Sala Studio, Piaţa Huet nr.12, Sibiu/ ora 18.00

Luna februarie este luna documentarului românesc la Cinemateca Astra Film. Patru producţii recente care surprind: portretul unui rutean din Maramureş, portretul Reginei Maria, expulzarea romilor din Franţa şi evoluţia brandurilor româneşti de odinioară vor putea fi văzute în februarie, la Sala Studio, din Piaţa Huet, nr.12. Filmele au fost prezentate la Astra Film Festival 2011 şi au avut parte de un public numeros şi receptiv.
Evenimentul este organizat de Astra Film – CNM Astra Sibiu.

Cinemateca ASTRA FILM deschide un drum spre cunoaşterea lumii şi a oamenilor de pe întreg globul, prin prezentarea celor mai interesante filme documentare din ultimele două decenii, filme de non-ficţiune care au câştigat premii la festivaluri internaţionale celebre, filme selecţionate şi premiate la ASTRA FILM – festivalul de la Sibiu care a cucerit aprecierea şi admiraţia iubitorilor de cinema din toată lumea.
Sibiul are privilegiul unui festival unic în România „Astra Film Festival”, care atrage filme din toate colţurile lumii. Arhiva Astra Film cuprinde peste 4000 de filme documentare, filme care arată realităţile lumii contemporane dincolo de ceea ce prezintă televiziunile.
„Succesul Astra Film Festival şi cererea mare a publicului de a viziona documentare ne-au obligat, să revenim cu acest program.”, marturiseste Dumitru Budrala, director Astra Film.
Cinemateca Astra Film este un program de succes iniţiat în 2007 de Astra Film, în cadrul programului Sibiu Capitală Culturală Europeană 2007.
Cinemateca Astra Film a fost singurul program zilnic al anului cultural 2007, (365 de filme, 365 de ferestre spre lume) aducând în sala de cinema mii de cinefili.

ULTIMA VIOARĂ /THE LAST VIOLIN – 2 FEB.
Bjorn Reinhardt / Germania/2010/90 min

Ivan e rutean şi trăieşte într-un sat de munte. E un om care se pricepe la foarte multe lucruri. Ştie să cânte la o mulţime de instrumente, dar cele mai dragi îi sunt viorile sale. Construieşte drâmbe aproape din nimic. Pe deasupra, e un personaj cu mintea ageră şi cu carismă. Documentarul e partea a treia a unei trilogii rutene. E o pătrundere în profunzimea unui sat din Maramureş, unde autorul a trăit timp de mai mulţi ani, reuşind să dobândească o cunoaştere profundă a locurilor şi respectul şi prietenia oamenilor.

REGINA MARIA – ULTIMA ROMANTICĂ, PRIMA FEMEIE MODERNĂ/ QUEEN MARIA – LAST OF THE ROMANTICS, FIRST MODERN WOMAN – 9 FEB.
Sorin Ilieşiu/ România/2011/50 min

„Aveam şaptesprezece ani când am plecat spre tine”, îsi începea Regina Maria o mărturisire. „Eram tânără şi ignorantă, dar foarte mândră de ţara mea natală – chiar şi acum, sunt mândră că m-am născut englezoaică. Dar te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriei şi a durerii mele, minunată patrie care locuieşti în inima mea”. Filmul este conceput ca o mărturisire la persoana întâi. Fragmente din biografia Reginei sunt redate în interpretarea celebrei Maia Morgenstern, al cărei profil apare pe fundalul imaginilor de arhivă.
CĂLĂTORIE DUS-îNTORS/ONE WAY ROUND TRIP – 16 FEB.
Mirel Bran, Jonas Mercier/ Germania/2010/90 min

în fiecare an, Franţa expulzează cam 10.000 de romi veniţi din România. Familia Duduveica a fost trimisă acasă după ce locuise la Boulogne-sur-Mer, în nordul Franţei, timp de trei ani. în acest răstimp, părinţii au fost în căutare de lucru, iar cei doi copii de 12 şi 15 ani fuseseră înregistraţi oficial de către autorităţi şi mergeau la scoală. întorşi în satul sărăcăcios din România, visul lor era să revină în Franţa. După multe aventuri, călătoria lor se sfârşeşte pe Riviera franceză, unde reuşesc să găsească adăpost şi să-şi trimită copiii la şcoală. Deşi trăiesc în continuare sub ameninţarea politicii guvernului francez îndreptate împotriva romilor, familia Duduveica a câştigat bătălia pentru moment.

