Vlad Gheorghe, președintele partidului Drept, a lăsat să se înțeleagă, în contextul unei intervenții în direct la Digi24, că Ionuț Dumitru este „variantă agreată inclusiv de USR” pentru postul de prim-ministru.
Negocierile s-au împotmolit joi, după întâlnirile separate ale liderilor politici cu președintele Nicușor Dan la Palatul Victoria și Cotroceni.
Marți, 17 iunie, de la ora 18, la Biblioteca Astra Sibiu, Asociația Culturală Noua Acropolă Sibiu va organiza un eveniment dedicat Zilei Artelor. Aceasta va cuprinde o conferință intitulată „Michelangelo, sculptorul divin” și proiecția filmului „Florența – pe urmele geniilor renașterii”. Moderatorul întâlnirii va fi Mihaela Brătuianu.
„Michelangelo a fost un artist excepțional, un adevărat titan, foarte exigent cu el însuși, un personaj care ne poate servi drept ghid pentru propria noastră viață. Pe lângă imensul talent de pictor, sculptor, a fost și un mare poet, care a scris sonete. Idealul platonic care a stat la baza formației umane a lui Michelangelo are la bază patru virtuți majore: Binele, Frumosul, Adevărul și Justețea. Ele au fost sursa căutării permanente a perfecțiunii din opera sa.
Epoca Renașterii a fost un apogeu al redescoperirii valorilor Antichității clasice de către o elită de filosofi care au întemeiat Academia Platonică din Florența. Aici s-au format toți marii artiști și oameni de cultură ai vremii, a căror operă sublimă este o oglindire a ideilor înalte și a transpunerii lor în artă. Vă invităm să ne apropiem de frumusețea artei renascentiste care ne poate inspira în a trăi o viață mai elevată pe drumul desăvârșirii umane”, au transmis organizatorii.
Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.
Grupul RaColaj organizează în perioada 16-30 iunie, la Facultatea de Litere și Arte din cadrul Universității „Lucian Blaga” Sibiu (Str. Banatului, nr. 12, Sibiu), o expoziție de colaje intitulată „Sun(t) bine, mersi!”. Finisajul și discuțiile cu artiștii se vor desfășura vineri, 27 iunie, ora 18.
Artiștii care expun
Evenimentul este încadrat în Festivalul FITS, iar lucrările aparțin artiștilor, din grupul RaColaj: Aura Badiu, aka AURA, (fondator R∆COLAJ), Aron Baltesiu, Catrinel Dragomir, Claudia Ramba, Cristina Geană, Dan Albu, Florentin Logigan aka FLo., Gabriela Enache, Iulia Ursa, Magda Ienci aka Măgdutzi, Maximilian Ștefănescu, Ștefan Sava și invitatele acestora: Cătălina Caian și Silvia Paizan.
Arta pe care o poți auzi
Cei care doresc să participe la eveniment au nevoie de căști, o aplicație de scanat QR și un ,,mood de explorare”. ,,Expoziția propune o fuziune captivantă între colaj analog, sunet și mișcare. Proiectul pornește de la un experiment științific inedit: fiecare colaj expus generează, prin transformarea amprentei sale electromagnetice, o compoziție muzicală unică.
Astfel, vizitatorii sunt invitați să exploreze o dimensiune sonoră a artei vizuale, accesibilă prin scanarea codurilor QR atașate fiecărei lucrări. Această intersecție între știință și artă nu doar extinde granițele percepției estetice, ci pune în lumină și libertatea expresiei în multiple forme artistice. Când imaginea devine sunet, iar sunetul prinde viață în mișcare, apare dansul.
Vă așteptăm să pășiți în acest univers multisenzorial și să vă lăsați surprinși de o experiență artistică completă, unde colajul devine muzică, muzica devine dans, iar percepția…libertate. Invitaţii grupului RaColaj, studenți ai Departamentului de Artă Teatrală din cadrul ULBS, interpretează în mișcare compozițiile sonore generate de colaje, oferind o transpunere corporală a unor structuri invizibile: vibrația culorii, tensiunea conturului, pulsația sunetului”, au transmis organizatorii.
Echipa
Producția sonoră este realizată de Radu Ciorogariu, iar producția tehnică de Magda Ienci. Tot în data 27, se va organiza și un moment artistic de către Andreea Agapi, Samira Aradi, Raluca Cristea, Andreea Dobre, Corina Faur, Valentin Mânzat, Qian Mingxuan, Lilli Muller și Luiza Părduț. De coordonarea conceptului coregrafic s-a ocupat Adriana Bârză-Cârstea, iar de coordonare colaborare creativă, Dana Odagiu.
Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.
Periodic, în România și nu numai avem de-a face cu situația în care oamenii aleg boicotul ca formă de protest. Și ne referim acum la boicotul economic. La noi cunoscut, mai ales, atunci când vine vorba de supermarketuri. Poate că înainte de a începi o astfel de discuție, ar trebui să definim piața, să ne împrospătăm definiția.
În termeni uzuali, piața e locul în care cererea se întâlnește cu oferta. Nu cred că astăzi este un domeniu mai bine studiat, analizat și monitorizat prin tehnici specifice, decât domeniul vânzărilor comerciale. Vorba aceea, „Reclama e sufletul comerțului”, în special al celui privind vânzările prin magazinele de specialitate. Poate fi considerat boicotul că o formă de comportament specifică consumatorului? Poate că ar fi bine să ne amintim și definiția boicotului…
Sigur, o piață sănătoasă nu necesită nicio intervenție externă. Este suficientă menținerea unui echilibru și a unei situații de competitivitate transparentă, plecând de la o relație de bună credință între consumator și vânzător sau între ofertant și cumpărător.
De ce și când ar trebui sa apeleze consumatorul la o formă de protest/boicot?
Cred că doar în condiția în care mecanismul de piață nu funcționează sau piața este influențată. Cine însă ar trebui să asigure respectarea regulilor fundamentale? Până la reacția cumpărătorului, acesta ar trebui să fie statul, prin instrumentele sale: Consiliul Nediscriminării, Protecția Consumatorului, ANAF, DSP, DSV, pe rând sau toate al un loc.
În primul rând, de aici ar trebui să plecăm și să ne asigurăm că funcționează sistemul.
De ce ar trebui să rezolve consumatorul problemele sistemului? Oare statul nu este condus politic? Ce este mai important: statutul de consumator sau de alegător? Și cu ce ar trebui să înceapă cetățeanul să își exprime nemulțumirile? Care sunt instrumentele la îndemână? Ce este greșit: politica vânzărilor impusă de către comercianți sau lipsa unui control al calității produselor, al termenelor sau al provenienței lor, a termenului de păstrare sau prețul acestora?
Putem discuta despre o discriminare comercială favorizând sau defavorizând un posibil furnizor sau producător, fie că este intern sau extern, mare sau mic, european sau non european. Interesează aceste aspecte cumpărătorul mai mult decât prețul sau calitatea produselor?
Sunt întrebări la care ar trebui să ne gândim și să căutăm răspunsuri, utilizând aceleași instrumentar, fără discriminare pentru toți agenții economici, fie că sunt magazine mici de cartier sau multinaționale, producători interni sau externi.
Din păcate, se pare că riscul major cu care se confruntă societatea nu este unul economic, ci unul legislativ, cauzat de lipsa deciziei politice, instabilitatea legislativă și imposibilitatea garantării cunoașterii și aplicării normelor juridice de către stat. Să îi fie frică aparatului să aplice legea sau să fie o consecință a corupției? Realitatea este că protecția consumatorului, cetățeanului, alegătorului, ca și educarea și conservarea culturii tradiționale, revine statului. Rămâne doar ca acesta să și-o și asume.
Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.
Bărbații de obicei nu sunt asociați cu florile, aceștia considerându-se mai degrabă niște „viteji”, cu sentimente atent gestionate și care își exprimă gândurile nu prin vorbe, ci prin oferirea frumoaselor plante. Însă Tudor Porumb, membru al Asociatiei Culturale Veteres Milites – Sibiu, fost speolog și cameraman la TV, nu numai că apreciază florile, dar face parte din a doua generație a familiei sale care crește iriși. De ce iriși? Pentru că, așa cum spune: „Dacă faci ceva ce face toată lumea, atunci nu mai este nimic interesant în activitatea ta”.
La gradina cu iriși
Este început de vară, sfârșit de ploi. Sau cel puțin așa speram să fie ziua în care m-am hotărăsc să vizitez grădina de iriși din Miercurea Sibiului, a lui Tudor și a mamei sale, Marinela (care, pe lângă faptul că a pornit inițiativa cu irișii, a scris mai multe romane romantice și a ilustrat mai multe cărți pentru copii).
