Periodic, în România și nu numai avem de-a face cu situația în care oamenii aleg boicotul ca formă de protest. Și ne referim acum la boicotul economic. La noi cunoscut, mai ales, atunci când vine vorba de supermarketuri. Poate că înainte de a începi o astfel de discuție, ar trebui să definim piața, să ne împrospătăm definiția.
În termeni uzuali, piața e locul în care cererea se întâlnește cu oferta. Nu cred că astăzi este un domeniu mai bine studiat, analizat și monitorizat prin tehnici specifice, decât domeniul vânzărilor comerciale. Vorba aceea, „Reclama e sufletul comerțului”, în special al celui privind vânzările prin magazinele de specialitate. Poate fi considerat boicotul că o formă de comportament specifică consumatorului? Poate că ar fi bine să ne amintim și definiția boicotului…
Sigur, o piață sănătoasă nu necesită nicio intervenție externă. Este suficientă menținerea unui echilibru și a unei situații de competitivitate transparentă, plecând de la o relație de bună credință între consumator și vânzător sau între ofertant și cumpărător.
De ce și când ar trebui sa apeleze consumatorul la o formă de protest/boicot?
Cred că doar în condiția în care mecanismul de piață nu funcționează sau piața este influențată. Cine însă ar trebui să asigure respectarea regulilor fundamentale? Până la reacția cumpărătorului, acesta ar trebui să fie statul, prin instrumentele sale: Consiliul Nediscriminării, Protecția Consumatorului, ANAF, DSP, DSV, pe rând sau toate al un loc.
În primul rând, de aici ar trebui să plecăm și să ne asigurăm că funcționează sistemul.
De ce ar trebui să rezolve consumatorul problemele sistemului? Oare statul nu este condus politic? Ce este mai important: statutul de consumator sau de alegător? Și cu ce ar trebui să înceapă cetățeanul să își exprime nemulțumirile? Care sunt instrumentele la îndemână? Ce este greșit: politica vânzărilor impusă de către comercianți sau lipsa unui control al calității produselor, al termenelor sau al provenienței lor, a termenului de păstrare sau prețul acestora?
Putem discuta despre o discriminare comercială favorizând sau defavorizând un posibil furnizor sau producător, fie că este intern sau extern, mare sau mic, european sau non european. Interesează aceste aspecte cumpărătorul mai mult decât prețul sau calitatea produselor?
Sunt întrebări la care ar trebui să ne gândim și să căutăm răspunsuri, utilizând aceleași instrumentar, fără discriminare pentru toți agenții economici, fie că sunt magazine mici de cartier sau multinaționale, producători interni sau externi.
Din păcate, se pare că riscul major cu care se confruntă societatea nu este unul economic, ci unul legislativ, cauzat de lipsa deciziei politice, instabilitatea legislativă și imposibilitatea garantării cunoașterii și aplicării normelor juridice de către stat. Să îi fie frică aparatului să aplice legea sau să fie o consecință a corupției? Realitatea este că protecția consumatorului, cetățeanului, alegătorului, ca și educarea și conservarea culturii tradiționale, revine statului. Rămâne doar ca acesta să și-o și asume.
Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.