METROBRANDING – O POVESTE DE DRAGOSTE INTRE OAMENI SI OBIECTE/ METROBRANDING – A LOVE STORY BETWEEN MEN AND OBJECTS – 23 FEB.
Ana Vlad, Adi Voicu/România/2010/90 min

Daca „vesticii” erau obisnuiti sa aleaga dintre sute de branduri, în România oamenii traiau o cu totul alta experienta: o singura marca pentru fiecare produs. De aici si importanta pe care aceste monobranduri a avut-o în vietile celor care le realizau, dar si a celor care le foloseau. Metrobranding spune povestea destinului spectaculos al celor sase branduri, altadata vedete ale epocii de aur: salteaua Relaxa, tenisii de Dragasani, bicicleta Pegas, motocicleta Mobra, becul de Fieni si masina de cusut Ileana. Au aparut aproximativ în acelasi timp, odata cu industrializarea socialista si în timp ce, în jurul fabricilor care le produceau, rasareau orase peste noapte, brandurile respective deveneau obiecte de cult în visele si în viata de zi cu zi a fiecarui român. Ce s-a ales de destinul lor, de oamenii din jurul lor si de micile orase industriale pe care le sustineau? Exista viata dupa moarte pentru marcile socialiste? Filmarile au avut loc în orasele care le produceau, si care au împrumutat pâna si numele lor. Altadata mândria României socialiste, acestea si-au pierdut complet identitatea, odata cu disparitia produselor. Un final trist pentru o poveste de dragoste ai carei protagonisti erau brandurile celebre de odinioara si oamenii din orasele mici, care astazi traiesc în umbra acestor produse.

Urmare a extragerii din data de 1 februarie a.c. desfăşurată la casieriile societăţii „Apă Canal” SA Sibiu, câştigătorii lunii sunt:

– Municipiul Sibiu: Radu Elena, str. Strugurilor 31A şi Olaru Traian, str. Varului 2B

– Municipiul Făgăraş: Popovici Ioan, str. Podului 30 şi Fusărău Aurel, str. A. Vlaicu 12

– Oraşul Avrig: Vintilă Vasile, str. S.Brukenthal 3 şi Albu Ioan, str. Cânepii 39

– Oraşul Cisnădie: Cârja Viorica Ileana, str. Uzinei 26 şi Florea Victoria, str. Florilor 24

– Oraşul Ocna Sibiului: Solomon Nicolae, str. Carpaţi 18 şi Cojocaru Simion, Strada de Jos 55

– Comuna Şelimbăr: Ogrean Gheorghe, Şelimbăr str. Principală 203 şi Mucenic Niculaie, Şelimbăr, 1 Decembrie nr.61
Premiile acordate constau într-o baterie de cadă-duş pentru locurile I şi baterie de lavoar pentru locurile II. Câştigătorii sunt aşteptaţi să-şi ridice premiile la sediile „Apă Canal” din localităţile participante.
La extragerea din 1 februarie 2012 a Concursului „Apa este viaţa” organizat de „Apă Canal” SA Sibiu au participat 3.088 persoane, care au achitat factura lunii ianuarie 2012 şi completat taloane de participare distribuite în casierii.
Următoarea extragere va avea loc joi 1 martie 2012, orele 9,30 putând participa toţi abonaţii cu plata la zi a serviciilor de apă şi canalizare.