Doamna Marinela a terminat arte plastice, apoi a scris, a pictat și și-a găsit prin varietatea imensă de culori care există în rândul irișilor, un anumit univers. „Plantăm iriși mai serios de șapte ani. 1000 de metri este suprafața pe care o aveam acum. Creștem două specii. Iriși intermediari, care au între 50 și 60 de centimetri, și iriși mari, bărboși, care pornesc de la 60 și ajung până la 130 de cm., tija florală. Fiecare astfel de tijă poate să facă între 6 și 10 flori, dar nu toate sunt deschise deodată”, îmi explică Tudor, arătând spre florile care parcă, în întunecimea norilor, strălucesc cu ajutorul picăturilor de ploaie.
,,Irisul este o floare prea frumoasă ca să fie ținută doar afară”
De prima oară, când am intrat în grădină și am trecut de poarta impunătoare de fier, specifică zonei, mă lovește un parfum. Se pare că ploaia întețește mirosul florilor variat colorate. Nu știu unde să mă uit. Tudor și mama sa au în grădina lor o varietate de 750 de culori a irișilor.
„Dorim să ajungem la 1000 de varietăți de culori și peste ani să atingem alt nivel. Deocamdată este doar o pasiune a mamei, pe care am împrumutat-o și eu. Irișii, în principiu, sunt niște plante de decor, se țin în grădină sau în fața casei. Dar irisul este o floare prea frumoasă ca să fie ținută doar afară. În plus, sunt anumite specii care se pretează pentru parfumuri. Încă din anul 1300 aceste flori se folosesc pentru a înmiresma ținuta domnilor sau doamnelor. Și să nu mai vorbim despre faptul că unul dintre simbolurile de pe blazonul Florenței este floarea de iris.
Italia este renumită pentru parfumul rezultat din aceste flori. Dar ca să crești aceste plante pentru a fabrica parfum sunt necesare niște condiții climatice și trebuie respectate anumite reguli. De exemplu, materia primă din China nu este foarte căutată, deși poate fi achiziționată cu un preț foarte bun; ceva nu este în regulă în acea zonă. Iar în România nu crește nimeni iriși pentru parfum, din ce cunosc”, îmi spune Tudor.
Unica grădină de iriși din județul Sibiu
Deși vremea este una ploioasă, nu pot să mă abțin din a admira și mirosi florile de iris. Parcă nu se mai termină varietățile de culori și mirosuri. De la vanilie, la sirop de tuse, parfumurile irișilor mă fac să ignor picurii de ploaie care atacă geaca de piele ce mă acoperă.
Și cu părul ud, dar cu nările parcă narcotizate, ascult cu interes poveștile și explicațiile sibianului: „În județul Sibiu nu știu să crească nimeni o suprafață așa de mare de iriși. Mai cultivă niște persoane în Moldova, în nordul și sudul țării și au suprafețe mai mari, dar nu au varietatea de culori pe care o avem noi și nu au cantitatea de flori, în sezonul de înflorire, care nu este un sezon fix, ci undeva în jurul lunii mai. Acesta ține cam o lună și un pic, în funcție de vreme. Anul acesta a fost cu trei săptămâni mai târziu, față de anul trecut. Aș putea spune că a revenit la perioada normală de înflorire”.
„Nu este o floare sensibilă”
Nu mă mai satur din a mirosi florile de iriși, de la una la alta, descopăr un parfum nou și o formă inedită a petalei. Sunt curios cum se plantează și cum cresc aceste minuni ale naturii.
„Din semințe irișii încolțesc mai greu, cam după trei ani, dacă sunt din soiurile obișnuite, dar dacă florile sunt «de colecție», create de om, atunci lucrurile stau diferit. Natura a desăvârșit floarea, dar omul a învățat să polenizeze. Acesta a stat lângă fiecare plantă și a combinat polenul acestora, după bunul plac. Insectele nu au nicio șansă să facă polenizare la irișii de colecție, prin statura florii. Atunci când creăm hibrizi, poate ies unii frumoși, alții mai puțin. Nu este o floare sensibilă, ci una care unde ai pus-o, acolo rezistă, dacă respecți anumite condiții legate de umiditate. Eventual îi faci niște tratamente fungice, dacă vezi că apar niște pete ruginii pe ea”, spune sibianul.
„Sunt «soldat», dar fac și agricultură”
Tudor, făcând parte dintr-un grup de reconstituire a perioadei romane, se gândește să se „pensioneze” din slujba de soldat. „Îi cunosc pe cei de la Veteres dinainte de a fi asociația. Am făcut un lung metraj cu aceștia și o vreme m-am ocupat de partea lor de imagine, foto-video. Noi toți suntem soldați, eu am trecut în treapta a doua.
