Fără voia mea – dar aşa se întîmplă mai mereu – mi-am adus aminte de pilda talanţilor din Sf. Evanghelie. Acolo bunul Dumnezeu nu vrea altceva decît să înţelegem că darurile primite trebuie să slujească aproapelui , după măsura fiecăruia.
Dacă acceptăm că un popor este ca un singur suflet înaintea lui Dumnezeu, că mântuirea este un dar dumnezeiesc şi că la judecată vom sta înainte-I fiecare în parte şi toţi deopotrivă, dând răspuns la întrebarea: ce am făcut cu moştenirea noastră?, ştim deja ce ne paşte, căci n-am înmulţit nimic. Asta de un sfert de veac încoace. Nu putem spune că noi, interbelicii, n-am înmulţit talantul, punând capul pe butuc, sub securea gâdelui comunist. Asta dacă ne oprim la o jertfă recentă. Mai nou însă, talantul a fost îngropat, şi pentru cei care cunosc Sfânta Scriptură lucrurile sunt clare: se va lua de la cel care n-a vrut să-l înmulţească şi se va da celui care are ( minte să facă voia Domnului cu ce i s-a dat spre înmulţire !)
Din păcate, românul nu stă pe roze, ci pe pioneze şi cu fundul la problemele sale vitale. S-a săturat de România, merge şi aşa, las pe altul că nu-i treba mea – sunt doar trei din cele câteva zeci de atitudini păguboase în faţa oricărei probleme. Ce exemplu mai concludent decât nonreacţia la devalizarea pădurilor României. Zice-se că, codrul ar fi frate cu românul. Fugi de-acilea ! Câţiva austrieci prăpădiţi, care la ei acasă n-au voie să rupă o crenguţă din pădurile lor sigilate, că-i rupe legea şi amenda, dacă nu cumva îi papă puşcăria, în loc să fie traşi în ţeapă sunt mângâiaţi pe cap de laba guvernamentală care a luat şpaga pentru jaf autorizat. Ce face românul ? Mai pe limba norodului, i se rupe. În loc să iniţieze o lege cu un singur articol, de exemplu: “Se sigilează pădurile României pentru următorii 25 de ani, până la refacerea fondului forestier de 6 milioane de hectare “ – pe care l-a avut România în 1990, adăugăm noi, i se fâlfâie. Că are acest drept pe care şi-l poate exercita cu sorţi de izbândă, i se brechăne, ca să vorbim în germană românizată, că se poartă. Îngropi talantul ? Ai pus-o de mămăligă! De aici e doar un pas până la o simplă deducţie logică.
Pentru români, talantul este sfinţenia. Adică buna cuviinţă, credinţa şi smerenia, dar şi Ţara cu pădurile, apele şi aurul ei. Iată ce se va lua de la noi şi se va da celui care are!!!
Un simplu exerciţiu de logică
Alcoolismul, o problemă de sănătate publică/Cătălin Lupu, inițiatorul unui grup de sprijin pentru alcoolici în municipiul Sibiu
Cătălin Lupu a inițiat în municipiul Sibiu, încă din anul 2012, un grup de sprijin pentru persoanele alcoolice. Acesta se desfășoară în fiecare miercuri, începând cu ora 17 și este deschis tuturor persoanelor care la un anumit moment al vieții au avut probleme cu consumul de alcool. Cătălin a fost și el alcoolic, dar a renunțat la alcool de mai bine de 10 ani. În prezent îi ajută și pe alți oameni să învingă alcoolismul, în calitate de ergoterapeut la Așezământul Nazaret, deschis de Asociația „Crucea Albastră”, la Șura Mică.
Grupurile de sprijin au un rol foarte important pentru menținerea abstinenței, după încheierea perioadei de recuperare pe care pacienții o fac în centrele terapeutice. În județul Sibiu, așa cum v-am prezentat și în materialele din edițiile trecute, persoanele dependente de alcool fac terapie în cele două centre, Insula Speranței, de la Șelimbăr ( pentru femei) și Așezământul Nazaret, de la Șura Mică ( pentru bărbați). După ce părărsesc aceste centre, unde persoanele stau cam între 2 și 6 luni, specialiștii le recomandă atât să țină legătura cu terapeuții din centre, cât și să frecventeze grupuri de sprijin pentru a avea în continuare un suport.
Este bine să vorbești cu persoane care rezonează cu tine, care te înțeleg
Cătălin a fost alcoolic timp de zeci de ani, însă în anul 2003 a beneficiat de terapie, timp de 3 luni, în cadrul Așezământului Nazaret. Acolo a simțit că s-a născut a doua oară, a învățat să se cunoască mai bine, să se accepte așa cum este și, mai ales, a învățat cum poate lupta cu falsul său prieten, alcoolul. A simțit însă nevoia să poată să împărtășească experiențele prin care trece în permanență în încercarea de alege zi după zi să nu consume alcool. Și pentru că a considerat că un om care nu a trecut niciodată printr-o astfel de problemă nu are cum să înțeleagă, Cătălin a căutat să găsească și alți oameni aflați în aceeși situație ca el. Cum în Sibiu nu a găsit niciun grup de sprijin, a decis să înființeze el unul, chiar în casa părintească din Sibiu, pe strada Lămâiței.
