Încrederea românilor în preşedintele ales, Klaus Iohannis, aproape s-a dublat după cel de-al doilea tur de scrutin, faţă de luna octombrie (35%), ajungându-se în prezent la un procent de 60%, potrivit unui sondaj realizat de Inscop. În plus, s-a triplat încrederea în Preşedinţie, procentul fiind de 43%, alegerea noului șef de stat ridicând cota de încredere în mai toate instituţiile statului, îndeosebi în cele care au rolul de securitate şi de luptă împotriva corupţiei. Aşadar, un sondaj cu o notă mare de optimism, care arată că românii au aşteptări mari pentru viitor. Și, spre deosebire de anii de după declanșarea crizei economice, de data aceasta au și încredere că România merge într-o direcție bună.
Din păcate însă, proiectul de buget propus de guvern, îndelung tergiversat, de o lună de zile încoace şi trecut prin „chinurile facerii” odată cu ultima vizită a reprezentanţilor FMI în România, nu ne lasă să ne facem mari speranţe pentru anul viitor. Va fi un an în care Guvernul va trebui să onoreze „pomenile electorale” promise înainte de alegerile prezidenţiale.
Proiectul de buget este construit pe un deficit bugetar de 1,8% din PIB, nivelul cheltuielilor estimate fiind mai mare decât cel al veniturilor. Cifrele avansate indică o cifră totală a veniturilor la bugetul de stat estimată la 226 de miliarde de lei, iar cheltuielile totale ale bugetului de stat vor însuma 239 de miliarde. Prin urmare, singura speranţă pentru a reuşi să avem parte de mult aşteptatele investiţii, îndeosebi în infrastructură, ar fi să reușim atragerea de noi fonduri europene. În plus, se anunţă un an cu „salarii îngheţate” pentru bugetari, cu excepţia profesorilor, ale căror remuneraţii vor creşte cu 5% din martie şi a cadrelor sanitare, care vor primi cu 100 de lei mai mult, începând cu luna ianuarie. Bugetarii vor avea în continuare suspendate toate celelate drepturi la plată, precum tichetele de masă, primele de sărbători ori plata orelor suplimentare. Fapt care încalcă legea, deoarece salariaţii de la stat care sunt obligaţi să muncească peste program, din cauza personalului insuficient, depăşesc orele de lucru prevăzute saptămânal în Codul Muncii.
Dincolo de un mic scandal legat de tăierea bugetului pentru DNA, instituţia cu cele mai importante realizări în lupta anticorupţie din ultima perioadă, corectată ulterior atât de ministrul delegat al Bugetului, cât şi de prim-ministru, toate cifrele date publicităţii în proiectul de buget probabil că vor mai suferi modificări sau vor fi votate de parlamentari, cu lungi şiruri de amendamente. Iar dacă anul acesta am oftat amarnic vâzând că autorităţile nu au reuşit să termine de construit decât 22 de kilometri de autostradă, privind bugetul de austeritate propus, avem toate şansele ca anul viitor să fie şi mai rău de-atât.

Legea votului prin corespondență inițiată de Eugen Tomac și Valerian Vreme a picat cu brio în Parlament. În ciuda scandalului vehiculat în turul doi al alegerilor prezidențiale, PNL și PSD și-au dat mâna votând împotriva unei soluții, pentru ca înghesuiala din ambasade și consulatele României să se mai repete. Motivul este simplu, o soluție furnizată de un partid minor ar lua din capitalul apărat cu gelozie atât de liberali, cât și de social-democrați. Dincolo de declarații și retorică populistă, faptele spun mult mai multe întotdeauna.
Trecem de la ipocrizia autentică la vârful olimpic al prostiei locale. Liviu Pop scrie petiții online pentru a fi promovat de Victor Ponta ministru al educației în noul guvern. Fostul ministru al educației în 2012 și figură rulată masiv de PSD pe platourile de televiziune, a strâns 200 de semnături pentru a reveni la ministerul educației, profitând de faptul că doamna Andronescu discută ceva chestiuni penale cu DNA-ul. Dacă comunicarea în interiorul partidului și mesajul ocupat de pe telefonul premierului l-au adus pe Liviu Pop în situația de a cerși simpatie online, atunci putem spune că s-a deschis o nouă nișă a penibilității în spațiul public.
Revenim la ipocrizie la scară planetară.
Dacă prăbușirea prețului petrolului a capturat atenția publică cam la aceiași intensitate cu anunțul detronării economiei SUA de pe poziția numărul unu mondială de către China, scandalul torturii rezumat într-un raport al Senatului SUA a stupefiat opinia publică.