Soldații romani după ce terminau stagiul de armată se întorceau acasă și se ocupau cu agricultura, cea mai mare parte din cei care supraviețuiau. Acum încă sunt soldat și mai fac și agricultură, practic sunt într-o perioadă când mă pregătesc pentru momentul în care voi ieși din rândul lor și mă voi dedica tot activităților agrare”, mărturisește „soldatul”.
Grădina de iriși, deschisă pentru vizitatori
Este al treilea an în care Tudor primește vizitatori în grădina sa. „De la un an la altul vin tot mai multe persoane. Anul trecut au venit persoane din Baia Mare, din Timișoara, Brașov, din Secuime. 90% dintre aceștia nu credeau că există mai mult de patru varietăți de culori. Nu a fost nimeni care a spus că nu-i place. Oricum, cine se deplasează niște kilometri, e clar că este pasionat de aceste flori!”, mărturisește Tudor.
În această perioadă florile lui Tudor sunt pe terminate, deci cei care doresc să-l viziteze trebuie să se grăbească pentru a mai prinde spectacolul floral.
Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.
Începând cu 3 iunie 2024, Codul penal românesc a decis că a trecut vremea glumelor pe șosele. Dacă până acum unii mai scăpau basma curată cu o amendă sau o amânare, noile modificări la articolele 335 și 336 vin cu măsuri clare și dure: șoferii prinși băuți, drogați sau fără permis vor rămâne fără dreptul de a conduce… Și nu pentru o lună-două, ci între 1 și 10 ani, în funcție de gravitatea faptei.
Dar stați, că nu e tot: chiar și înainte de o eventuală condamnare definitivă, odată ce ai fost pus sub urmărire penală pentru una dintre aceste infracțiuni, permisul ți se suspendă automat. Și aici vine „bonusul”: urmează o anchetă penală și un proces care durează, realist vorbind, cam doi ani. Asta înseamnă doi ani fără volan, chiar dacă verdictul final n-a fost dat. Practic, o vacanță prelungită (și forțată) de la condus.
Din postura de avocat, pot să-ți spun că instanțele se pregătesc pentru un val de dosare noi – și nu vorbim de cazuri simple. Odată cu înăsprirea legii, se încadrează automat în regimul infracțiunilor cu pedeapsă cu executare sau cu interzicerea fermă a unor drepturi. Pe scurt, se îngroașă gluma.
Concluzia? Mai bine cheamă un Uber, bea paharul acasă și lasă mașina să te aștepte cuminte în parcare. Că altfel… te așteaptă ea – în fața instanței.
Hai noroc (responsabil)!
Avocat Alexandru Zavatin, BAROUL SIBIU
Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.
Asociația Secular-Umanistă din România a cerut public oprirea finanțării cultelor și direcționarea banilor către sănătate și educație.
România are de făcut o alegere esențială: investim în viitorul copiilor sau continuăm să finanțăm din bani publici cultele religioase? Aceasta nu este doar o decizie bugetară – este o decizie despre ce fel de societate vrem să construim.
ASUR propune o soluție clară: să fie oprită finanțarea cultelor religioase din bani publici și redirecționarea acestor fonduri către educație și sănătate.
Ce a transmis Asociația
Programul “Masă sănătoasă” prevede asigurarea mesei calde în școli pentru 1.000.000 de copii aflați într-o situație socio-economică precară.
O astfel de măsură este un instrument important de combatere a abandonului școlar, mai ales în contextul degradării accentuate a calității învățământului și a faptului că un copil din trei din mediul rural nu este cuprins în învățământul gimnazial!
Cu toate acestea, limitările bugetare au făcut ca și în acest an “Masa sănătoasă” să fie disponibilă doar pentru jumătate dintre cei vizați.
Spus simplu, guvernul precedent nu a mai găsit 0,99 miliarde de lei pentru a respecta Legea Educației, iar 500.000 de copii nu au primit mâncarea promisă.
Pe de altă parte, guvernul precedent a găsit 3,47 miliarde de lei pentru a finanța cultele religioase, oferind subvenții pentru preoți, pentru profesorii de religie din școlile publice, pentru personalul neclerical, pentru călugări și multe mii de biserici.
Suma include atât bugetul Secretariatului de Stat pentru Culte (2,8 miliarde de lei), cât și fondul de salarii al profesorilor de religie, plătiți de stat, dar subordonați direct cultelor (cca. 670 milioane de lei pentru cei peste 6.000 de angajați.
„Este inacceptabil să nu finanțăm educația, în timp ce Biserica Ortodoxă și celelalte culte prosperă pe seama statului.
Este imoral să subvenționăm cu miliarde de lei organizații private care au acumulat, prin metode discutabile, averi enorme în ultimele decenii, dar să nu găsim banii necesar hranei copiilor nevoiași.