„Perioada de post-cură este lăsată la voia întâmplării. Este bine să vorbești, să vorbești cu persoane care rezonează cu tine, te înțeleg, ei dau din experiența lor, iar tu, la rândul tău, îi ajuți pe ei. Eu practic grupul nu l-am făcut pentru ei, l-am făcut pentru mine, considerând că e un lucru important să vorbești, să îți asumi ce ai făcut – nu să dai lecții de moralitate, pentru că nu e cazul, după ce ani de zile ne-am străduit, cu tenacitate, pot să spun, să pierdem încrederea celor din jur. Grupul este deschis oricărui pacient ieșit din terapie sau chiar dacă încă nu au făcut terapia, văzând niște oameni care au reușit vor avea și ei încredere că se poate ”, spune Cătălin Lupu.
Cătălin Lupu are 59 de ani, este de formație inginer, iar alcool a început să consume încă din tinerețe.
„Am fost si sunt o fire emotivă și câteva picături de alcool aveau ca efect diminuarea inhibițiilor, mă făceau mai sociabil, mă acomodam mai repede cu necunoscuții, intram mai repede în atmosfera celor din jur, căpătam siguranță și dezinvoltură. Perioada facultății a fost presărată cu evenimente cu un caracter mai pronunțat bahic, în general după examene, ca o descărcare a tensiunilor acumulate, care se soldau cu o zi de rău, normală orcărui exces. În acea perioadă am cunoscut-o pe viitoarea mea soție. Nu i-am ascuns faptul că consumam alcool și nici faptul că uneori depășeam măsura”, continuă Cătălin povestea sa.
Ulterior, bărbatul a devenit tatăl unei fetițe, cei doi soți petrecând mult timp împreună, mai ales că lucrau amândoi la aceeași intreprindere. După revoluție, soția s-a îmbolnăvit, pensionându-se pe caz de boală.
„Acesta a fost unul din momemtele care, cred eu, mi-au agravat lunecarea pe drumul dependenței. Soția mea s-a închis în lumea bolii ei, iar eu m-am retras în muncă și alcool. Comunicam tot mai puțin. Lucram ore suplimentare, iar pentru a face față stresului și uzurii muncii în niște condiții de slabă dotare tehnică și profesională, am început să consum din ce în ce mai mult alcool, fără ca eu să conștientizez gravitatea situației, cu toate că discuțiile și certurile cu soția pe tema alcoolului se întețeau”.
Ceva mult mai grav urma însă să se abată asupra famliei sale, zguduindu-le echilibrul fragil al existenței.
„În urma unor analize de rutină, am aflat cu stupoare că fiica noastra, în vârstă de 17 ani pe atunci, era bolnavă de Limfom Hodgkin, în stadiul mediu al bolii. Au urmat șase, șapte luni de coșmar, cu drumuri săptămânale la Cluj pentru tratament, cu teama veșnică de a o pierde, cu senzația că nu pot face nimic pentru a o salva. Îmi era groază de fiecare zi care urma și din păcate singurul antidot pe care îl știam pentru a-mi alunga stările de panică era alcoolul. A fost cea mai groaznică perioadă a vieții mele și a vieții noastre de familie, în ansamblul ei”.
Tată, după ce ai luptat atât ca să mă salvezi, vrei acum să mă omori cu băutura ?
Dumnezeu a făcut o minune și Alina a reușit să iasă victorioasă din lupta cu cancerul, tratamentul având rezultate pozitive. Cu toate acestea, bărbatul consuma din ce în ce mai mult alcool, ba chiar mărturisește că era mândru că putea bea o cantitate atât de mare, fără să i se facă rău. La insistențele soției sale, acceptă totuși să meargă inițial la psiholog, apoi la centrul de zi de consiliere ambulatorie al „Crucii Albastre”.
„La Crucea Albastră, în cadrul centrului de zi de consiliere ambulatorie, am făcut cunoștință mai în detaliu cu problema dependenței de alcool, dar tot nu puteam face mare lucru în problema reducerii cantității de alcool consumate. Parcă, dimpotrivă, consumam din ce în ce mai mult, în încercarea mea disperată de a nu recunoaște că sunt dependent. După câteva luni de consiliere în cadrul centrului de zi și, mai ales, în urma unei discuții cu fiica mea, care plângând mi-a spus: „Tată, după ce ai luptat atât ca să mă salvezi, vrei acum să mă omori cu băutura ?”, am conștientizat că nu mă puteam opri din consum singur, fără un ajutor consistent de specialitate și am acceptat, fără mare entuziasm, să mă internez în centrul de tratament din Șura Mică. Pot spune, cu siguranță, că acolo s-a produs ceva deosebit, parcă m-am născut a doua oară, am învățat să mă cunosc mai bine și să mă accept așa cum sunt, să-mi asum statutul de alcoolic și am învățat cum pot lupta cu falsul meu prieten – alcool”.
