„Rugby-ul m-a învăţat să am curaj şi ambiţie. M-a ajutat să nu renunţ oricât de greu ar fi câteodată, pentru că orice om o să aibă zile grele”, spunea recentul absolvent al Academiei Forţelor Terestre Nicolae Bălcescu, Roman Daniel. Sub-locotenentul cu care am făcut un articol la începutul toamnei trecute, şi pe care rugby-ul l-a ajutat enorm în viaţa sa. Recunoştiinţă faţă de acest sport, şi de fostul său antrenor, pe care am putut-o simţi îndeaproape. Recunoştiinţă şi gratitudine care se poate observa şi în cartea ce nu trebuie să lipsească din colecţia unui iubitor al sportului sibian, „Portrete de rugbişti de ieri şi de astăzi”. Carte scrisă de Tiberiu Costăchescu, şi în care acesta îşi exprimă dragostea pentru rugby. El aduce un omagiu tuturor celor care l-au învăţat să iubească acest sport. Asta, „Pentru că rugbiul uneşte oameni şi generaţii, estompează divergenţe, sudează punţi peste lumi şi orizonturi”, precum afirmă chiar însuşi, autorul. Lucrarea conţine 54 de biografii ale unor jucători reprezentativi ai sportului cu balonul oval din Sibiu. Toate paginile sunt dedicate acestui sport minunat pe care toţi îl iubim şi îndrăgim. O disciplină cu totul specială, în care respectul pentru jocul în sine, pentru public, pentru adversar şi pentru fair-play, înseamnă totul.
Pasiune nemaipomenită şi un stil cu totul aparte
Am fost deosebit de norocos în facultate de a-l avea ca profesor pe Tiberiu Costăchescu. De atunci şi până în prezent am vorbit de nenumărate ori cu el despre rugby. Pasiunea sa pentru acest sport este nemaipomenită, iar cunoştinţele sale, la cel mai înalt nivel. Poţi să îl asculţi povestind despre rugby ore în şir şi să nu te saturi. „Portrete de rugbişti de ieri şi de astăzi” este o carte de suflet. Scrisă într-un stil cu totul aparte, specific marilor jurnalişti de pe vremuri ce făceau furori la „Sportul Popular”. Stil care transpune cititorul la momentul când Bebe Boboc, Mircea Beianu, Erwin Thomas, Virgil Dionisie Lup, Radu Popeţi, Emil Moişan, Dumitru Răşcanu, Loici Vincze, Vasile Ungureanu, Emil Sârbu ş.a, făceau spectacol pe „gazon”. Clipe de neuitat : cele două Cupe ale României câştigate de CSM Foresta Sibiu, victorii superbe împotriva celor mai bune formaţii din ţară. Şi mai ales, aproape trei decenii de prima divizie pentru echipa Sibiului. „Portrete de rugbişti de ieri şi de astăzi” este o carte pe care fiecare tânăr jucător al lui CSM Sibiu şi CSŞ Şoimii Sibiu trebuie să o citească. Lucrarea este un exemplu despre cum predecesorii lor au reprezentat cu mare cinste Sibiul şi România. Şi nu în ultimul rând, aceasta este o carte despre care voi putea spune mereu că sunt mândru să o am în colecţia mea. O carte ce are o valoare inestimabilă.
„Portrete de rugbişti de ieri şi de astăzi” – 25 de lei cost
Contact : Marin Arion – 0744 878941
„Portrete de rugbişti de ieri şi de astăzi”, o carte ce nu trebuie să lipsească din colecţia iubitorilor sportului sibian
Sibiul respiră teatru
Anul 2015 înseamnă cea de-a V-a ediție a Festivalului “25 de ore de teatru non-stop”, organizat de Asociația Culturală BIS. Sezonul teatrului independent de la Sibiu începe sâmbătă, 25 aprilie, de la ora 19.00, la Sala Thalia, și se termină a doua seară, la Oldies Pub.
La spectacolul de deschidere, publicul îi va putea urmări pe rând pe Adrian Strâmtu, unul dintre cei mai apreciați dansatori de step din țară, și actorul George Constantinescu, în cunoscuta piesă PAM PAM (creată pe baza pamfletelor lui Constantin Tănase). Urmează teatru contemporan cu „Beat Bukowski”, de actorul Claudiu Fălămaș și violonista Flora Pop.
Punctul culminant al galei de deschidere este recitalul invitatului special, Ioan Gyuri Pascu, unul dintre cei mai îndrăgiți artiști de la noi.
Concertul de închidere al festivalului este susținut de Ada Milea, Anca Hanu și Bogdan Burlăcianu (fost solist al trupei Fără Zahăr). Ada Milea a găsit o formulă muzicală deosebită prin care a dat naștere unui stil propriu în care actoria, literatura și muzică se întrepătrun într-un mod creativ. Duminică seară, 26 aprilie 2015, de la ora 21:00 la Oldies Pub puteți lua parte la un asemenea spectacol.
Pe parcursul maratonului teatral de 25 de ore mai au loc alte 25 de exerciții de improvizație, conferințe și mai ales spectacole de teatru independent.
“25 de ore de teatru non-stop” este un eveniment de pe Agenda Culturală a orașului Sibiu, fiind realizat în parteneriat cu Primăria Sibiu și Consiliul Local Sibiu. Încă de la prima ediție sloganul festivalului este: RESPIRĂ TEATRU.
Programul complet și detalii despre evenimente pot fi găsite pe site-ul: www.respirateatru.ro și pe pagina de facebook www.facebook.com/respira.teatru.
Biletele au fost puse în vânzare la: Agenția Teatrală, Librăria Humanitas, Librăria Habitus.