Suntem un grup de mame din Sibiu, unite din dorinţa de a împărtăşi din experienţa de mamă, dar şi pentru a ajuta la buna dezvltare a copiilor noştri în comunitatea sibiană. Problema cu care s-au confruntat multe mame şi ale căror mărturisiri sunt cu adevarat cutremuratoare, este legată de interzicerea internării mamelor alături de copii.

« Copiii ce erau internaţi fără mame erau lăsaţi să plângă până oboseau şi adormeau sarmanii, le punea sticla spijinită pe pernuţă şi dacă cumva se mişcau şi cădea sticla, era ghinionul lor, trebuiau să aştepte urmatoarea masa ». (L.A. – mămică ce cu greu a obţinut o rezervă şi a povestit despre copiii internaţi fără mame)
« De două ori a fost internat până acum copilul meu şi de două ori a stat singur, prima data am fost lăsată să îl văd, într-una din zile, la geam şi el a plâns de mi-a sfâşiat inima. Am fost deprimată, vulnerabilă şi seara era cel mai rău, fiind bântuită de întrebări precum ce face, dacă este bine îngrijit, dacă este acoperit noaptea când se dezveleşte, dacă i-a fost adusă apă când i-a fost sete şi mâncare, dacă a fost schimbat la timp, daca i-a ţinut cineva companie măcar pentru câteva clipe şi mai ales, ce a înţeles el că s-a întâmplat atunci, faptul că nu a vazut pe nimeni cunoscut, asta m-a demoralizat cel mai tare. Nu vreau să-mi mai amintesc episodul acesta, dar ori de cate ori răceşte sau îl văd că se îmbolnăveşte, stau cu teama să nu fie nevoie de internare ». (A.A. – mămică ce n-a putut fi alături de copilul ei)

Despre cum percepe un copil lipsa mamei, atunci cand are cea mai mare nevoie de ea şi ce înseamnă pentru un copil mic o astfel de experienţă în spital, ne-a explicat Oana Vasiu, psiholog clinician: „Pentru un bebeluş, mama reprezintă legătura cu lumea, ea este motivul pentru care el trăieşte, prezenţa ei oferindu-i iubire, siguranţă, calm, iar această relaţie îi dă posibilitatea de a se dezvolta fizic, intelectual şi emoţional. Astfel, atunci când ea dispare, bebeluşii se simt abandonaţi într-o lume fără sens şi fără iubire. Sentimentele de abandon astfel formate pot duce la apariţia anxietăţii de separare. Anxietatea de separare apare atunci când un bebeluş sau un copil mic este despărţit de mama sa pentru o perioadă mai lungă de timp, de la câteva zile şi până la câteva săptămâni. Printre manifestările anxietăţii de separare, de diverse intensităţi, sunt: plânsul frecvent, apatia, dezinteresul pentru joacă, teama, retragerea şi/sau agresivitatea manifestate în relaţionare, tulburări de somn, tulburări alimentare, tulburări digestive, alte somatizări cardiace sau respiratorii etc. Mediul spitalicesc, în care nu este permisă prezenţa mamei alături de bebeluşul sau copilul internat, mai ales într-o perioadă dificilă din viaţa micuţilor, cum este cea de boală, în care se adaugă şi o sumă de intervenţii invazive pentru micuţii pacienţi (injecţii, perfuzii, medicamente administrate forţat), în care nimic din jurul lor nu este familiar, cald, calm, iubitor sau securizant, devine mediul propice pentru formarea sentimentelor de abandon, a anxietăţii de separare sau chiar a unor traume emoţionale de durată ce pot cauza involuţii în dezvoltarea psihică şi emoţională a micuţilor şi o deteriorare a calităţii vieţii. „

Conform articolului 33 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, „Copilul nu poate fi separat de părinţii săi sau de unul dintre ei, împotriva voinţei acestora, cu excepţia cazurilor expres şi limitativ prevăzute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare şi numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului.” Plecând de la acest articol, dorim să vă supunem atenţiei faptul că din cercetarile nostre, în niciun spital de pediatrie din România nu le este interzis mamelor să se interneze cu micuţii lor.

