În luna femeii, Sibiu100% dorește să amintească două dintre femeile care s-au remarcat în spațiul sibian printr-o muncă ce în secolul al XIX-lea era atribuită cu predilecție bărbaților. E vorba de primele femei fotograf din Sibiu, Kamilla Ásbóth și Julie Herter. Ca să aflăm detalii despre viața acestor doamne, care întâmplător s-au născut în același an, am stat de vorbă cu Delia Voina, muzeograf al Muzeului Național Brukenthal și expert în istoria fotografiei transilvănene.
O aparatură greoaie
„Un număr mic de femei au contribuit la istoria timpurie a fotografiei, cu toate că, în marea lor majoritate, acestea au lucrat în atelierele fotografice ale soților lor. Însă, după decesul consorților acestora, femeile au fost cele care și-au asumat continuarea activității de fotograf ca modalitate de supraviețuire financiară.
Procedurile tehnice și echipamentul folosit în obținerea fotografiilor (care necesitau un instrumentar bogat, precum plăci de sticlă, lentile, trepiede din lemn, cel puțin două aparate de fotografiat cu suport pentru plăci, sticle cu soluții), greoaie și aproape imposibil de transportat și cunoștințele în domeniul artistic (compoziție, iluminat) au făcut ca femeile-fotograf să lucreze mai mult în interiorul atelierului, specializându-se cu precădere în portrete, majoritatea realizate în manieră simplă”, ne spune muzeografa.
Kamilla Ásbóth
Kamilla Ásbóth s-a născut în 19 februarie 1838, la Kűrtvélyes, lângă Budapesta. „Se cunosc puține date biografice despre această fotografă. Știm doar că, în anul 1871, a moștenit, împreună cu surorile sale Alida și Gisela, atelierul lui Theodor Glatz, unchiul acestora”, îmi mărturisește Delia Voina.
În primă fază, atelierul funcționează sub conducerea tehnică și artistică a lui Carol Koller, un fotograf din Bistrița, asociat a lui Glatz. În anul 1873, Koller se mută definitiv la Budapesta, urmând ca cele trei surori Ásbóth să administreze împreună afacerea fotografică. În anul 1881, după o călătorie lungă prin cele mai importante orașe ale Europei, Kamilla Ásbóth anunță, prin intermediul unei știri în presa sibiană de limbă germană, că rămâne singură la conducerea atelierului fotografic.
Kamilla dovedește încă de la începutul carierei sale o bună pricepere, atât în ceea ce privește arta fotografică, dar și promovarea acesteia. Păstrează numele de Glatz pe cartoanele personalizate, renumele unchiului său fiind unul de bun fotograf. Se promovează și în presa locală scriind anunțuri în care prezintă oferta sa de lucru, anunțuri de angajare, cât și prețul fotografiilor.
Imagini păstrate la Brukenthal
Tot o modalitate de a face reclamă este fotografia în sine. La intrarea în curtea atelierului, în vitrine frumos decorate, Camilla expune fotografiile tip prospect, cu imagini numerotate, pentru ușurință în multiplicarea la cererea clientului. O astfel de fotografie se păstrează în colecția Muzeului Național Brukenthal; aceasta ilustrează un colaj de 9 imagini, de format 4,5 x 3,2 cm, reprezentând diferite secvențe de arhitectură din orașul Sibiu, cunoscute astăzi ca: str. Cetății, Turnul Sfatului, str. Turnului, Catedrala Evanghelică, Pădurea Dumbrava, Turnul Pulberăriei, Muzeul de Istorie (Primăria Veche) – curtea interioară, Liceul de Artă, str. Al. Odobescu.
Recunoaștere în plan european
Recunoașterea sa ca un bun fotograf apare foarte repede și pe plan european. În anul 1881, la expoziția femeilor meșteșugar din Pesta, Camilla este distinsă cu medalia de aur.
Ziarul Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt din luna septembrie a aceluiași an 1881, relatează (în traducere): „Anunțăm cu mare bucurie că domnișoarei Kamilla Ásbóth i-a fost acordat primul premiu, medalia de aur, pentru fotografiile pe care le-a realizat în studioul său local la expoziția industrială regională pentru femei din Pesta”. O altă medalie, tot de aur, câștigă și la Expoziția de Fotografie de la Budapesta.