Vaccinarea ar putea deveni obligatorie. Ministerul Sănătății lucrează la un proiect de lege în acest sens
Ministerul Sănătăţii lucrează la o lege a vaccinării având ca model legislaţia din mai multe ţări europene, potrivit Mediafax. Această inițiativă vine în urma scăderii drastice a vaccinărilor în ultimii ani, cu precădere la bebeluși. Din aceste cauze, boli foarte grave precum poliomelita, difteria sau tetanosul pot reveni în rândul oamenilor. „Avem un draft al legii vaccinării, lucrăm la acest document, care va reglementa situația imunizărilor în România. Am luat această decizie întrucât există o campanie foarte agresivă antivaccinare, a scăzut mult numărul doritorilor și a crescut opoziția părinților. În acest context, există riscul reapariției unor boli foarte grave, mortale chiar, după cum a sesizat și Organizația Mondială a Sănătății. Să nu uităm că poliomielita, o boală eradicată prin vaccinare, reapare prin refuzul vaccinării”, a spus Nicolae Bănicioiu, ministrul Sănătății. Acesta a mai precizat că pentru elaborarea acestei legi specialiştii se vor inspira din legislaţia în vigoare din Franţa, Germania şi Polonia. „Dorim reglementarea situaţiei vaccinării, ne inspirăm după legislaţia care este în vigoare în Franţa, Germania şi Polonia, întrucât ne apropiem de pragul de vaccinare de 80%, sub care nu putem scădea, potrivit recomandărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii”. Conform datelor obținute de agenția de presă menționată, acoperirea vaccinală în România se păstrează sub nivelul recomandat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, de 95 la sută, pentru boli precum difterie, tetanos, rujeolă, rubeolă, oreion şi hepatită B, în principal din cauza refuzului vaccinării. De aemenea, România înregistrează procente sub 75% pentru mai multe tipuri de vaccin. Printre motivele nevaccinării corespunzătoare cu vârsta se numără neprezentarea, contraindicaţiile medicale, urmate de disfuncţionalităţi în furnizarea vaccinului.
Reducerea vaccinării împotriva rujeolei, rubeolei şi oreionului a dus, în ultimii ani, la două epidemii de rujeolă şi una de rubeolă, România pierzându-şi statutul de ţară care avea tentativa de eliminare a rujeolei de pe teritoriul ei, fapt demonstrat de Adriana Pistol, director al CNSCBT.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă efectuarea obligatorie a şapte vaccinuri, pentru difterie, pertusis, tetanos, rujeolă, rubeolă, oreion şi poliomielită, atrăgând atenţia că scăderea imunizării creşte riscul apariţiei de epidemii. La aceste vaccinuri s-ar putea adăuga cele pentru meningococ, pneumnococ, Haemophilus influenzae, Human Papilloma Virus (HPV), hepatită B şi tuberculoză, în funcţie de posibilităţile ţării respective şi de realităţile din teren.
Ministerul informeză că proiectul de lege va fi supus opiniei publice și va fi conceput pe informarea părinților și conștientizarea necesității vaccinării. De asemenea, în proiect nu vor fi impune sancțiuni cu închisoarea pentru părinții care refuză vaccinarea copiilor.
Numărul vaccinărilor ROR, în Sibiu, s-a redus la jumătate
În Sibiu, conform datelor obșinute de la Direcția de Sănătate Publică (DSP), în mare parte vaccinările, care sunt mai puține în 2014, față de 2013 au ca motiv decalarea datei de vaccinare. Printre acestea se numără vaccinul diftero-tetanic (dT) (4820 de vaccinuri în 2013 și doar 190, în anul 2014). Vaccinul a venit abia la sfârșitul anului 2014 și mare parte dintre vaccinați au fost înregistrați în 2015. Singurul vaccin al cărui număr de vaccinări a scăzut în 2014, din refuzul părinților de a vaccina copii este cel rujeolic – rubeolic – oreon (ROR). În cazul acestuia, în anul 2013 au fost 6118, iar în 2014 a scăzut aproape la jumătate numărul de vaccinări fiind de 3731.
Uite autostrada, nu e autostrada
Imperativul lansat de la Bruxelles spre finele săptămânii trecute îmi dăduse speranță. Solicitarea fermă, diplomatic vorbind, de a finaliza cât mai rapid tronsonul de autostradă Sibiu-Pitești, era, în realitate, un strigăt către guvernanții noștri. Suna implacabil, ca un ultimatum emis spre București, în condițiile în care mai bine de 85% din finanțarea acestei autostrăzi este asigurată chiar din fonduri europene nerambursabile. Am crezut că, în sfârșit, autoritățile noastre, împotmolite mental într-un masterplan ce avea ca priorități autostrada Pașcani-Bacău și nerentabila Comarnic-Brașov, au primit un duș rece și-și vor lua inima-n dinți pentru a începe lucrările la autostrada Sibiu-Pitești.
Entuziasmul meu a ținut însă exact cât sărbătorile pascale, pentru că guvernul a rămas la fel de latent. Cu alte cuvinte, soarta masterplanului nostru, în viziunea autorităților, nu e departe de vorba personajului caragialian Farfuridi: „ori, să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimica”!
Ce contează că oficialii de la Bruxelles clocotesc în așteptarea închiderii coridorului IV Pan-European,
că Renault și-ar putea închide uzina Dacia de la Mioveni, lăsând mii de angajați în aer și o gaură considerabilă în PIB-ul României sau că drumul de pe Valea Oltului, îngust și șerpuit, înghite vieți periodic? Premierul Ponta preferă să îi amenințe pe protestatarii care au ieșit în stradă, iar ministrul Rus o ține una și bună cu Comarnic-Brașov, pentru care nu există sursă de finanțare nerambursabilă.
