SC „Apă Canal” SA Sibiu anunţă că miercuri, 20 noiembrie, între orele 7 – 16 se vor executa lucrări de spălare – igienizare la rezervoarele Uzinei de apă Tilișca. În intervalul menţionat se va întrerupe furnizarea apei pentru consumatorii din localitățile Tilișca și Galeș, iar în orașul Săliște pe străzile: Foltești, A. Șaguna, Pieții Vechi, Grui, Vâlcel, D. Marcu, Șteaza, Tarniței, Tăbăcarilor, Taberei, Gării, Zăvoi, V. Iliu, Podului și Iazului.
Mitropolia Ardealului se implică în ajutorarea bolnavilor care au nevoie de operaţii în străinătate
Tot mai mulţi bolnavi care au nevoie de operaţii în străinătate cer ajutorul Bisericii Ortodoxe Române, ca să-i sprijine cu bani, prin Serviciul Social, a declarat vineri, Mitropolitul Ardealului, ÎPS Laurenţiu Streza, citat de Agerpres.
S-a încheiat cea de-a doua ediţie a Turneului Municipal de Şah Mediaş
Sub patronajul Direcţiei Municipale pentru Cultură, Sport, Turism şi Tineret Mediaş, Asociatiei Culturale „Mediaşul Nostru” şi Clubul Sportiv Tera-Şah Mediaş s-a organizat în perioada 16-17 noiembrie 2013, la Biblioteca Municipală ,,St.L.Roth” Mediaş cea de-a doua ediţie a ,,Campionatului Municipal de Şah”. În cadrul competiţiei au participat un număr de 39 de medieşeni. Şedinţa tehnică a fost condusă de arbitrul naţional Emil-Aurel Deliman, care a prezentat câteva din regulile de bază, în urma cărora s-a desfăşurat turneul, detaliile concursului şi sistemele de joc pentru fiecare grupă specifică.
“Micul Dejun” al femeilor a ajuns la cea de-a XXII-a ediţie
Un local din municipiul Mediaş a fost sâmbătă dimineaţă gazda evenimentului “Micul Dejun” al femeilor. Acest eveniment se desfăşoară de 11 ani şi este o lucrare internaţională de femei. Practic, sunt organizate întâlniri cu femei de diferite confesiuni religioase, se serveşte un mic dejun şi se prezintă o temă luată din cotidian, din perspectivă biblică. De asemenea, fiecare întâlnire are o durată de trei ore, iar în pauză are loc un moment muzical, iar persoanele prezente au ocazia să socializeze. Şi de data aceasta s-au întâlnit aproximativ 240 de femei de toate vârstele şi de toate confesiunile, pentru a se bucura de un moment special organizat pentru ele.
Campionii învinşi după 2 ani de zile
Etapele cu numărul 6 şi 7 la popice au fost cel puţin interesante dacă nu captivante. Meciuri echilibrate şi terminate la o diferenţă infimă, primele victorii pentru unele formaţii în campionat, dar mai ales o mare surpriză. Adică, campioană Sibiului la popice în ultimii doi ani de zile şi care nu mai cunoscuse gustul înfrângeri de un atât de lung interval de timp a fost învinsă. Teuşan Sibiu a reuşit marele şoc al rundei cu numărul 7, impunându-se în faţa celor de la Electrica Sibiu.
Gaz Metan Mediaş pe locul 6 în Liga I
Fotbaliştii medieşeni îşi continuă trendul ascendent în Liga I, urcând până pe poziţia a şasea, de departe cea mai bun loc ocupat în clasament în ultimii patru ani de zile. Gaziştii nu s-au mai aflat atât de sus de la echipa lui Pustai care reuşea cea mai bună clasare din palmares, locul 7 la final, şi care mergea în cupele europene pentru prima dată. În plus, jocul prestat de jucătorii de pe Târnava Mare dă speranţă că se poate mai bine şi că se poate depăşi aceea performanţă. Aceştia pot intra în istoria clubului, având oportunitatea de a se clasa mai sus decât au făcut-o vreodată în cei 68 de ani de existenţă.
Tabita Teuşan şi Iulia Mărginean învingătoare la Cupa României
Tabita Teuşan a mai câştigat încă o competiţie. Micuţa atletă din Sibiu a participat la Cupa României de Cros şi s-a întors învingătoare de la Băile Felix. Ea s-a impus în conncursul pentru copile II, 10-11 ani. Atleta de la CSŞ Şoimii Sibiu a alergat cel mai rapid distanţa de 1200 metri. Cu atât mai impresionant a fost acest succes pentru ea, datorită faptului că a fost prima dată când s-a prezentat la un asemenea eveniment şi cu o concurenţă foarte mare.
