de glonț trasă în cap”, a spus Oprea. Acesta a menționat că este ușor de stabilit cui aparțin osemintele pentru că diferența dintre cei doi era destul de mare.
Istoricul a menționat că, în 9 martie 1949, a început asediul locuinței în care cei doi partizani se ascundeau.
„Inițial a fost un echipaj de nouă securiști care nu au reușit să înfrângă riposta celor doi. Securiștii au crezut chiar că s-au adăpostit mai mulți în casă pentru că cei doi trăgeau și din pod, și de la ferestre. Securitatea a cerut întăriri, a venit o grupă de milițieni și, pe urmă, au solicitat chiar sprijinul armatei care, după-amiază, a transportat aici chiar un tun anticar, pe care însă nu l-au folosit, și o pușcă de asalt, cu care practic au ciuruit casa. În cele din urmă, din casă nu a mai fost nicio ripostă, însă cu toate acestea, securiștii nu au avut curaj să intre și au apelat la doi săteni pe care i-au trimis să vadă dacă partizanii mai sunt sau nu în viață”, a explicat Marius Oprea.
Acesta a mai spus că, cel mai probabil, cei doi au ales să-și ia viața și s-au împușcat reciproc, în inimă, cu ultimele gloanțe. Unul dintre partizani încă mai trăia, iar un securist l-a împușcat în cap.
„Inițial au vrut să ardă cele două cadavre. Chiar s-a identificat pe oasele unuia din cei doi o posibilă urmă de arsură. În cele din urmă au renunțat la idee și i-au îngropat la o adâncime de 1,60 metri, într-un strat de pietriș, astfel încât osemintele s-au conservat mult mai bine decât în cazuri similare”, a spus Oprea.
Acesta a mai precizat că investigația de teren a fost efectuată de către Gheorghe Petrov, care a găsit mărturii cu privire la locul în care au fost îngropați cei doi, iar date privind executarea lor există în arhivele CNSAS.
În urma sesizării IICCMER, Parchetul Militar din Cluj Napoca a preluat ancheta, urmând să stabilească dacă mai există în viață posibili răspunzători pentru această crimă, a spus Marius Oprea. El a adăugat că e puțin probabil acest lucru, dar că investigațiile sunt necesare.
Pentru cei doi partizani nu au fost emise certificate de deces, practic aceștia figurând ca fiind încă în viață. În ceea ce privește locul în care cei doi vor fi înmormântați creștinește, rămâne de văzut care dintre autoritățile locale își va oferi sprijinul, ei provenind din localitățile Galtiu, respectiv Livezile.
Activitățile de investigații arheologice de la Mesentea s-au desfășurat în colaborare cu Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia, Muzeul de Istorie și Științele Naturii Aiud și Primăria comunei Galda de Jos.
Fenomenul rezistenței armate anticomuniste a cunoscut o mare amploare pe teritoriul Transilvaniei, cele mai multe formațiuni care s-au opus regimului comunist, de orientări ideologice diverse, existând în zona Munților Apuseni, pe teritoriul fostelor județe Alba, Turda și Cluj.
În ziua de 6 martie 1949 a fost încercuită zona Muntelui Capra, unde gruparea condusă de Ștefan Popa își avea baza și adăpostul principal într-o peșteră. Partizanii au reușit să spargă încercuirea și o parte dintre ei s-au retras pe Valea Cricăului, locul fiind cunoscut sub denumirea de Bogoloaia. Aici, în ziua de 8 martie, cinci partizani au fost surprinși într-o locuință sezonieră. A avut loc o confruntare armată în urma căreia trei dintre ei au fost împușcați și doi luați prizonieri. Printre cei uciși s-a aflat și Ștefan Popa, conducătorul organizației.
Pe baza informațiilor obținute prin tortură de la prizonierii capturați la Bogoloaia s-a aflat că într-o casă din satul Mesentea erau adăpostiți alți doi membri ai organizației, Mârza Traian și Gligor Traian. Ca urmare, eforturile Securității s-au concentrat asupra acestui obiectiv.
În seara de 9 martie, precum și în cursul zilei următoare, pentru recunoașterea morților, dar și pentru înspăimântarea oamenilor, Securitatea a adus mai multe persoane din localitățile natale ale victimelor, dar și oameni deja arestați care au făcut parte sau au susținut organizațiile anticomuniste din zonă. Cadavrele celor doi au fost dezbrăcate complet de haine și expuse pe podelele unei încăperi. Mulți oameni din sat și din localitățile învecinate au venit însă și din curiozitate să privească această scenă.
Imobilul în care a avut loc confruntarea este locuit și în prezent, dar a fost amplificat ulterior prin adăugarea altor încăperi, însă partea veche se păstrează aproape integral. Urmele asediului sunt încă și acum vizibile în unele locuri de pe pereții exteriori ai casei.
În primăvara lui 1949, casa se afla în proprietatea Silviei Giurgiu, văduvă de război și o sprijinitoare a membrilor organizațiilor anticomuniste din zonă. După incident, ea a fost arestată și reținută prima dată la Securitatea din Alba Iulia, apoi transferată la Sibiu, fiind anchetată, torturată și în cele din urmă condamnată la doi ani de închisoare pentru găzduirea celor doi partizani.
Traian Mârza s-a născut la 15 decembrie 1925 în satul Galtiu, comuna Sântimbru, tatăl său fiind primar în timpul guvernărilor liberale din perioada interbelică. Încorporat pentru satisfacerea stagiului militar într-o unitate militară din București, unde a dobândit gradul de sergent, din convingeri politice Mârza a dezertat din armată, s-a întors în localitatea natală și în scurt timp s-a retras în munți, alăturându-se partizanilor din gruparea lui Ștefan Popa.
Traian Gligor s-a născut la 18 aprilie 1924 în comuna Livezile (fostă Cacova), județul Alba, într-o familie încadrată în categoria țăranilor mijlocași. Se cunoaște că a fost încorporat în armată pentru îndeplinirea stagiului militar, însă nu se știe când a revenit acasă. Cert este că la sfârșitul anului 1948 el era deja plecat în munți, alături de partizani.
Sursa: Agerpres