Senatul Statelor Unite ale Americii a descoperit că agenții CIA au torturat în închisori din afara teritoriului american prizonieri suspectați de terorism, au mințit guvernul și au închis mai mult de 30 de suspecți nevinovați. Percepția publică a fost în mare parte amorfă, a simula înecul, a-l priva de somn o săptămână, a-l ține în întuneric permanent, a-l hrăni rectal, a-l abuza fizic și psihic pe un posibil atentator terorist nu smulge prea multe reacții. Până la urmă „ăștia sunt ăia care decapitează oameni” nu?
Deși credem că suntem creștini, de fapt adorăm legea talionului. Deși ne considerăm civilizați, unii oamenii devin mai puțin oameni în anumite situații „speciale”. Deși semnăm acorduri internaționale și convenții la Geneva și Helsinki împotriva torturii, o utilizăm. Iar dacă suspecții ăia teroriști sunt atât de răi, totuși de ce o facem în secret și nu în piața publică?
Poate pentru că știm că sub tortură orice individ va spune orice numai să scape? Poate că și cel mai înverșunat antiislamist dintre noi conștientizează faptul că lângă capii Al Qaeda s-au aflat 30 de oameni nevinovați torturați în același mod? Poate că cea mai mare și cea mai consolidată democrație din lume a aruncat la coș drepturile omului în închisorile CIA?
O întrebare legitimă probabil va bântui administrația americană și poporul american, oare califatul islamic din Siria și Irak nu își extrage seva și din modalitatea de a lupta cu terorismul aleasă de SUA? Unde e România în acest peisaj? În raportul aceluiași senat american pe acestă chestiune: „Realizați că putem cumpăra statul… cu dolari?”

Aceasta este o ţară de basm, pe ale cărei râuri curge lapte şi miere, unde copacii au frunze din zahăr Kandel cu gust de mentă, puii fripţi ciripesc pe gardurile din pâine prăjită unsă cu unt, drumurile sînt pavate cu plăcinte rumenite, plouă cu fulgi de migdale, ninge cu frişcă şi vîntul adie cu mireasmă de cozonac. Ei, dar toate astea le-am aflat pe vremea cînd copiii citeau Ispirescu, Grimm, Hauff şi Perrault şi habar n-aveau de lumea virtuală, cînd imaginaţia era la mare cinste şi copilăria – un timp al jocului şi prieteniei. Vremea aceea, însă, a trecut.
Acum, ţara asta ideală s-a mutat pentru bietul român la mall şi în supermarket. Căci, nu-i aşa, nu e trendy dacă nu aştepţi Crăciunul în zgomot de ho – ho – hohote de Moş mecanic şi clinchet de jingle bells. Şi, pe urmă, ce-i aia Crăciun fără somon fume tartinabil, cocktail de fructe de mare şi un strop de prosecco, fără destinaţii exotice şi cadouri cumpărate cu consiliere de specialitate, de parcă ai fi tâmpit. Ce să povesteşti după, ca să stârneşti invidie?
Că ai aşteptat cu inimă de copil noaptea înstelată de naşterea Mântuitorului? Că ai lăsat colindele din străbuni să-ţi încălzească inima ? Că – ţi dau lacrimile când, în seara de Ajun, mai vin români la biserică în portul naţional ? Că-n straiele de care azi ne e ruşine, bunica se simţea ca o regină? Păi vei stîrni doar milă ! Eşti un om pierdut, vrednic de plâns! Mai spune şi că ai renunţat la instalaţie şi ai aprins în brad lumînărele de ceară, că ai primit colindătorii din vecini, că n-ai deschis televizorul, ca să depeni în tihnă poveşti în familie şi că pentru masa de Crăciun ai făcut sarmale . Te vei bucura sigur de o împăiere gratuită şi transport aşijderea la Muzeul de Stiinţe Naturale, secţiunea „dinozauri”.
Acolo, pe rafturile de sticlă, ne-am lepădat identitatea noastră românească , maimuţărind identitatea altor neamuri, cărora le lasă gura apă după tot ce-i românesc. Acolo, pe rafturile de sticlă, am lepădat şi magia nopţilor de Crăciun ale românilor de odinioară, povestitori ai venirii lui Hristos în lume prin delicatele colinde, aidoma blândeţii Sale. Căci ele sînt unicat pe acest pământ, expresia spiritualităţii cu care Dumnezeu i-a hărăzit pe românii pe care i-a aşezat cu adevărat în ţara în care curge lapte şi miere.
De ce ne-om fi silind să înlocuim bunătăţile astea cu cola şi red bull ? Să priceapă cine poate!