Unde ieșim ? 16 – 22 noiembrie
Sâmbătă, 16 noiembrie
– Expoziția „Pictura poloneză din a doua jumătate a secolului al XX-lea”, 13 noiembrie-16 februarie 2014, ora 10:00, Casa Albastră, Sala Multimedia
– Expoziția „Esențele realității”, 8 noiembrie-8 ianuarie 2014, ora 10:00, Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Brukenthal
Toaca
Astăzi m-am gândit să vă fac cadou o poveste. Una delicată, pe care vă invit s-o citiți de două ori: o dată cu mintea și o dată cu inima. De ce o poveste? Și încă una delicată, ceea ce ar putea părea cam demodat! Păi, pentru că e timpul să luăm o pauză. Prea multă agresivitate, duritate și mânie oriunde privești (la televizor, vreau să zic), prea multă mândrie a minții și prea puțină căldură a inimii. De dragostea de aproapele ce să mai zic. De ea nu se mai aude decât prin biserici. Și apoi, nimeni nu mai ascultă pe nimeni și nici muzica vieții din jur. Așa că am ales ca antidot la stres un sunet, care pe la noi se mai aude în liniștea mânăstirilor, în timp ce în apusul „civilizat” al Europei a tăcut: toaca.
Iată un sunet, pe care vă propun să-l deslușim într-un dialog între Minte și Inimă.
Se repede Mintea: „Ce obicei mioritic, să deslușești toaca cu… inima! Toaca! Ia, un lemn, acolo! O să-l măsor în lung și-n lat, îl studiez pe cânt și în picioare, mai adaug o analiză chimică a fibrei, viteza de bătaie a încheieturilor, unghiurile de atac și gata! Mare brânză!” – zise Mintea orgolioasă, crezând că a rezolvat problema cunoașterii lemnului numit toacă.
Atunci s-a auzit glasul Inimii: „Dar dacă toaca este mai mult decât atât? Dacă demult, tare demult, un înger a coborât din cer în inima românului și i-a șoptit așa: omule, mergi în pădure de-ți caută copacul, îngenunchează în fața lui și roagă-l să te ierte că-l vei tăia. Dar spune-i că vei desprinde din trupul său o aripă de lemn și două ciocănele, cu care oamenii-L vor slăvi pe Dumnezeu. Și mai spune-i copacului că glasul său se va numi toacă și că va răsuna mereu prin preajma bisericilor risipite prin țara românilor. Iar când va veni ceasul din zi hărăzit ca glasul ei să se înalțe, toaca va chema la rugăciune oamenii, oameni ca tine, pe care Tatăl Ceresc i-a trimis în lume să învețe ce-i Lumina înainte de întoarcerea Acasă. Și mai spune-i copacului că trebuie să se dăruiască oamenilor, ca ei să nu rătăcească pe cale. Căci numai toaca îi poate urni din truda zilnică la ceas de Vecernie. Piatra nu poate, iar clopotul are treaba lui – să-i cheme pe îngeri la Sfânta Liturghie.” Așa înțelegea Inima sunetul simplu de toacă.
Dar Mintea o împunse cu un gând: „Ce spui, fraiero? Ești de pe altă lume? N-auzi cum zornăie banul marilor orașe a lux și plăceri, a alt stăpân? N-ai nicio șansă!”
„Ei, singură poate nu – a răspuns Inima șăgalnic – dar alături de alte inimi, nu se știe! Ia mai gândește-te tu, Minte, dacă nu cumva românul care nu-și pune inima la bătaie nu va sta cu buzele umflate, doza de cola în mâini și guma de mestecat între dinți, așteptând trenuri europene în gară la Leordeni! La așa perspectivă, mai bine toaca.”
Microhidrocentrale. Macrodistrugeri: WWF lansează campania „Râurile de munte: ultima șansă”
WWF România lansează campania națională „Râurile de munte: ultima șansă”, urmând modelul campaniei din 2011, „Salvați pădurile virgine”, când peste 100.000 de români au contribuit la modificarea legislației, în favoarea pădurilor virgine. WWF își propune ca, alături de susținătorii campaniei, să obțină protecția legală pentru cele mai valoroase râuri de munte din România, amenințate în prezent de peste 500 de proiecte de microhidrocentrale, aflate în diferite stadii de avizare, construire sau funcționare.
Exilarea spiritului critic
Cultul obedienţei ca factor de promovare imediată, lingușesc deci exist.
Un sărut dorsal la vremea lui e o investiţie de viitor, mai practică decât aurul şi proprietăţile imobiliare. Practică cinstea şi seriozitatea în societatea românească şi vei primi drept răsplată un binemeritat şut în fund. Cu o reacţie condiţionată de emoţie comatoasă în faţa prinţilor luminoşi ai autoamăgirii, românitatea din spaţiul mioritic adoră încolonarea docilă şi preamărirea ilustrului conducător. Nu este un simptom al dorului de Ceauşescu, ci prezenţa „Tatălui” în mentalul colectiv al acestei naţiuni dornice nu atât de decizie individuală, ci de direcţii, ordine şi ataşamentul la viziunea cuiva.