Concret, în acest moment autostrada Sibiu-Pitești este blocată la CNADNR, care nu a soluționat încă o contestație depusă de una dintre firme, după ce în luna februarie atribuise execuția studiului de fezabilitate de peste 6 milioane de euro. Iar de atunci au trecut două luni și nu s-a mai luat nicio decizie.
În ritmul acesta, construcția celor 120 de kilometri de autostradă, dintre care 20 prin munți, nu are nicio șansă să fie realizată în termenele care ni se tot prefigurează pe hârtii: 2020, 2022, 20….
Vorba aceluiași Caragiale: „Din această dilemă, nu putem ieși”! În mod cert, nu cu astfel de guvernanți.
De doi lei speranță
Când cutia Padorei și-a închis capacul, după ce aruncase în lume toate molimele omenirii, pe fundul cufărului rămăsese tremurând speranța.
Speranța e combustibilul utilizat de oamenii de marketing când vând „reduceri” iluzorii în care firma nu pierde, ci întotdeauna consumatorul. Speranța e materialul de lucru al religiei ce oferă impalpabilul, invizibilul și iluzoriul unui „poate” necunoscut. Speranța e instrumentul politicianului ce se cațără pe scaunele demnităților publice prin antagonizarea adversarului și promisiuni deșarte, încălcate fără emoții. Iar când fumul emoției inițiale se risipește și promisiunea se transformă treptat în dezamăgire se caută insistent țapul ispășitor.
De la conformismul față de cererile DNA, am ajuns la pensii speciale pentru parlamentari, punct susținut cu putere de parlamentarii „politicii altfel” ai PNL. Bineînțeles că e de vină Băsescu. Chiar dacă pensionarul de la Cotroceni are alte preocupări în ultima vreme, chiar dacă Vosganian a fost scăpat alături de Șova cu mir și cu ajutorul grupului de rugăciune, de vină rămâne fostul tiran.
Drumurile și autostrăzile sunt teme trimise în concediu oficial, pentru că agenda publică e procupată de instituția primei doamne. Românul răpit în Africa acum două săptămâni a fost uitat cu desăvârșire… Spunem cu evlavie “Adevărat a înviat!” și ne snopim în bătaie în autobuze. Luăm lumină pentru a înjura mai aprig, pentru a arăta cu degetul acuzator în oricare altă direcție decât înspre cea proprie.
Suntem un microcosmos bucolic cu accente de paranoia și delăsare. Nevroza e moale în România. Hrănim iluzii de grandomanie locală și jucăm un rol liliputan în Europa. Inventăm unicități naționaliste, găsim valori turbate despre ethosul românesc, dar avem dificultăți să pregătim prin educație tinerele generații cu „viitor de aur” în șomajul care îi așteaptă.
Scenariul ucrainean nu se poate aplica în România. Dacă domnul prim terorist al Federației Ruse i-ar trece în cap o schemă de invazie mioritică și ar executa-o de Paști, nu ar fi nimeni treaz să i se opună. Chiar dacă armata e pusă în priză de colaborarea cu americanii în NATO, lipsa critică de echipament modern și cu lidership-ul plecat în concediu, pot paraliza o întreagă țară.
Dacă speranța moare ultima, atunci ce putem spera e și conștientizarea incompetenței crase din aparatul de stat de către nația română.
Cu plictisul ambalat de relaxarea din concediu descoperim devalorizarea speranței la bursa încrederii în România. De aceea revenim la refrenul Jos Băsescu! Fonfleurile parlamentare, minciunile guvernamentale și absența prezidențială nu pot acoperi nimicul care ne înconjoară.
Măsura mierii
Dacă cineva m-ar pune să aleg o săptămînă de peste an, care să dureze cât toată vara, aş alege Săptămâna Luminată. Numai că anul acesta mi s-a părut că a durat doar cât fulgerul pe cer şi iată-ne din nou faţă în faţă cu cei trei P, pe care i-am lăsat producându-ne frisoane înainte de Paşti : Putin, Ponta şi Paranoia cumpărăturilor.
Nici nu ciocnirăm bine tradiţionalul ou roşu că primul, adică ţarul, ne-a şi luat din pripă la frecat ridichea, spunând că se va lupta cu Occidentul până la ultimul român şi ultimul polonez. Din păcate el este în stare, noi suntem sat fără câini, iar “liderii” noştri sunt absolvenţi ai şcolii de fete surde. Dovadă că propriul premier ne crede atât de proşti, pe noi, cei de la picioarele turnului de fildeş în care l-a cocoţat ironia istoriei, încât nu te poţi proteja decât folosind măiestrit telecomanda. Ce să vă fac, fraţi români de la Dacia Piteşti , dacă n-aţi înţeles cât sunteţi de “tîmpiţi” cerând autostradă. L-aţi ofuscat. Încă nu pricepeţi ce premier mare avem pentru un popor atât de mic ?!
Dar, să ţinem aproape de popor, ca să nu rătăcim. Ei ăsta, poporul, cu precădere cel citadin, a luat-o razna de tot. Etnobotanicele cu care se droghează se numesc supermarketuri. Iar dacă-ţi pasă de neamul tău, cu care împreună te vei mântui, că la mântuire nu există egoism şi deci trebuie să-ţi pese, n-ai decât să înţelegi mecanismele schimbării. Cele care au făcut dintr-un neam cuviincios, înţelept si cu măsură în toate o etnie zombificată de fudulia consumeristă. Sunt convinsă că dacă în supermarketuri s-ar instala pereţi de oglindă, cumpărăturile ar scădea la jumătate. Şi iată o întrebare de bun simţ: ”Ce-ţi trebiue, române, mai mult decât îţi trebuie ?”