Iar tratamentul urmat pe o perioadă de 3 luni, în anul 2003, l-a ajutat de atunci încoace să nu mai consume niciodată alcool. Prin urmare, viața i s-a schimbat în bine și trăiește o viață fericită și liniștită alături de familie. Prin munca de ergoterapeut la centrul de la Șura Mică se străduiește zi de zi să îi ajute pe cei care vor să-și depășească problemele legate de consumul de alcool. De asemenea, face apel la cât mai mulți sibieni să treacă pragul grupului de sprijin pentru alcoolici.
„Să știți că, într-adevăr, se poate. Nu e ușor, dar se poate și, mai ales, merită. Vă doresc sănătate și putere tuturor celor care ați reușit și succes tuturor celor care doresc să biruie alcoolul. Și, nu uitați, cereți ajutor”, conchide Cătălin Lupu.
Cei care doresc să participe la grupul de sprijin ce are loc în fiecare miercuri, începând cu ora 17, pe strada Lămâiței, la nr.4, se pot înscrie sunând la numărul de telefon 0721 522460.
„Mă bucur mult că există la Sibiu de câţiva ani un grup de sprijin pentru persoane dependente de alcool, aflate în recuperare, şi că acest grup este condus de ergoterapeutul centrului nostru reabilitare, domnul ing. Cătălin Lupu. Care recent a sărbătorit 12 ani de abstinenţă de la alcool.
Modelul pe care l-am văzut practicat în tările occidentale pentru reabilitarea persoanelor dependente de alcool este numit „lanţul terapeutic” şi cuprinde în esenţă patru etape: consilierea, detoxifierea – pentru cei aflaţi în sevraj, reabilitarea psiho-socială – în centre de tip comunitate terapeutică, reintegrarea psiho-socială, susţinută de grupuri de suport.
Cercetarea a demonstrat că persoanele care după o cură de recuperare frecventează un grup de recuperare îşi pot dubla şansele de reuşită pe termen lung, ajungând la o rată de succes de până la 70-80%. În schimb, la cei care beneficiază doar de asistenţă spitalicească, gen „dezalcoolizare” rata de absinenţă pe termen lung (evaluată după doi ani) este doar de aprox. 5%, iar pentru comunităţile terapeutice – fără frecventarea ulterioară a unui grup de suport – este de aprox. 35-40%, pentru prima internare.
Încurajez pe toţi pacienţii noştri, dar şi alte persoane care se confruntă cu problematica unei dependenţe de alcool sau alte droguri, să se alăture şi unui grup de suport sau chiar să aibă iniţiativa înfiinţării unui asemenea grup, acolo unde încă nu există. Asociaţia Crucea Albastră din România are toată disponibilitatea de a sprijini asemenea iniţiative, indiferent dacă sunt afiliate la Crucea Albastră , Alcoolicii Anonimi sau la alte organizaţii”.
Dr. Holger Lux, director, medic și psihoterapeut Așezământul Nazaret, Șura Mică
Icoană luptătoare împotriva fumatului, la Biserica de la TBC
Sibienii sunt așteptați să se închine la o icoană a Maicii Domnului, considerată drept luptătoare împotriva fumatului. Icoana este adusă de la Mânăstirea Sihăstria Putnei și este o copie a unei astfel de icoane aflată la Muntele Athos.
„În lucrarea corpului uman, duhurile necurate se încuibează în sufletul omului prin această patimă, care nu poate fi eradicată decât prin post și rugăciune, dar și prin atingerea a astfel de icoane, prin care Maica Domnului se implică în lucrarea mântuirii noastre”, spune pr. Cătălin Dumitrean.
Credincioșii se pot închina zilnic la icoană, începând de duminică, 23 mai și până miercuri, 27 mai, ziua în care se prăznuiește Sf. Ioan Rusul Taumaturgul, hramul bisericii de la TBC.
Biserica va fi deschisă între orele 8 și 20.
Zilele Culturale Octavian Goga, la Rășinari
Sâmbătă, 23 mai, la Rășinari au loc Zilele Culturale Octavian Goga – editia a XVI-a . Evenimentul se desfasoara cu sprijinul financiar al Consiliului Judetean Sibiu. Programul începe la ora 10 :00 cu slujba religioasă de comemorare a Poetului Pătimirii Noastre Octavian Goga la Biserica ,,Sfânta Treime” din Răşinari, apoi de la ora 11:00 urmează un seminar organizat în sala de Consiliu a Primăriei Rășinari, între orele 13:00 și 14.00 va avea loc un dineu oferit de Primăria Rășinari, iar de la ora 14:00 toți cei prezenți se vor bucura de un spectacol oferit de elevii de la Şcoala Octavian Goga Rașinari, la Casa Octavian Goga.