Libertatea, atât de preţuită la nivelul discuţiei docte a unei elite arogante, e respinsă cu obstinaţie atunci când e conştientizată perechea ce o însoţeşte – responsabilitatea. Eşti liber să spui orice, dar în acelaşi timp eşti nevoit să îţi asumi opiniile, cu toate efectele ulterioare. Conştientizând că a lua o decizie nu înseamnă doar nevoia de creativitate, investiţie şi energie, ci şi responsabilitate, individul alege, poate şi datorită unei moşteniri culturale de 5-6 decenii, calea cea mai simplă – pasivitatea şi conformarea.
De aici avem cooperarea, supunerea şi chiar depersonalizarea şi dezindividualizarea regăsită în realitatea Republicii Socialiste România, care astăzi îşi face efectele prin spectacolele de linguşeală tandră faţă de liderul infailibil.
Vina nu este a paranoicului ce îşi imaginează că devine pe fiecare zi ce trece mai perfect, mai inteligent, aproape de semizeu, ci gaşca, grupul, secta ce îi preamăresc spiritul, viziunea şi uneori o frumuseţe răpitoare inexistentă. Dacă un individ ajunge să fie sedus de propriul mit, nu ar trebui să ne surprindă asta, ci lungul şir de cetăţeni ce îşi oferă ofranda de săruturi moi pe dosul cocoţat pe soclu, necondiţionaţi de pedepse şi consecinţe tragice, ci seduşi de ideea că „mărețul lider” îi va tracta în siajul său spre culmile puterii. E o ironie amară a parvenitismului imediat, atât de des întâlnit în societatea românească contemporană. Comunismul cu cei 50.000 de securişti, cu 200.000 de informatori şi cele câteva mii de ştabi ai partidului Pile, Cunoştinţe şi Relaţii nu ar fi funcţionat în România dacă cele 24 de milioane de români nu s-ar fi conformat aproape fără crâcnire. Iar societatea post-comunistă nu va scăpa de tarele şi vechile reflexe până când generaţia conformistă nu va fi dovedită de biologie şi cimiteroză.
Toamna protestelor
Oamenii au început să iasă în stradă la începutul lunii septembrie. Legea trimisă de premierul Ponta în Parlament pentru începerea mineritului cu cianură la Roșia Montană a declanșat un val de proteste care s-a prăvălit ca un bulgăre, antrenând mii de oameni din capitală și din marile orașe.
Protestatarilor care au scandat împotriva proiectului de la Roșia Montană și a companiei canadiene Gold Corporation li s-au alăturat apoi alte mii de oameni nemulțumiți de avizarea explorării gazelor de șist pe teritoriul țării noastre.
Au continuat să iasă în stradă și medicii rezidenți, care au protestat în București pentru salarii mai mari, sindicaliștii care au pichetat prefecturile din toată țara, pentru creșterea salariului minim pe economie și modificarea legii pensiilor, susținătorii comisarului BCCO, Traian Berbeceanu, arestat preventiv, iar în această săptămână studenții au fost cei care au decis să-și exprime nemulțumirea față de subfinanțarea sistemului de învățământ, cerând acordarea a 6% din PIB pentru educație.
O toamnă a protestelor, într-o perioadă în care guvernanții trasează bugetele pentru anul viitor și iau decizii care pot reconfigura viitorul României.
Ce înseamnă aceste proteste și cine participă la ele? Majoritatea oamenilor care participă înțeleg că protestele nu vor schimba imediat o stare de lucruri, însă sunt cu bătaie lungă și vor lăsa o amprentă. Acestea generează schimbări în timp, remodelează mentalități și aduc un plus de conștientizare pentru alți oameni. Presiunea pe care aceste proteste o generează asupra celor aflați în poziții de decizie lasă urme, iar poate la alegerile viitoare, candidații vor ține cont de ceea ce vor oamenii și își vor adapta strategiile de guvernare. În plus, generațiile de tineri, de liceeni, de școlari, care asistă acum la aceste proteste, vor înțelege că există coeziune și forța să schimbi ceva în momentul în care reușești să coagulezi în jurul unei idei un număr mare de oameni. Protestatarii fac două lucruri: pe de-o parte scot la iveală o situație care nu este în regulă, unde există o greșeală, iar pe de altă parte le atrag atenția guvernanților că, până la urmă, ei sunt cei care i-au votat și i-au instalat în funcțiile respective.
Oamenii care vin la proteste nu sunt animați de instinct, ci fac acest lucru din luciditate, din rațiune, încercând să schimbe ceva într-o vreme în care asistăm la o degradare globalizantă a societății.
„Câtă luciditate, atâta dramă”, spunea Camil Petrescu, dar, atât timp cât încă se strigă în stradă, iar oamenii sunt capabili să renunțe, pentru o cauză nobilă și o lume mai dreaptă, la frică, lașitate, oportunism și griji egoiste, încă mai simțim că la Revoluție nu s-a murit zadarnic, iar versul din Imnul Național, „croiește-ți altă soartă”, are o acoperire.