Vedeţi, de aceea nea Putin îşi permite planuri de exterminare pentru români, iar nea Ponta proiecte de dispreţ naţional, pentru că noi împingem cărucioare la supermarket cu aerul de vedetă de telenovele – sport naţional – ignorând, cu burta plină, realitatea.
Vă propun un experiment de o lună de zile, întru recâştigarea demnităţii naţionale şi a armoniei cu creaţia lui Dumnezeu : măsura mierii. Acest dar dumnezeiesc nu-l poţi mânca cu lingura de supă sau cu polonicul. Numai cu linguriţa, dar şi aceea cu măsură. Prima e delicioasă, a doua e savuroasă, pe a treia nu o mai poţi înghiţi. Două linguriţe din toate timp de o lună de zile, inclusiv din cearta cu soacra sau timpul pierdut la televizor. Vorbim despre bucuria de a fi citav peste o lună de zile, evident, cu voia Domnului.
Diferența dintre realitate și imaginea din film. 22 de efecte speciale incredibile
Cu toții știm că, de cele mai multe ori, în filme se folosesc efecte speciale și multe dintre scenele spectaculoase sunt, de fapt, create pe calculator. Cu toate acestea nu ne putem da seama de incridila diferență dintre ceea ce vedem noi în film și realitatea de la filmări. Urmăriți o galerie cu 22 de poze care arată aceasta diferență. Galeria AICI.
4 elevi din Sibiu, gardienii mediului înconjurător
Alexandra Claudia Olaru, Laura Muntean, Cristina Lotrean și Dragoş Vlad sunt patru nume care spun aceeași poveste de succes. Tinerii sunt ocupanții locurilor 1 și 2, la nivel național, la concursul anual de proiecte de mediu. Pe locul I s-a situat echipa formată din Alexandra și Laura, eleve la Liceul Teoretic „Gustav Gundisch” din Cisnădie. Proiectul lor, „Modalități de utilizare a câmpului magnetic” evidențiază influența câmpului magnetic asupra creşterii şi dezvoltării ciupercilor şi asupra germinării plantelor de salvie şi panseluţă. Acest proiect a convins juriul că este cel mai bun. Echipa lor a fost coordonată de prof. Daniela Nicula și prof. Vasilica Olaru. Locul doi a fost ocupat tot de doi sibieni, cu un proiect îndrăzneț. Cristina și Dragoş, elevi la Colegiul Economic „George Barițiu” au prezentat „Turnul Bionic“. Proiectul lor evidențiază construirea unei clădire Eco-friendly, autosustenabilă, eficientă energetic, care foloseşte apa din precipitaţii, epurează apa menajeră şi reciclează deşeurile. Au fost coordonați de prof. Carmen Stănese, prof. Marcela Pârvu și prof. Geta Negrea.
Alexandra și Laura au ajuns să lucreze la proiect, ca echipă, doar pentru faza națională, însă au făcut treabă bună împreună. Au ales subiectul proiectului în urma vizionării mai multor documentare. „Am hotărât că acest subiect este important atât pentru natură, cât si pentru om, având efecte benefice în diferite activități. Le-am propus profesoarelor coordonatoare subiectul, iar acestea au fost încântate de idee. Am început experimente la un nivel mic, continuâd cu experimente mai complexe”, spune Alexandra. Este minunat să vezi cum se bucură fetele de reușita proiectelor și cum găsesc mereu soluții care ajută mediul. Aportul lor esențial îl reprezintă însă faptul că reușec să promoveze protejarea mediului înconjurător printre tineri. „Mă motivează faptul că aflu multe informații interesante despre mediul înconjurător și despre cum ar putea fi salvat”, spune Laura. Dacă Alexandrei îi place să-și petreacă timpul liber în natură și să se pregătească pentru Evaluarea Națională, care este din ce în ce mai aproape, Laura este o împătimită a sportului și adoră să meargă cu rolele. Una din cele mai mari temeri ale Alexandrei este poluarea naturii. „Din păcate, există oameni care uită importanța acesteia. Ar trebui să protejăm mai mult natura”, spune ea. Cele două colege ale echipei câștigătoare sunt în clasa a VIII-a și bune prietene, iar colaborarea nu este o problemă pentru ele. Alexandrei i-ar plăcea, ca atunci când va fi mare, să lucreze în domeniul IT sau ca cercetător în medicină, însă perfecțiunea pentru ea ar veni sub forma îmbinării informaticii cu medicina. Laura își dorește să urmeze farmaceutica. Am fost curioși să aflăm ce crede un copil în clasa a VIII-a despre lumea în care trăim. „Consider că deșeurile aruncate de om în natură sunt foarte dăunătoare mediului. Ar trebui încurajate acțiunile pentru protejarea mediului. De asemenea, ar trebui urmărită respectarea legilor care vizează mediul. Fiecare om trebuie să fie conștient de importanța lui. La nivel individual, este bine să selectăm deșeurile, să avem grijă la substanțele toxice care ajung în mediu și să fim atenți la tot ce ne încojoară”, spune Alexandra. „Nu îmi plac oamenii care nu știu să păstreze mediul înconjurător curat. Oamenii din ziua de azi poluează mediul foarte mult și ar trebui motivați într-un fel să renunțe la acest obicei”, o completează și Laura.