Mai mult, cum să finanțezi o organizație precum Biserica Ortodoxă, care amenință însuși fundamentul democratic al României, iar aici mă refer la tolerarea ideologiei legionare, la protejarea marilor corupți, la vechile legături cu Securitatea comunistă… Prosperitatea unei țări este dată de școli, nu de biserici!” – Alexandru Toma Pătrașcu, președinte ASUR.
În timp ce România se confruntă cu un deficit bugetar major, iar autoritățile discută creșteri de taxe, ASUR face un apel: opriți risipirea banilor publici prin finanțarea cultelor religioase!
Propunerile ASUR:
Introducerea unui sistem de auto-finanțare a cultelor prin intermediul contribuțiilor voluntare ale credincioșilor (Legea Contribuției Bisericești)
Stoparea finanțării cultelor religioase de către Stat.
Stoparea finanțării profesorilor de religie din fonduri publice.
Transferul fondurilor astfel disponibilizate către educație și sănătate.
Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.
„Județul Sibiu” își sărbătorește centenarul în data de 13 iunie 2025. Sibiul a fost atestat cu denumirea oficială de „județul Sibiu” în urmă cu 100 de ani. În urmă cu un secol, în 14 iunie 1925, s-a publicat în Monitorul Oficial al României, nr. 128, legea 95, decretul no. 1972 din 13 iunie 1925 privind Unificarea Administrativă a Regatului României, act normativ semnat de Guvernul României și regele Ferdinand I Întregitorul.
Până atunci, zona Sibiului a purtat diferite denumiri administrativ-teritoriale, ca urmare a aflării Transilvaniei sub ocuparea Imperiilor Maghiar, Habsburgic și Austro-Ungar. Abia după Marea Unire, în 1925, s-a realizat prima organizare teritorială a adminsitrației românești, prin legea 95 din 1925, iar zona Sibiului a devenit oficial „Județul Sibiu”.
Sibiu 100%, în colaborare cu istoricul Dan Nanu și Biblioteca Județeană ASTRA, vă prezintă evoluția administrativă, sociopolitică, economică și religioasă a ținutului din jurul Sibiului de la organizarea sa, în forme incipiente: „prepositură”, „comitat”,„scaun”, până la „județul” de acum. Actuala formă de organizare a României datează din 1968, fiind aduse doar îmbunătățiri minime.
În cadrul eforturilor pentru corelarea legislativă, economică şi administrativă, guvernul liberal, condus de către Ion Ionel Constantin Brătianu, a emis Legea nr. 85 pentru unificarea administrativă care, la 14 iunie 1925, a fost promulgată de către regele Ferdinand I.
Cele 71 de judeţe, ale căror graniţe respectau, în general, limitele celor 10 provincii istorice ale ţării (Transilvania, Crişana, Banat, Maramureş, Bucovina, Basarabia, Moldova, Dobrogea, Muntenia şi Oltenia) au avut ca subdiviziuni plăşile, alcătuite din oraşe (între care cele mai importante erau organizate ca municipii) şi comune. În perioada interbelică, Sibiul a fost capitala judeţului Sibiu, ce cuprindea plăşile: Avrig, Miercurea, Nocrich, Ocna Sibiului, Sălişte şi Sibiu.
Județul Sibiu se afla în partea centrală a României Mari, în sudul regiunii Transilvania. Întinderea județului era în mare aceea cu a comitatului Sibiu, însă fără districtul Sebeșului Săsesc, care a trecut în 1920 la județul Alba. În schimb, cu districtul Vizocna din comitatul Alba de Jos și cu comunele Agârbiciu, Buia, Frâua, Hașag, Șeica Mare și Șeica Mică din comitatul Târnava Mare. Județul cuprindea astfel partea de sud-vest a actualului județ Sibiu. Se învecina la Vest cu județele Hunedoara și Alba, la nord cu județele Târnava Mică și Târnava Mare, la est cu județul Făgăraș, iar la sud cu județele Gorj și Vâlcea. În prezent, actualul județ cuprinde, pe lângă mai multe localități și comune din vechile județe, Târnava Mică, Târnava Mare și Făgăraș.
Harta judetului Sibiu, cu cumponența plășilor
Sibiul la începuturi
Ţinutul Sibiului a fost cea mai intensă zonă de colonizare a populaţiei de origine saxonă, ce a sosit pe aceste meleaguri la iniţiativa regilor maghiari, în efortul lor de a-şi consolida stăpânirea în Transilvania, începând cu secolul al XII-lea, aşa cum o dovedesc documentele vremii, precum şi realitatea istorică a secolelor ce au urmat. Înainte de a-şi forma o organizare laică, administrativă, saşii aveau o organizare ecleziastică care încorpora, prin decanate şi capitluri, aproape toată populaţia de origine germană în Prepositura Sibiului.