Licitații de 70 de milioane de euro pentru gestionarea deșeurilor din județul Sibiu
Cel mai mare proiect al Consiliului Județean Sibiu, „Sistem de management integrat al deșeurilor în județul Sibiu”, se apropie de final. În prezent, se pregătesc licitațiile pentru atribuirea a 3 contracte, acestea urmând să fie demarate la sfârșitul lunii mai.
„Procedurile urmează a fi încărcate în Sistemul Electronic de Achiziţii Publice (SEAP) la sfârşitul lunii mai 2015 pentru următoarele componente: – delegarea prin concesiune a gestiunii activităţii de colectare şi transport a deşeurilor municipale în zona 1 Sibiu pentru o perioadă de 8 ani, cu o valoare estimată a contractului de 185.939.389 lei (fără TVA);delegarea prin concesiune a activităţii de operare a Staţiei de sortare Şura Mică, Staţiei de compostare Şura Mică şi a Staţiei de sortare Cisnădie pentru o perioadă de 10 ani, cu o valoare estimată a contractului de 97.485.929 lei (fără TVA); – delegarea prin concesiune a activităţii de operare a Staţiei de compostare Târnava pentru o perioadă de 10 ani, cu o valoare estimată a contractului de 19.312.049 lei (fără TVA)”, transmit reprezentanții CJ Sibiu.
Proiectul a primit o finanțare nerambursabilă de la Uniunea Europeană în valoare de aproape 57 de milioane de lei, reprezentând 80% din valoarea eligibilă.
”În scurt timp colectarea deşeurilor în judeţul Sibiu să va face la standarde europene și vom intra într-o mult aşteptată normalitate în acest domeniu, pentru un mediu mai curat şi condiţii de viaţă mult mai bune” a declarat Ioan Cindrea, preşedintele Consiliului Judeţean Sibiu.
Clubul PUMA, în seara asta la „Românii au talent”
Sibiul este reprezentat vineri seara, la „Românii au talent“, de sportivii PUMA Club. Micii sportivi de la PUMA Club Sibiu au ajuns în semifinale şi promit vineri un show de excepţie. „Sunteţi un exemplu pentru băiatul meu”, a declarat Andra după show-ul din etapa precedentă.
Determinaţi de o mare pasiune pentru arta taekwn-do-ului, cei 7 sportivi ai clubului PUMA şi-au luat inima în dinţi şi, sub îndrumarea antrenorului Alin Lazurca, au participat la preselecţiile celebrei emisiuni “Românii au talent“. După succesul pe care l-au avut în preselecţii, unde au obţinut 4 de “Da” din partea membrilor juriului, micii sportivi îşi continuă povestea spre succes prin participarea în semifinala 3 a emisiunii, care va fi difuzată live pe Pro TV, vineri, 22 mai 2015, de la ora 20.30.
Sub îndrumarea antrenorului lor, Alin Lazurca, totodată antrenorul lotului naţional de Taekwon-do al României, micii sportivi cu vârste cuprinse între 9 și 15 ani – Matei Emanuel, Văcariu Vlad, David Mario, Achim Marius, Nicoară Radu, frații Petru Iulian și Adrian – vor pune în scenă o nouă demonstrație de taekwon-do, un complex de tehnici de sărituri, spargeri-forță și autoapărare pe ritmuri de dans, care cu siguranţă îi va lasă din nou pe membrii juriului cu gura căscată.
“Suntem foarte mândri că talentul nostru a fost apreciat şi promitem să reprezentăm cu succes Sibiul şi taekwondo-ului pe scena „Românii au talent”. Avem mari emoţii, având în vedere că show-ul va fi transmis live pe Pro TV, dar suntem convinşi că vom da tot ce e mai bun. Copiii sunt emoţionaţi şi entuziaşti în acest moment şi ne antrenăm de zor pe platoul de filmare de la Bucureşti. Sperăm ca publicul să ne susţină, pentru ca povestea noastră să nu se oprească aici. ”, a declarat Alin Lazurca.
Militarii cu funcții de muzicieni în Academia Forțelor Terestre
Armata… Aproape oricare dintre noi se gândește la strictețe, reguli, instrucție și ordine date de superiori atunci când se aduce în discuție mediul militar. Însă, putem merge mai deaparte de aceaste certitudini și am putea fi surprinși să descoperim în cadrul armatei… artă, cu artiști adevărați, profesioniști, gata oricând să încânte audiența. Sunt cei 23 de subofițeri conduși de ofițerul care îi dirijează, membri ai Muzicii Militare a Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu. Sunt acei militari pe care îi descoperim la toate manifestările armatei, cântând melodii cu specific, dar și la alte evenimente cântând din repertoriul universal. Sunt cei care ne reprezintă cu succes la festivaluri din țară și străinătate și cei despre care se știe mult prea puțin. Poveste lor merită scrisă și citită, pentru că sunt oameni pasionați, legați prin onoare de spiritul patriotic și prin dragoste de muzică.