Visează ca Turnul Bionic să prindă contur într-o zi
Dragoș și Cristina sunt elevi în clasa a X-a și sunt câștigătorii locului II. Ideea Turnului Bionic le-a fost dată de colegii lor mai mari și ei au preluat-o și dezvoltat-o până a ajuns la rezultatul final. „Doamna profesoară a fost cea care ne-a îndrumat și numai cu ajutorul ei și al celorlalte doamne profesoare am dus la bun sfârșit acest proiect, transformat dintr-unul mast într-unul de mediu”, spune Dragoș. Turnul lor Bionic, este un mic oraș sub forma unei clădiri ecologice, în care găsești de la apartamente de locuit, săli de cinema, birouri, spații comercială, până la grădini suspendate și panouri solare. „Suntem motivați în ceea ce facem, în speranța că ideile noastre vor fi puse în practică pe viitor”, spune Cristina. Cei doi colegi de echipă sunt iubitori de sport și dacă Cristinei îi place să se plimbe cu bicicleta și să descopere peisaje noi, lui Dragoș îi place să meargă la sală, să înoate și să joace volei. Recunoaște însă, că este pasionat și de calculatoare. Sunt tineri și au și ei temerile lor. Cristina se teme ca ideea lor din proiect să nu fie înțeleasă greșit. „Nu este o idee de afacere prosperă, este o idee de protejare a mediului”. Dragoș speră să nu-i dezamăgească pe cei din jur. Asta este cea mai mare temere a lui. Fata își dorește să ajungă inginer proiectant, iar Dragoș nu s-a hotărât încă. Pe parcursul proiectului s-au sprijinit, s-au sfătuit și nu au dat înapoi în realizarea lui. Ce spun ei despre lumea în care trăim? „Nu toți oamenii sunt educați în așa manieră să ajute natura, lucru ce le va dăuna și lor pe viitor. Ar trebui să se susțină ore de ecologie și protejare a mediului înconjurator în școli”, spune Cristina. „Câteodată unii oameni sunt mai răi decât animalele. Aruncarea gunoaielor în spațiile interzise, nereciclarea lor, toate acestea țin de bunul simt și de modul în care au fost educați. Iar la acest capitol, cred eu, că mai trebuie lucrat”, spune și Dragoș. Pentru amândoi ar fi extraordinar dacă proiectul lor ar prinde viață într-o zi. „Așa vom ști că munca noastră nu a fost în zadar”.
Biserica din Muzeul ASTRA, „micul Rai al Sibiului”
A trecut mai puţin de o săptămână de când credincioşii ortodocşi au sărbătorit cel mai mare praznic creştinesc: Învierea lui Isus Hristos. Cu gândul bun în suflet, cu dorinţa şi speranţa de mai bine, zeci de mii de sibieni s-au îndreptat către biserici pentru „a lua lumină”. Peste cinci mii de persoane au trecut, în noaptea de Înviere, pragul Muzeului în aer liber din Dumbrava Sibiului şi au vizitat Biserica de lemn din Bezded, lăcaş de cult devenit în ultimii ani unul dintre reperele importante din oraş, mai ales la ceas de sărbătoare.
În Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, la capătul unei alei, printre monumente tradiţionale din viaţa satului românesc a fost amplasată Biserica din lemn din Bezded. Mică, dar fermecătoare, bisericuţa a ajuns să fie unul dintre cele mai căutate locuri de către sibieni şi turişti în noaptea de Înviere.
Pentru că interiorul bisericii este complet neîncăpător pentru miile de oameni care se perindă în noaptea de Înviere pe acolo, slujba se ţine sub cerul liber. Noaptea, lumânările aprinse, mirosul de ceară şi tămâie, cântecul preotului, aerul curat şi încărcătura emoţională a momentului, fac din noaptea de Înviere la Biserica de lemn din Bezded o experienţă de neuitat. De aceea, cei care merg odată revin anual pentru „a lua lumină” din Muzeul ASTRA.
Biserica din Bezded este primul lăcaş de cult care a ajuns în Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului. Evenimentul s-a petrecut în 1990, după căderea regimului comunist care nu a permis includerea bisericilor în patrimoniul muzeului. Modul în care este construită şi felul în care s-a conservat, dar şi numele meşterului care a realizat-o şi numele primului preot care a slujit în ea, Alexandru Ioan Pop, tatăl lui Alexandru Papiu Ilarian, au dat importanţă monumentului şi i-au asigurat locul în colecţia Muzeului ASTRA. Când fac referire la Biserica din Bezded, muzeografii sibieni vorbesc despre importanţa ei pentru „valoarea absolută a arhitecturii populare tradiţionale”.
„Datată la jumătatea secolului al XVIII-lea, biserica ilustrează, în mod deosebit, procedeele tehnice utilizate de meşterii populari la edificarea construcţiilor monumentale din lemn, sistemul constructiv fiind caracterizat prin tehnica de îmbinare a pereţilor din grinzi orizontale, cioplite şi încheiate în cheutoare dreaptă, ale căror capete, ieşite în afară, sunt profilate în trepte şi dau un efect estetic cu totul deosebit întregului ansamblu. Totodată, Biserica din Bezded oferă posibilitatea ilustrării procedeelor tehnice aplicate la realizarea bolţilor cilindrice din lemn şi a scheletelor de susţinere a turlelor, caracteristice bisericilor transilvănene din lemn, conferindu-le acestora, valoarea absolută a arhitecturii populare tradiţionale”, scriu muzeografii sibieni în prezentarea Bisericii din Bezded.
În plus, specialiştii apreciază că „arhitectura acestui edificiu de cult este în strânsă şi directă legătură cu casa ţărănească românească, indicând punctele de convergenţă, până la identificarea celor două linii de dezvoltare: este vorba de bisericile-casă, adică de acele edificii în care sunt întrunite şi contopite, în mod intim, caractere ţinând de ambele categorii de construcţii, sugerând filogeneza monumentelor de cult religios din vechea casă ţărănească”. Echilibrul şi proporţia volumelor sunt principalele atu-uri ale micii biserici construite în întregime din lemn de către meşterul Breaz Ion din Gilău în 1754.
