La capitolul sănătate avem avalanşe de veşti şoc în această perioadă. 

La  Sibiu avem parte de o supraaglomerare a Spitalului de Pediatrie, micii pacienţi internaţi de unii singuri fiind îngrămădiţi câte 2, 3 în paturi. Punctul culminat:  o fetiţa bolnavă de pneumonie este bătută de o asistentă pentru că “a tuşit”. Atenţie! România este pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte mortalitatea infantilă. Şi totuşi, în aceste condiţii, iată, cadrele medicale, care ar trebui să le asigure micuţilor bolnavi dreptul la sănătate şi supravieţuire şi să compenseze lipsa căldurii materne în spital dau dovadă de comportamente inumane.

La nivel naţional, ministrul Sănătăţii anunţă desfiinţarea a două structuri judeţene ce reprezintă verigi vitale pentru accesul bolnavilor la sistemul sanitar: Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate şi Direcţia de Sănătate Publică. Care ar fi rezultatul? Între populaţia care cotizează lunar la sistemul de sănătate 5,5% din salariu şi spitale nu ar mai exista nicio legătură, iar dacă ar fi să presupunem că în toată ţara vor rămâne doar 8 astfel de instituţii, ar trebui să ne gândim că va trebui să facem naveta în judeţele vecine, pe banii noştri, ca să ne vizăm hârtii peste hârtii ce ne dovedesc calitatea de asiguraţi? Este evident că sistemul nu e bine organizat în acest moment, dar este total nerealist să anunţi că faci toate aceste schimbări până în luna aprilie.

Într-un context în care sănătatea ne este pusă în pericol, fiind otrăviţi cu tot felul de alimente ce conţin bacterii ori substanţe nocive, de genul macroului infestat cu parazitul Anisakis, laptele ce conţine aflatoxină, prăjiturile din Ikea contaminate cu bacterii din fecale, puii infectaţi cu Salmonella, curcanul cu antibiotice sau perele şi ardeiul turceşti pline de pesticide, se anunţă reformă în sănătate, dar greu de crezut că vom reuşi în scurt timp să vindecăm toate gravele probleme cu care se confruntă acest sistem bolnav. Posturile pentru angajări sunt în continuare blocate, deficitul de cadre medicale face ca îngrijirile şi tratamentele de care avem parte în spitale să fie de proastă calitate, salariile proaspeţilor medici abia le acoperă chiriile, iar în multe secţii, ustensilele medicale sunt vechi de zeci de ani, aparatele vitale lipsesc ori pereţii saloanelor se dezintegrează. 

Dacă mai punem şi lipsa totală de coordonare între medicii de la secţii diferite, dacă, din nefericire, nu suferi numai de o boală, ci de mai multe, şi eşti nevoit să urmezi două tratamente care se bat cap în cap şi mai mult îţi fac rău decât bine, atunci drama este completă. Într-un moment în care sănătatea este o prioritate la nivel mondial , bolnavii şi spitalele româneşti continuă să fie la mila destinului. Soluţii? Să ne rugăm la Dumnezeu să ne ţină sănătoşi,ori, după caz, să ne facă bine.