Să facem o călătorie în timp. În secolul al XVIII-lea, Sibiul a devenit a doua garnizoană militară după Viena, ca potențial militar al Imperiului Austriac. Muzica militară a constituit o componentă permanentă a structurilor armatei austriece din Sibiu. Un articol din ziarul „Der Siebenbürger Bote”, nr. 77-78, datat cu 30 septembrie 1842, vorbește despre o mare festivitate muzicală ce a avut loc în cartierul Hipodrom de astăzi, cu ocazia unei manevre de toamnă a trupelor austriece din Sibiu. Acest document atestă existența unei muzici militare în garnizoana Sibiu, încă de pe atunci. La 1 decembrie 1918, odată cu Marea Unire, Sibiul ajunge să reprezinte cel mai puternic centru al muzicii de fanfară din Transilvania. Se țineau concerte, îndeosebi în parcul Sub Arini, în piețele orașului, întotdeauna când era sărbătoare și în zilele însorite de vară. Sibiul a ajuns să aibă patru formații de fanfară a școlilor militare de ofiteri de infanterie, transmisiuni, artilerie și de maiștri și subofițeri de intendenţă. După revoluția din decembrie 1989, lucrurile s-au schimbat. Armata nu mai este obligatorie, efectivele se micșorează, iar fanfarele se desființează una câte una. În anul 2006 rămâne o singură muzică militară, care astăzi este formată din 23 de subofițeri și un ofițer, dirijor, în persoana Maiorului Dumitru Stîngaciu. Nu există sibian care să nu fi văzut Formația Militară a Academiei din Sibiu la diferite manifestări ale orașului. Fie în Piața Mare, la absolvirea promotiilor de studenți, în parcul Sub Arini la aniversări de stat sau la unele festivaluri la care au fost invitați. Muzica militară a fost și a rămas un simbol. Cum o descrie maiorul dirijor? „E spirit de sărbătoare. Înainte, singura formație de sine stătătoare și profesionistă care ieșea în public era muzica militară și se întampla în general la sărbători”.
Sunt muzicieni profesioniști
Balzac scria într-o carte de-a sa: „Eu îi cunosc pe militari, am trăit în armată. Rareori inima unor asemenea oameni izbuteşte să înfrângă deprinderile pricinuite fie de nenorocirile în mijlocul cărora trăiesc, fie de întâmplările vieţii lor de aventurieri”. Poate vă întrebați cum se poate împăca armata cu muzica, notele muzicale cu instrucția sau instrumentele militare cu misiunile. Ei bine, se împacă și o fac foarte bine. Există sensibilitate și în sufletul militarului, și dragoste de frumos. Repertoriul fanfarei militare este unul cât se poate de diversificat. Pe lângă melodiile specifice statutului lor, ei abordează orice fel de muzică: de la populară la tango, de la clasică la muzica de film. Fiecare membru al formației are, obligatoriu, studii de muzică. Sunt absolvenți, cel puțin al unui liceu de muzică, fie militar de muzică, cum a fost cel de la București, fie civil. Acum au funcții de instrumentiști în cadrul armatei. Plutonier ajutant Marian Păuna a terminat Liceul Militar de Muzică din București şi Conservatorul de Muzica din Bucureşti. El recunoaște că cele mai frumoase momente sunt atunci când merge să cânte în spectacole: „Faptul că putem fi auziţi şi de cei din viaţa civilă, că ne aplaudă, confirmă că muzica militară are un loc special în sufletul oamenilor”. Sergentul major Mihail Fodor a terminat Liceul de Muzică de la Brașov, după care a urmat Conservatorul și s-a angajat la operă. Ce l-a făcut să renunțe la această viață și să opteze pentru cea de militar? „Societatea m-a împins, vremurile. Acest domeniu nu este suficient apreciat și am decis să mă îndrept către o carieră de subofiter de muzică, mai ales că îmi plăcea muzica aceasta de suflători, specifică formaţiilor de fanfară. În timp, m-am adaptat. De fapt, încă mă adaptez”, a spus sergentul major, zîmbind.
„Perspectiva pentru un absolvent de liceu de muzică este limitată din multe puncte de vedere, de aceea această carieră este o cale de urmat. Armata este guvernată de legi și de strictețe, la care te adaptezi dacă ajungi să ai tangențe cu ea. La fel și muzica, are atâtea reguli pe care trebuie să le respecți, altfel nu are cum să existe. Practic, la un moment dat, armata aduce pacea fizică, iar muzica pacea sufletească. Vedeți? Se întrepătrund”, intervine, maiorul Stîngaciu.