Monument istoric de listă A, Biserica din Bezded nu este însă un simplu exponat muzeal. Este o biserică vie care adună oameni şi în care se fac regulat slujbe religioase. De zece ani în această biserică slujeşte preotul Rareş Sbera. „Biserica din Bezded este printre puţinele biserici din Europa amplasată într-un muzeu în aer liber în care se şi slujeşte. Este un lăcaş de cult permanent”, explică preotul Rareş Sbera. În fiecare duminică, la fiecare sărbătoare, se fac slujbe la Biserica din Bezded. Se fac, de asemenea, cununii şi botezuri, lăcaşul de cult funcţionând ca oricare altă biserică orodoxă. Biserica din Muzeul Astra are însă avantajul de a fi amplasată într-un peisaj superb.
„Oamenii vin aici pentru că se simt bine. De asemenea, pot îmbina utilul şi plăcutul: se şi roagă, dar pot să se şi plimbe. Bisericuţa aceasta este micul Rai al Sibiului”, mai spune Rareş Sbera.
Întrebat cum se simte ca preot al acestei biserici, Rareş Sbera explică: „E o altfel de stare. Faptul că biserica este mică, te apropie mai mult de Dumnezeu şi dă o încărcătură aparte atât prin vechime, cât, mai ales, prin simplitate, iar oamenii simplii o umplu cu rugăciune”.
Deşi este o biserică neparohială, Biserica din Bezded are proprii ei credincioşi care vin cu regularitate. Familii întregi şi-au dedicat timpul acestei bisericuţe şi vin cu bucurie aici în fiecare duminică. De exemplu, toaca este bătută de 9 ani de aceeaşi fetiţă. Ioana a început această activitate pe vremea când avea 4 ani, iar acum a ajuns la 13 şi bate toaca în continuare la Biserica din Bezded.
În general se încearcă atragerea copiilor către acest loc și către activități care pot fi făcute la biserică. De la 1 mai, de exemplu, copii de toate vârstele vor putea participa în fiecare duminică la un atelier de pictură. După Liturghie, copiii vor putea rămâne o oră la biserică pentru a deprinde arta picturii și a desenului.
Brîndușa Gritu: Aveți curajul să fiți inovatori şi să dați viață visurilor voastre
La 35 de ani, avocata sibiană Brîndușa Gritu activează cu succes la Haga, unde și-a deschis în urmă cu 3 ani primul birou de avocatură românesc în Olanda pentru sprijinirea firmelor românești și olandeze și intensificarea relațiilor de afaceri dintre cele două țări . Deși o crește singură pe Anastasia, fetița sa de 10 ani, și a plecat în Olanda doar cu banii împrumutați din bancă, sibianca a reușit acolo nu doar să supraviețuiască, ci să își pună în valoare abilităţile profesionale, ideile şi viziunea sa în materie de antreprenoriat. Iar pentru că meritele i-au fost recunoscute, anul acesta Brîndușa Gritu a primit titlul „Femei remarcabile pentru România”, din partea Ambasadei României la Haga.
În luna martie ați primit diploma Ambasadei României la Haga. Practic, care au fost meritele pentru care ați fost distinsă cu acest titlu?
Titlul a venit ca urmare a recunoașterii contribuţiei mele avută la dezvoltarea relaţiilor bilaterale româno-olandeze şi a promovării imaginii României în Regatul Ţărilor de Jos prin intermediul activităţilor profesionale pe care le-am desfăşurat în ultimii 3 ani şi care au o strânsă legătură cu expunerea ţării noastre în afară graniţelor. Sunt deosebit de mulţumită de eforturile depuse de Ambasada României din Haga, care susţin şi promovează munca românilor aflaţi pe teritoriul Olandei.
Care sunt domentiile în care activaţi ?
În urmă cu trei ani şi jumătate am fondat la Haga primul birou românesc de avocatură care acum este cunoscut pe piaţă internaţională sub numele de BG &Partners . Este un proiect care se dezvoltă continuu şi care prinde amploare. Planul nostru de dezvoltare pentru acest an constă în deschiderea unor noi birouri la Istanbul şi Bucureşti. Titlul acordat de ambasadă a venit atât ca o recunoştere a realizărilor mele din domeniul avocaturii, cât şi pentru un proiect adiacent pe care l-am demarat şi dezvoltat în Olanda începând cu 2 ani în urmă având oportunitatea să devin partener asociat şi investitor al unei companii cu specialitatea de anti–aging şi chirurgie plastică. Astfel, am avut oportunitatea de a promova medicina românească în Olanda, având trei medici chirurgi de naţionalitate română în echipa pe care am format-o. Astfel, am reuşit să tratăm până în prezent peste 4000 de pacienţi străini, cu precădere pacienţi de naţionalitate olandeză. Drept urmare, pe lângă faptul că marea mea pasiune şi dedicare pentru avocatură a avut efecte pozitive pentru dezvoltarea mediului de business dintre România şi Olanda, am avut totodată şansa de a promova şi talentul românilor în domeniul medicinei, calităţi deja cunoscute în Europa şi în întreaga lume.
Ce v-a determinat să vă deschideţi un birou de avocatură la Haga?
Mereu am fost atrasă de mediul internaţional de business, având o dorinţă personală de a mă expune în această direcţie. Astfel, am văzut în Olanda o oportunitate pentru intensificarea relaţiilor de afaceri între România şi Olanda prin intermediul serviciilor de avocatură pe care le promovăm. Ideea a venit acum patru ani de zile, când Olanda era mediatizată pe piaţă din România ca fiind cel mai mare investitor în mediul de afaceri românesc.