De asemenea articolul 90 din legea sus-menţionată prevede că „Sunt interzise aplicarea pedepselor fizice sub orice formă, precum şi privarea copilului de drepturile sale de natură să pună în pericol viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului, atât în familie cât şi în orice instituţie care asigură protecţia, îngrijirea şi educarea copiilor.” Cum bebeluşii şi copii mici nu pot colabora cu personalul medical şi cum în spital multe din tratamentele folosite sunt injectabile, perfuzabile, ajutorul pe care îl poate oferi mama este unul extrem de important. Cu atât mai mult cu cât marea problemă a spitalelor din Romania este lipsa personalului medical – asistente, infirmiere, problemă pe care o are şi Spitalul de Pediatrie din Sibiu: „Chiar dacă spitalul funcţionează bine, lipsa per¬sonalului medical este cea mai gravă dintre probleme. Sunt medici care să asigure actul medical, însă atunci când vine vorba despre asis¬tente şi infirmiere, situaţia este gravă. Pe lângă blocarea posturilor, în clipa în care un loc se scoate la concurs se ocupă cu mare greu, după două-trei încercări. După inci¬dentul de la Giuleşti, asisten¬tele se tem să mai lucreze în sistem sau preferă mediul privat ori străinătatea unde salariile sunt mari.” (Alexandru Mihut, manager Spitalul de Pediatri Sibiu, Tribuna, 19 ianuarie, 2012)

Noi am demarat la sfârşitul anului o petiţie, care circulă pe internet şi este semnată de peste 900 de mămici,
http://www.petitieonline.ro/petitie/lasati_mamele_sa_se_interneze_in_spital_alaturi_de_copiii_lor_-p17298057.html
şi vom face cunoscută această problemă pe toate canalele media, pentru că nu susţinem această regulă a Spitalului de Pediatrie din Sibiu.

O alta problemă ridicată de mamici a fost taxa de spitalizare, discriminatorie pentru copiii ale căror mămici nu au o stare financiară bună, în condiţiile în care, conform legii protectiei copilului „(1) Copilul are dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge şi de a beneficia de serviciile medicale şi de recuperare necesare pentru asigurarea realizării efective a acestui drept.
(2) Accesul copilului la servicii medicale şi de recuperare, precum şi la medicaţia adecvată stării sale în caz de boală este garantat de către stat, costurile aferente fiind suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi de la bugetul de stat.” Din discuţiile nostre cu mamicile din alte orase, la celelalte spitale nu se percepe nicio taxa.

Ne bucurăm să ştim că Spitalul de Pediatrie din Sibiu are dotari performante şi o echipă de medici extraordinari, dar laptele şi dragostea de mamă nu se înlocuiesc şi împeună putem să evităm ca experienţa din spital să devină o traumă atât pentru mamă, cât mai ales pentru copil.

în încheiere dorim să salutam iniţiativa Maternităţii din Sibiu de a asigura mamei posibilitatea de a sta înca din primele clipe alături de copilul ei, intrând în programul „Spital prieten cu copilul” şi am dori ca acest demers să fie continuat şi în Spitalul de Pediatrie pentru a susţine dezvoltarea fizică şi psihică armonioasa a copilului.

Anul trecut, noi, mămicile din Sibiu am donat hăinuţe şi jucării pentru Spitalul de Pediatrie şi dorim să sprijinim în continuare, dar vrem ca niciunui copil internat în Spitalul de Pediatrie Sibiu, să nu-i mai fie încălcate drepturile fundamentale, prin separarea traumatizantă de mamă!

Ataşăm acestei scrisori petiţia cu semnăturile şi comentariile mamelor din Sibiu, dar si din tară, comentarii ce privesc atât internarea copiilor fără mame, taxa discriminatorie, cât si atitudinea rece a personalului din spital, tratarea mamelor cu indiferenţă şi lipsa de informaţie
în legătură cu tratamentul indicat copiilor.

Cu deosebită consideraţie,
Mamele din Sibiu