Prezenți la festivaluri din țară și străinătate
Toți membrii prezenți ai fanfarei au fost de acord că momentele înălțătoare ale orchestrei militare din Sibiu sunt participările la festivalurile internaționale. Au cântat în Belgia, în Polonia, în Germania și în Danemarca. „Acolo avem posibilitatea să arătăm, la cel mai înalt nivel, ceea ce știm, atât din punct de vedere artistic, cât și militar, ne autoevaluăm. Apoi este prestigiul de a fi invitați, pentru că dacă nu ești bun, nu ai ce căuta acolo. Am cântat pe un stadion cu 20.000 de oameni care ne-au aplaudat. Nu putem descrie ce am simțit. Anul trecut am concertat după mulți ani la filarmonică, alături de muzica militară din Liban. Avem subofițeri care colaborează cu filarmonica. Un alt moment incredibil a fost cel în care am cântat imnurile României și Israelului, în deschiderea Cupei Davis”, povestesc ei. Provocările lor continuă: anul acesta vor participa la cea de-a XII-a ediție a Festivalului Internațional de la Brăila, alături de fanfare militare din Franța, Lituania, Turcia şi Grecia. În spatele momentelor oferite de Muzica Militară din Sibiu este o muncă asiduă. Sunt opt ore pe zi, din care în șase ore, militarii își exersează repertoriul. Marea majoritate a instrumentelor sunt de suflat și doar câteva de percuție, iar multe dintre ele sunt specifice doar muzicii militare așa cum sunt basfligornul, eufoniu, fligorn sau tuba. De asemenea, există un repertoriu specific muzicii militare abordat doar de aceasta și cântat în cadrul unor ceremonialuri militare. De exemplu, „Onor la Drapel” se cântă în momentul în care drapelul intră în formație, înainte de ceremonialul religios interpretează „Ruga militară”, iar prezentarea muzicii este momentul de apogeu, de glorie; după ce au defilat toate trupele este cântat „Onorul muzicii militare”. De multe ori suflă în instrumentele lor și câte două ore, în cadrul unei manifestări la temperaturi de la – 5 grade, la + 35 de grade.
Absolvenții Liceelor de artă pot urma o carieră muzicală în armată
În timpul liber sunt tot muzicieni. Fac parte dintr-o fanfară „Fourmusica” și concertează în parcuri sau în centrul orașului, cu diferite ocazii. Le este foarte dor de zilele în care, în colaborare cu Primăria, se organizau în Sibiu festivaluri de muzică militară sau evenimente speciale pentru a se prezenta sibienilor acestă muzică militară. Și mai au un of. Pentru că muzica militară nu este promovată, elevii absolvenți de liceu de artă nu știu că ar putea îmbrățișa și această carieră. „Nu mai există suflători la școlile de muzică. Copiii nu se pregătesc să devină muzicanți militari. Dacă ar ajunge aici ar îmbina utilul cu plăcutul. Au un venit sigur și ce este mai important, este un domeniu în care ai parte de satisfacție profesională ”, mai spun ei. Drept dovadă, în Muzica Militară din Sibiu sunt doar 5 sibieni, iar restul sunt din alte localități ale țării, dar care au ales să se stabilească aici. Cel mai tânăr dintre ei este sergentul Rareș Pleșa, un trombonist de 22 de ani, iar seniorul formației este subșeful Valeriu Pădureț, de 53 de ani.
Diana Varga: „Îmi doresc să pictez câte puțin din fiecare colț al lumii
Diana Varga a obținut locul I la Olimpiada Naţională de Arte Vizuale, Arhitectură şi Istoria Artei, secţia Pictură, clasa a XII-a. Fata a prezentat o compoziţie picturală, în care a introdus elemente arhitecturale definitorii pentru oraşul în care s-a desfăşurat aceast eveniment și anume, Aradul. Cu alte cuvinte, Diana i-a dat gata pe toți cei care i-au jurizat tabloul. Pentru noi, acest premiu înseamnă o mândrie locală deosebită, pentru ea însă: „ O dorinţă împlinită, mulţumire de sine, dragoste pentru artă, constituind un loc, un timp special din viaţa mea, care poate fi, de ce nu, un nou început de drum în creaţia mea”.
Diana locuiește în Avrig, alături de familia ei, cu care are o relație specială și de care este foarte apropiată. Povestea ei începe așa: „ Mă consider norocoasă deoarece cred că m-am născut de două ori. Prima oară când am zâmbit acestei lumi a fost acum 19 ani, iar a doua mea naştere a fost atunci când, deşi conştientă de pasiunea mea, am deschis ochii spre o lume plină de culoare, aproximativ acum 4 ani, când am aflat că mă pot considera elevă a Liceului de Artă din Sibiu. Familia mea constituie baza omului care sunt, care am devenit, dar şi cel mai important sprijin atât din punct de vedere financiar, cât şi spiritual, susținându-mă necondiţionat. Nu sunt singură la părinţi. Am un frăţior în vârstă de 7 ani, care mă completează şi-mi oferă şansa să fiu în continuare un copil”.