Care este diferenţa între a profesa în Olanda, faţă de România?
Olanda este cunoscută că unul dintre cele mai mari centre de business, fiind considerată poartă către Europa. Această deschidere vine desigur şi cu provocări diferite fiind un mediu extrem de competitiv dar care îţi oferă şi satisfacţii pe măsură.
Sunteţi specializată îndeosebi pe dreptul muncii. Care constataţi că sunt problemele cu care se confruntă românii plecaţi la muncă în străinătate?
Pe piaţă din Olanda prezenţa românilor se împarte în două mari categorii . Cea a clasei intelectuale, care în proporţie de 99 % din cazuri beneficiază de aceleaşi condiţii de relocare sau salarizare ca orice alt cetăţean european, însă din păcate asistăm la o exploatare din partea firmelor olandeze a forţei de muncă româneşti, de cele mai multe ori chiar şi la negru, atunci când vorbim de clasa muncitoare, unde nici măcar condiţiile minime de muncă şi siguranţă nu sunt oferite. Din aceste considerente nu am putut rămâne pasivi în faţă acestei realităţi şi de aceea biroul nostru s-a implicat activ în mediatizarea acestor realităţi ajungând chiar prin a implica Parlamentul European al cărui sprijin imediat l-am avut de partea noastră. Rezultatele au fost pe măsura implicării şi a muncii depuse, reuşind pe dreptul muncii european să anulăm sancţiuni contravenţionale impuse de către Ministerul Muncii din Olanda în valoare de patru milioane de euro.
La nivel european este cunoscut faptul că românii nu au cea mai bună imagine. Care este situaţia în Olanda?
La sfârşitul anului 2013 am asistat la o rezistenţă a mediului politic şi social olandez datorită liberalizării pieţei muncii pentru români. Această reacţie este în prezent stabilizată de faptul că nu a existat ”invazie” de români, aşa cum s-au temut ei iniţial. Mediatic, din păcate, încă avem o imagine ce trebuie îmbunătăţită, dar consider că prin contribuţia fiecăruia dintre noi, cu timpul, percepţia mediului internaţional se va schimba.
Iar din perspectiva dumneavoastră, olandezii cum sunt?
Din punctul meu de vedere există într-adevăr diferenţe culturale şi de etichetă în societate aşa cum susţin toţi cei care au vizitat ţara înainte, însă în ciuda acestor diferenţe olandezii sunt oameni ce au reuşit să se adapteze în orice condiţii şi chiar să reuşească să găsească avantajele în situaţiile care nu păreau deloc favorabile. În plus, sunt oameni culţi, iar 94% din populaţie vorbeşte limba engleză la nivel mediu dacă nu şi mai avansat.
Care a fost parcursul profesional şi personal până la decizia de a face carieră în Olanda?
Am crescut şi m-am dezvoltat în Sibiu, oraş unde am studiat Facultatea de Drept, urmată de un master în Management, ce m-a ajutat mult în dezvoltarea abilităților antreprenoriale pe care le-am folosit mai târziu în cariera mea. Am practicat avocatura local timp de 7 ani având şansa să practic consultanţă pentru multinaţionalele din judeţul Sibiu, alături de echipa de avocaţi a cabinetului Hertzog, acolo unde m-am format în această profesie.
Care au fost cele mai mari provocări pe care a trebuit să le depăşiţi pentru a va putea face meseria peste hotare?
Nu aş spune că am avut parte de provocări neobişnuite. Am învăţat totuşi un lucru important şi anume că realizările nu vin atât de uşor. Spre exemplu, sunt încă în procesul de recunoaştere de către baroul olandez a titlului de avocat european, un proces ce durează minim 3 ani de zile. Sunt însă recunoscătoare pentru că trăind într-o ţară precum Olanda, unde egalitatea între sexe este un fapt împlinit şi acceptat, am avut posibilitatea de a-mi pune mai uşor în valoare abilităţile profesionale, ideile şi viziunea modului în care am văzut construirea unui business de succes.
Cum aţi descrie perioada de acomodare şi cât a durat?
Ca mamă singură şi femeie de afaceri într-un mediu complet nou, a fost o lecţie cu mari încercări, însă pentru mine a reprezentat cea mai mare realizare pentru că am reuşit să mă descopăr cu adevărat şi să înţeleg cine sunt ca şi persoană. O şansă extraordinară atunci când te afli la vârstă la care cauţi evoluţia şi perfecţionarea.
Care consideraţi că au fost cele mai bune recomandări care vi s-au făcut pentru a vă putea integra mai uşor?
Poate nu o să vă vină să credeţi, însă cea mai utilă lecţie am învăţat-o în timp, de la fiica mea Anastasia, care mi-a dat cea mai mare lecţie de integrare. M-a surprins continuu cu abilitatea sa de a înţelege ce înseamnă acceptarea şi toleranţa unui nou mediu, de a prelua ceea ce este bun pentru ea, mergând mai departe fără a judeca atunci când poate a trăit momente de respingere sau diferenţe de cultură care pot fi simţite la orice vârstă.
Iar din propria experienţă, ce le-aţi spune celor care sunt tentaţi să plece din România şi să îşi deschidă afaceri în alte ţări?