Prin Diploma Andreanum din anul 1224, emisă de regele Andrei al II-lea al Ungariei (1205-1235), au fost desfiinţate toate comitatele medievale iniţiale ale Transilvaniei, cu excepţia celui al Sibiului, care a primit în completare şi teritoriul cuprins între Orăştie şi Drăuşeni (Baraolt). În toată perioada cuprinsă între mijlocul secolului al XII-lea şi începutul secolului al XIV-lea, voievozii Transilvaniei, ca împuterniciţi regali, au avut o implicare redusă în problemele comunităţii săseşti, dar organizările administrative care au fost cunoscute drept scaune săseşti, se presupune că au fost formate din comitatele iniţiale, înainte de anul 1224, termenul de scaun fiind intr-o formă prescurtată a scaunului de judecată.
Scaunul Sibiu
Scaunele din zona Sibiului s-au creat după mijlocul secolului al XIII-lea (după invazia tătarilor din perioada 1241-1242), conform primelor menţionări documentare. Mai târziu s-au format districtele Braşov şi Bistriţa, dar acestea nu au avut niciodată o subordonare scăunală reală. Mai bine de 650 de ani situaţia a rămas aproape neschimbată din punct de vedere administrativ, populaţia săsească reuşind să-şi conserve privilegiile, alături de maghiari şi secui, până la emiterea de către împăratul austriac Iosif al II-lea, în anul 1781, a Edictului de toleranţă religioasă, precum şi a Rescriptului (Decretului) de concivilitate, prin care românii dobândesc drepturi egale cu celelalte naţiuni. Transilvania a rămas fără autonomie după dualism.
Sibiul a devenit comitat
Încheierea pactului dualist austro-ungar în februarie 1867 a dus, pentru Transilvania, la pierderea, în scurt timp, a autonomiei sale politice şi la înglobarea sa, din punct de vedere politic şi administrativ, în Regatul Ungariei. În aproximativ 10 ani, în perioada cuprinsă între anii 1867 şi 1876, adoptarea unor serii de legi pe linie administrativă a condus la uniformizarea diferitelor structuri teritorial-administrative provenite încă din perioada feudală. Guvernul central a dispus reorganizarea jurisdicţională a Transilvaniei, în temeiul Legii XXXIII din anul 1876, potrivit căreia vechile unităţi administrative (scaune, districte) au fost desfiinţate, locul lor fiind luat de noile structuri ale comitatelor (în limba maghiară vármegye, megye).
Comitatul Sibiu, cu centrul de reşedinţă la Sibiu, cuprindea:
scaunul Sibiu, inclusiv Sibiul;
scaunul Sebeş şi oraşul Sebeş;
scaunul Miercurea;
scaunul Nocrich, cu excepţia părţii anexate comitatului Târnava Mare;
cele 2 părţi ale comitatului Alba de Jos, care erau aşezate pe Pământul Crăiesc, precum şi localităţile Mag şi Săcel;
cele două părţi ale comitatului Alba de Sus aşezate între scaunele Sibiu şi Nocrich.
Sibiul de după Marea Unire, când a devenit pentru prima dată județ în 1925
Actele care au consfinţit şi au legiferat constituirea României Mari, înfăptuită în mod formal la data de 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, au condus la o organizare administrativă mozaicată în primii ani interbelici (1919-1925), în care, ca diviziuni recunoscute, au funcţionat atât judeţele Vechiului Regat alături de cele basarabene, moştenite de la fosta gubernie ţaristă, districtele austriece ale Bucovinei, cât şi fostele comitate austro-ungare de la vest de Carpaţi. Orientându-şi atenţia asupra reformării structurilor administrative, guvernul ţărănist condus de Iuliu Maniu a elaborat Legea pentru organizarea administraţiunii locale, care s-a dorit a fi un important pas în direcţia democratizării şi descentralizării administraţiei locale.