Diana nu-și amintește exact momentul în care a început să picteze, pentru că, dintotdeauna se știe cu creionul sau pensula în mână. Spune însă cu o siguranță de netăgăduit că pictura are un loc special în viața ei, iar cu cât trece timpul, cu atât sentimentele ei investite în activitățile de creație sunt mai intense. Locul I, obținut anul acesta la Olimpiada Națională, nu este singura ei reușită. A mai obținut premiul I la Concursul Naţional de Arte Plastice „Hans Hermann”, în clasele a X-a, a XI-a și a XII-a și mențiune în clasa a IX-a, premiul I, în clasa a X-a și premiul II, în clasa a XI-a, la Concurs Interdisciplinar „Protecţia mediului – Responsabilitatea noastră”, a terminat liceul cu premiul III, în anul școlar 2012-2013 și mențiune în anul școlar 2013-2014. A primit și diploma de specialitate a Liceului de Artă Sibiu, în clasele a IX-a, a X–a și a XI –a.
Dragoste de abstract și de albastru-orange
Dianei îi place arta abstractă, compoziţiile abstracte fiind în topul preferinţelor ei atunci când vine vorba de pictură. „Am învăţat să fiu spontană, iar pensula să-şi depăşească atribuţia de instrument artistic, prin intermediul acesteia reuşind să creez şi să dau viaţă emoţiilor, sentimentelor reflectate în petele de culoare aşternute pe pânză.” În tablourile tinerei artiste contrastul complementar albastru-orange poate fi descoperit cel mai des și jocul pensulei cu nuanţe derivate din acestea. Ce transmite Diana prin tablourile ei? „Fiind vorba despre artele vizuale, despre estetică şi bun gust, prin ceea ce pictez îmi doresc să transmit bucurie, acel sentiment de linişte interioară redat prin armonia culorilor, dar în acelaşi timp îmi doresc să transmit şi spiritul tânăr, zbuciumul şi entuziasmul vieţii prin tuşele spontane de culoare.” Când pictează, Dianei îi place să fie cu ea însăși, să- și asculte propria linişte şi să comunice prin ceea ce creează. Sunt momente când ascultă și muzică, de cele mai multe ori melodii instrumentale lente. „Cel mai mult cred că mă inspiră natura. Natura care ne înconjoară, natura interioară a fiinţelor sau chiar evenimentele, întâmplările ce au un impact emoţional puternic asupra mea”, spune Diana. România ar picta-o în nuanțe de verde şi de galben, pentru că își dorește să redea spiritul liber şi tânăr al acestui popor. Sibiul l-ar picta într-o explozie de culori variate, pentru că ar surprinde profunzimea, dragostea şi vitalitatea oraşului, fiind un loc drag sufletului ei. După terminarea liceului, Diana își dorește să urmeze cursurile Universităţii de Artă şi Design din Cluj-Napoca, secţia pictură. Cel mai mare vis al fetei care și-ar dori să picteze, câte puțin din fiecare colț al lumii, este: „Să creez, şi dacă se poate, prin artă, prin dragoste şi un strop de nebunie, să iubesc şi să ofer speranţă şi bucurie prin frumos”.
600 de candidați înscriși pentru examenul de titularizare
Miercuri, 20 mai, s-au încheiat înscrieriile la examenele de titularizare, pentru ocuparea posturilor vacante din învățământ. În județul Sibiu s-au înscris 600 de candidați. Dintre aceștia, 100 sunt absolvenți ai promoției 2015. Ei urmează să aibă o probă practică, prin inspecții la clasă, în periopada 27 mai – 26 iunie, ca mai apoi, în 15 iulie, să susțină examenul scris. Rezultatele vor fi afișate în 20 iulie.
Iarna, un festival al schiului. Vara, parc de distracţii. Proiect ce va transforma Arena Platoş pentru totdeauna
După o investiție considerabilă și cinci ani de zile în care Arena Platoș Păltiniș a devenit un reper în sporturile de iarnă din România, complexul de ski și snowboard avansează înspre un parc de distracții complet în timpul verii. Arena Platoș Păltiniș Mountain Resort deschide o nouă aventură în aceeași măsură pentru cei mici cât și pentru cei mari. Pârtiile de ski cu care sunt obișnuiți sibienii vor ceda locul în timpul verii tirolienelor, săniuțelor de vară sau traseelor de biciclete. „În funcție de cum ne va permite vremea să avansăm cu lucrările estimăm că vom putea deschide complexul undeva la sfârșitul lunii iunie, începutul lunii iulie”, a declarat Martin Freinademetz. Iar „schimbarea la față” a complexului nu se oprește aici. La Arena Platoș va fi montat în scurt timp un apreski de dimensiuni considerabile, care va lua locul vechiului centru de distracție al resortului.
„Ne-am dorit încă de la bun început ca Arena Platoș Păltiniș să fie un proiect pe întreaga durată a anului. Am început cu sporturile de iarnă. Am avut cinci ani în care am dezvoltat permanent acest complex, am ajuns la un standard mulțumitor pentru noi iar acum a venit momentul să explorăm împreună cu prietenii noștri și sporturile de vară. Și vă promitem că va fi un loc excelent pentru petrecerea timpului liber”, spune Martin Freinademetz.