Personal am mare încredere în valorile şi talentele românilor pentru că mereu am crezut în poporul nostru. Atunci când vorbim de o afacere în afara graniţelor ţării i-aş invita, pe lângă munca enormă la care trebuie să fie dispuşi, să accepte să ia în considerare mentalitatea societăţii în care doresc să îşi înceapă afacerile. Aveţi curajul să fiţi inovatori în ceea ce aveţi de oferit şi nu subestimaţi importanța succesului dumneavoastră, ce ţine de o adaptare a dorinţelor pieţei de consum de aici. De asemenea, i-aş încuraja să creadă în faptul că în viaţă nu există limite şi că prin perseverenţă putem atinge orice ideal atât timp cât nu ne punem singuri bariere.
Olanda este percepută de români drept o ţară destul de libertină, dat fiind faptul că atât marijuana cât şi prostituţia sunt legalizate. Consideraţi că sunt afectate valorile familiei, va este teamă că fetiţă dumneavoastră va fi influenţată negativ?
Prostituţia este legalizată, însă consumul de droguri a primit doar un statut de toleranţă în Olanda şi nu chiar de legalizare, iar atitudinea cetăţenilor olandezi faţă de acest aspect e cu totul alta decât o vedem în filme sau citim pe Internet. În opinia mea, nu este vorba decât de un mod de a vinde excelent conceptul de turism, din care Olanda câştigă 37 bilioane de euro anual.
Pe de altă parte, viaţa de familie şi spiritul civic sunt unele dintre marile plusuri ale societăţii olandeze deoarece atât în şcoli cât şi acasă există o grijă sporită spre a-i învăţa pe cei mici limitele pericolului. Chiar şi într-o ţară în care asemenea tentaţii sunt disponibile pentru cei dornici nu olandezii sunt cei care profită de asemenea ofertă. Cred cu tărie în rolul familiei şi a modului în care îi poţi oferi copilului tău ghidarea în viaţă indiferent de ţară în care acesta este crescut. Atâta timp cât creşti un copil cu încredere în sine şi respect pentru propria-i viaţă, dependenţa de droguri nu îşi va găsi locul niciodată printre obiceiurile lui.
Pe lângă multele ore de muncă, vă mai rămâne timp pentru relaxare? Care sunt activităţile preferate?
Avem marea foarte aproape de noi, astfel că începând cu luna aprilie şi până în septembrie , pe cât posibil, îmi dedic sfârşitul zilei fiicei mele, Anastasia. Avem și un câine husky în vârstă de 2 ani, care e parte din familia nostră. Aşadar, suntem mai tot timpul în echipa completă la plajă, acolo unde avem activităţile sportive sau pur şi simplu pentru a lua cina în familie.
Care este principiul după care va ghidaţi în viaţă? Aveţi un motto preferat?
Atunci când am decis mutarea, am plecat la drum cu un credit în bancă luat pentru a supravieţui în prima perioada şi cu o promisiune făcută mie însămi, aceea de a rămâne loială planurilor şi idealurilor mele purtând în minte şi suflet motto-ul „Viitorul aparţine celor care cred în frumuseţea propriilor vise” – Eleanor Roosevelt
Luni și marți întreruperi de apă în Avrig, Fântânele și Sibiel
SC Apă Canal SA Sibiu anunță că luni, 20 aprilie 2015, între orele 08,00 – 18,00, vor avea loc lucrări de cuplare a noilor rețele de distribuției a apei de pe strada Bisericii din Avrig.
Pe durata intervenției se va sista furnizarea apei pentru consumatorii de pe străzile Bisericii, T. Vladimirescu, N. Bălcescu, Ghe. Lazăr și Ceferiștilor.
Lucrările sunt executate de SC „Construcții” SA Sibiu în cadrul Contractului de extindere și reabilitare a rețelelor de apă și canalizare din localitățile Avrig și Mârșa, finanțate de Uniunea Europeană prin POS Mediu. De asemenea, marți, 21 aprilie ac, între orele 08,00 – 17,00 se vor executa lucrări la rețeaua de distribuție a energiei electrice de către SC „Electrica” SA – Distribuție Transilvania Sud, în localitățile Fântânele și Sibiel.
SC „Apă Canal” SA Sibiu anunță că în intervalul menţionat se va întrerupe furnizarea apei pentru consumatorii din localitățile Fântânele, Vale și Sibiel.
Abonaţii sunt rugaţi să-şi asigure rezervele necesare de apă potabilă.
Relaţii suplimentare pot fi obţinute la Dispecerat, tel. 0269.222.777, Telverde 08008.202.202.
„Paganini al flautului” în concert la Sibiu
În premieră pe scena Filarmonicii de Stat din Sibiu, în seara zilei de 23 aprilie va concerta prim-flautistul Filarmonicii din Viena, Dieter Flury. Director al orchestrei din Viena, solist, muzician de cameră și profesor, Dieter Flury este elogiat de critica muzicală pentru „sunetul moale, sensibil, tehnica perfectă şi inteligenţa muzicală”, fiind supranumit „Paganini al flautului”, grație agilităţii fenomenale și tehnicii respirației.
Pe lângă abilitățile de muzician, sau mai debragă complementare acestora, Dieter Flury a studiat matematica la nivel universitar și a efectuat cercetări combinând cele două discipline, culminate cu un eseu asupra fundamentelor matematice în teoria muzicii intitulat „Teoria axiomatică a sunetelor”.
La Sibiu, Dieter Flury va cânta în orchestra condusă de Cristian Oroșanu, prim dirijor al Filarmonicii de Stat Brașov, pe un flaut de aur de 14 karate. Evenimentul este realizat cu sprijinul financiar al Consiliului Judeţean Sibiu, iar din program fac parte Pavana de Gabriel Fauré, Simfonia I de Paul Dukas și Concertul pentru flaut şi orchestră de Carl Nielsen, fiind o seară dedicată creațiilor moderne.