România Mare
Legea nr. 167 din 3 august 1929 a reînnoit ideea regiunilor istorice, organizând teritoriul ţării în 7 directorate ministeriale denumite după oraşele alese drept centre administrative: Bucureşti, Cernăuţi, Chişinău, Cluj, Craiova, Iaşi şi Timişoara. Delimitarea, parţial suprapusă provinciilor istorice, a ţinut seama atât de criteriul etnic, cât şi de relaţiile tradiţionale, stabilite la nivelul sistemului urban. Ultima reformă administrativă a României interbelice s-a realizat, după instaurarea regimului autoritar al regelui Carol al II-lea, prin adoptarea Constituţiei din 24 februarie 1938. Aceasta a avut ca principal efect asocierea judeţelor în cadrul unor noi structuri regionale, ţinuturile, fapt consfinţit prin legea administrativă din 14 august 1938.
Sibiul în perioada Ținuturilor, ca formă de organizare administrativă
Ţinutul a fost conceput ca o circumscripţiune teritorială, cu personalitate juridică, care reprezenta interesele locale şi exercita, în acelaşi timp, şi atribuţiile de administraţie generală. Judeţele îşi pierdeau personalitatea juridică pe care au avut-o între anii 1864 şi 1938, devenind circumscripţiuni de control şi de desconcentrare a administraţiei generale. Ele şi-au recăpătat personalitatea juridică după dispariţia ţinuturilor, prin Legea nr. 577 din 22 septembrie 1940, la puţin timp după abdicarea monarhului în favoarea fiului său, înscăunat rege sub titulatura de Mihai I al României.
Harta administrativa a judetului, 1925
Județul Sibiu în comunism
Regiunea Sibiu a fost o diviziune administrativ-teritorială situată în zona de centru a Republicii Populare Române, înfiinţată în anul 1950, când au fost desfiinţate judeţele interbelice ale Regatului României (prin Legea nr. 5 din 6 septembrie 1950), având în componenţă raioanele: Agnita, Făgăraş, Mediaş, Sebeş, Sibiu şi Sighişoara.
Această nouă formulă administrativă în care se regăsea şi oraşul de pe Cibin a existat până în anul 1952, când teritoriul său a fost încorporat, prin dezmembrare, atât în Regiunea Stalin, cât şi în Regiunea Hunedoara. După reorganizarea administrativă din anul 1952, Sibiul a făcut parte din Regiunea Stalin, fiind sediul raionului omonim, înfiinţat prin Decretul nr. 33 din 27 septembrie. Între anii 1960-1968 Regiunea Stalin şi-a schimbat denumirea în Regiunea Braşov, raionul Sibiu rămânând cu acelaşi statut administrativ. Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 2, din 16 februarie 1968, municipiul Sibiu redevine capitala judeţului cu acelaşi nume.
Actuala componenţă şi denumirea unităţii administrativ-teritoriale, municipiile reşedinţe de judeţe, precum şi satele reşedinţe de comune, sunt stabilite prin Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului României, republicată în 1981, cu modificările ulterioare (aproximativ 200 de legi), majoritatea fiind adoptate după anul 1989. Organizarea administrativ-teritorială dintre anii 1968 şi 1989 a suferit modificări, îndeosebi la nivel de comune şi de oraşe.
Sibiul în 1965
Ca o consecinţă a acestei legi, pentru judeţul Sibiu, are loc trecerea staţiunii Ocna Sibiului la rangul de oraş, la 1 mai 1968. Prin Legea nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului şi a localităţilor urbane şi rurale, aflată în vigoare până în 26 decembrie 1989, când a fost abrogată prin Decretul-lege nr. 1/1989, Partidul Comunist Român preconiza o organizare mai judicioasă a teritoriului ţării în vederea restrângerii perimetrelor construibile ale localităţilor şi folosirea optimă a pământului, fiind interzise micşorarea suprafeţelor agricole. Aceasta în condiţiile în care procesul de industrializare forţată a ţării începea să dea primele rateuri.
Acest fenomen a fost accelerat în anii ’80, când sistematizarea a devenit parte integrantă a planurilor anuale şi cincinale. Legea nr. 2 din 18 aprilie 1989 privind îmbunătăţarea organizării administrative a teritoriului R.S.R. (publicată în Buletinul Oficial nr. 15 din 25 aprilie 1989), aflată în vigoare până la 22 ianuarie 1990, urmărea desfiinţarea a peste 700 de comune şi a unui număr mai mare de 7.000 de sate, precum şi trecerea comunelor subordonate oraşelor (suburbane) în categoria celor din mediul rural. În luna septembrie 1985, se prevedea că reconstrucţia satelor, adică transformarea lor în aşezări urbane cu profil agro-industrial şi eficientizarea agriculturii socialiste prin câştigarea de teren agricol, trebuia încheiată în următorii 15 ani.