Săniuțele de vară, principalul punct de atracție al complexului, rulează pe un tobogan din fibră de sticlă construit de-a lungul pârtiei A, pârtia principală a Arenei Platoș pe timp de iarnă. Traseul are mai multe curbe și denivelări, și o lungime de circa 650 de metri. Accesul în vârf se face cu telescaunul iar săniuța se manevrează cu ajutorul unei manete de frânare. Tiroliana are o lungime de mai bine de 900 de metri iar traseul ei este un zig-zag de-a lungul și de-a latul aceleiași pârtii. Cu mai multe stații intermediare și acces ușor în vârf cu telescaunul, tiroliana devine astfel atractivă pentru toate categoriile de vârstă. „Iar surprizele nu se opresc aici. Cei mici vor putea vizita personajele lor preferate pe Aleea cu Povești, se vor putea juca cu animale iar pentru cei mari am pregătit trasee de drumeții prin pădurile minunate ale munților Cindrel, locuri special amenajate pentru barbecue, un camping pentru cei care doresc să vină aici cu cortul și multe petreceri în aer liber, cu focuri de tabără”, mai spune Martin Freinademetz.
Cicliștii, în special cei care îndrăgesc off-road-ul, se vor bucura nespus în momentul în care stațiunea de vară își va deschide porțile. Arena Platoș Păltiniș va oferi două trasee de bicicletă, unul de cross-country și unul de downhill. Primul dintre ele are o lungime de 2500 de metri și este accesibil tuturor, fie că sunt începători sau avansați, cu porțiuni mai line dar și porțiuni extrem de tehnice. Traseul de downhill este compus din cinci linii diferite, în funcție de nivelul de pregătire al fiecărui ciclist. Linia albastră, de exemplu, se adresează familiilor, cicliștilor mai puțin experimentați, fiind asemănător unui traseu de promenadă. Linia roșie este un traseu de viteză cu obstacole specifice, cu sărituri peste pârtia de sănii străbate pădurea cu contrapante și săritori, până la baza pârtiei de sănii unde se termină cu o săritură step-up adresat doar cicliștilor cu experiență medie spre avansat. Iar profesioniștii vor avea un freeride zone cu o lungime de 800 de metri unde vor putea pompa adrenalină fără limite.
Și, ca o cireașă pe tort, la Arena Platoș Păltiniș a fost montat recent un bancomat, capitol la care Păltinișul era deficitar. Complexul de vară pregătește multe alte surprize și distracții celor care doresc să se bucure de aerul proaspăt al munților Cindrel. Deschiderea oficială va fi anunțată în perioada următoare.
Oana Pavel şi Vlad Văcariu, vedetele „Cupei Primăverii”
Lupta pentru întâietate în taekwondo-ul românesc a fost prezentă încă o dată între cele două cluburi sibiene de talie internaţională. De data aceasta, pe plan local, la Cupa Primăverii.
Puma şi Hwarang Sibiu şi-au împărţit cele mai importante rezultate la competiţia de unde se propulsează spre viitor, tinerele speranţe ale oraşului nostru în sportul tradiţional corean. Întrecerea s-a desfăşurat în acest week-end. Ca şi în ediţiile anterioare, Shopping City Sibiu a fost gazda concursului de copii sub 14 ani. Precum era de aşteptat, duelul „stelelor” s-a dat între cei mai buni copii din ţară, Oana Pavel (Hwarang Sibiu, feminin) şi Vlad Văcariu (Puma Sibiu, masculin). Disputa s-a încheiat cu o remiză, fiecarte triumfând într-o probă, iar Oana a mai luat un loc II, iar Vlad un loc III. Astfel, Oana s-a impus la tull, iar Vlad a fost campionul tehnicilor speciale, prin săriturile caracteristice. Rezultatele au fost următoarele :
Tull :
Oana Pavel (locul I), Iulian Petru (locul II), Vlad Văcariu şi Ştefania Văcariu (locul III)
Tehnici speciale :
Titus Baja (locul I), Daniel Cuzic (locul II) – grupa mică
Daniel Câmpean (locul I), Mihai Hanea (locul II) şi Andrei Ghiţă (locul III) – grupa mijlocie
Vlad Văcariu (locul I), Oana Pavel (locul II) şi Iulian Petru (locul III) – grupa mare
Dublul de bronz al Mediaşului
Denisa Baltag şi Toth Beatrice au surprins toată competiţia prezentă la Slatina. Fetele au dus CS Romgaz Mediaş pe cea de-a treia treaptă a podiumului Campionatului Naţional de Junioare. Ele au luat Oltenia cu „asalt”, şi au cucerit bronzul la dublu, la primul an la această categorie. Reuşită minunată şi neaşteptată pentru cele două jucătoare ce reprezintă oraşul de pe Târnava Mare. Întrecerea a avut loc în perioada 15-17 mai. Denisa (par negru) si Beatrice (par blond) sunt pregătite de antrenorul Gheorghe Vaida.