Cifrele publicate în lunile martie şi iunie ale anului 1988 vizau dispariţia a circa 900 de comune, din totalul de 2.705, şi o reducere a numărului satelor, de la 13.123 la maximum 5.000-6.000. În acest context, 7.000-8.000 de aşezări rurale dispăreau de pe harta României, iar cele care rămâneau trebuiau demolate şi reconstruite în proporţie de 50-55%.
Pentru judeţul Sibiu consecinţele au constat în trecerea comunelor Avrig şi Tălmaciu (cu localităţile componente) în categoria oraşelor şi desfiinţarea comunelor Ludoş (prin alipirea la comuna Apoldu de Jos) şi Rîu Sadului (prin comasare cu Sadu), reînfiinţate în primăvara anului 1990. Din anul 1989 până în prezent, principala tendinţă privind evoluţia unităţilor administrativ-teritoriale o constituie gradul de fragmentare la nivel local, prin multiplicarea numărului de comune, oraşe şi municipii. După Revoluție comunele Săliște și Miercurea Sibiului au devenit orașe, iar satele Boița și Alma au devenit comune, după anul 2000.
Sursa foto: Albumul cartografic ”Scaunul, Comitatul, Județul Sibiu: 100 de ani de administrație în Transilvania. 50 de ani de la reorganizarea administrativ-teritorială a României” lansat de Biblioteca Județeană Astra, în parteneriat cu Direcția Județeană pentru Cultură Sibiu, în cadrul manifestărilor dedicate centenarului Marii Uniri de la 1918.
Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.
Fostul președinte al României, Ion Iliescu, este internat în continuare în secția de terapie intensivă a Spitalului Clinic de Urgență „Prof. Dr. Agrippa Ionescu” din Capitală.
Potrivit unui buletin medical transmis vineri de unitatea sanitară, starea generală a pacientului este staționară, însă fragilă, fiind necesar un tratament susținut, sub supravegherea unei echipe medicale multidisciplinare.
„Este vorba despre un pacient foarte fragil, cu multiple boli cronice asociate.
Duminică, 15 iunie 2025, în satul Vale, între orele 13.00-19.00, în curtea Noului Cămin, lângă biserica satului, specificul gastronomic local și moștenirea culturală vor fi prezentate turiștilor și localnicilor în cadrul celei de-a șasea ediții a festivalului Gusturi și Tradiții din Săliște.
Standurile producătorilor și artizanilor din orașul Săliște și din cele 9 sate aparținătoare vor îmbia turiștii cu produse din gastronomia tradițională locală și produse manufacturate artizanal:
· fructe și legume locale și derivate;
· brânzeturi de vacă și de oaie;
· preparate din carne;
· produse locale ale stupului;
· bere artizanală, băuturi tradiționale;
· produse de patiserie și panificație tradiționale;
· Studioul de canto „Rodica Popa Comăniciu”, cu elevii: Anisia Bebeșelea, Sofia Bunaciu, Antonia Bunaciu, Andrada Cinăzan, Trușcă Maya, Daria Mănig, Natalia Blezu, Anastasia Oprișcan, Sofia Voicu, Gabriela Vîrtan – Nai, Yilmaz Raysa, Anisia Nicula.
Sărbătoarea va fi gazdă și pentru numeroase ateliere pentru copii și tineri care ajung în satul Vale la eveniment, alături de părinți: ateliere de pictură, incursiune în muzeul etnografic al satului, ateliere de desene pe față și de artizanat handmade.
Evenimentul este organizat de către Primăria Orașului Săliște și Parohia Ortodoxă Română din satul Vale și cofinanțată de Consiliul Județean Sibiu.
Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.
În data de 13 iunie 1925, prin legea numărul 99 pentru Unificarea Administrativă, a luat naștere județul Sibiu.
Momentul 1925 marchează transformarea regiunii Sibiului într-o unitate administrativă modernă în cadrul României Mari.
Legea pentru Unificarea Administrativă a fost urmată de un decret regal care a reglementat organizarea efectivă a județelor, formate din plăși, comune și municipii.
„Cu o suprafață de aproximativ 3.619 km² județul Sibiu cuprindea inițial 4 plăși: Sibiu, Miercurea Ocna Sibiului și Săliște, pentru ca mai apoi să i se alăture Nocrich și Avrig.
Chiar dacă de-a lungul timpului granițele s-au ajustat, spiritul și identitatea culturală a județului nostru au rămas nealterate.
La Mulți Ani județului Sibiu, cel cu oameni și locuri de poveste”, a scris președintele Consiliului Județean Sibiu, Daniela Cîmpean, pe Facebook.
Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.