Sfârșitul carierei
În anul 1897, Kamilla Ásbóth îi vinde lui Emil Fischer atelierul fotografic, situat în Piața Mare nr. 16, cu toată recuzita existentă în interior. Se încheie, astfel, o perioadă de aproape 50 de ani de activitate neîntreruptă desfășurate de doi artiști-fotografi, unchi și nepoată, în atelierul din Piața Mare a Sibiului. Trece la cele veșnice în 16 septembrie 1908, la Sibiu.
O viață de portrete
În ciuda dificultăților tehnice pe care meseria de fotograf le-a impus, Kamilla Ásbóth s-a specializat, cu prioritate, în portrete fotografice, de la figură în mărime naturală la bust, de la portrete individuale la numeroase grupuri de oameni. Au fost portretizați pe hârtia fotografică copii, femei (tinere sau în vârstă), bărbați (tineri sau mai bătrâni).
I-au trecut pragul atelierului personalități ale vieții economice și culturale din oraș (între aceștia amintindu-i doar pe Karl Fuss (1817–1874), prim-preot luteran al Sibiului, baron Eugen Drotleff von Friedenfels (1819−1885), consilier aulic, fiica dr. Moritz Brenner von Brennerberg (†1886), comite al sașilor între 1883−1886, domnul Binder, pădurar șef al Sibiului,dr. Carl Wolff (1849−1929), economist). Tot în interiorul atelierului din Piața Mare, Kamilla Ásbóth a realizat și portrete ale actorilor teatrului german din Sibiu.
Kamilla, asemenea unchiului său, a fost pasionată de realizarea fotografiilor etnografice. Theodor Glatz, în colaborare cu Carl Koller, au fost premiați cu distincții pentru o parte dintre imaginile cu porturi populare din Transilvania, la expozițiile la care au participat. Kamilla Ásbóth a utilizat plăcile realizate de unchiul său și a continuat să vândă aceste fotografii sub nume propriu și în propriul stil de pictare manuală ulterioară.
Julie Herter
Un al doilea nume cunoscut printre pasionații de fotografie este Julie Herter, născută la Cârța (județul Harghita), în același an cu Kamilla Ásbóth (1838). A fost a doua soție a fotografului brașovean Samuel Herter (1830-1880), de la care a deprins arta picturii cu lumina.
În anul 1879, pleacă împreună cu acesta la București, unde își deschid un atelier fotografic pe str. Știrbei Vodă nr. 9. La ceva timp după aceasta, Samuel Herter suferă un atac cerebral și moare la vârsta de 50 de ani, atelierul rămânând în grija soției. Din căsătoria cu Samuel a rezultat un băiat, Wilhelm, care a deschis la Brașov Atelierul Rembrandt.
Venirea în Sibiu
În anul 1884, Julie se hotărăște să se mute la Sibiu, unde preia atelierul din strada Heltauergasse 53 (azi Nicolae Bălcescu) de la August Meinhardt (1845-1900). Se căsătorește cu fotograful Wilhelm Auerlich, devenind a treia lui soție. Pentru a asigura bune condiții clientelei, fotografa a procurat cele mai moderne și renumite aparate, iar împreună cu „destoinicul ei administrator”, Wilhelm Auerlich, se va strădui să îi mulțumească prin serviciile de calitate oferite.
Chiar mai mult de atât; în anul 1886, scrie un anunț de angajare în care menționează: „Un tânăr de 15-16 ani, care provine dintr-o familie onorabilă și dorește să învețe tainele fotografiei, este primit numaidecât în atelierul Julie Herter din Sibiu”.. Din 1887 atelierul Julie Herter preia numele soțului acesteia, Wilhelm Auerlich, fostul administrator, care este noul proprietar, iar de acum înainte studioul va purta numele acestuia. Chiar și în reclamele tipărite ulterior în același ziar se anunța preluarea numelui de Auerlich.
Nici din portofoliul Juliei Herter nu au lipsit portretele unor orășeni care i-au trecut pragul atelierului, portrete ale actorilor în costume de scenă și fotografiile etnografice cu textile săsești (ștergare de sobă și cămăși bărbătești săsești).
Julie Herter a decedat la Sibiu, în anul 1922, fiind înmormântată în cimitirul municipal. Atelierul său a funcționat sub numele soțului ei Wilhelm Auerlich până în 1916, când a fost preluat, ca filială, de fotograful Emil Fischer.
Femeile-fotograf nu au primit întotdeauna recunoașterea muncii lor
,,Apariția femeilor în fotografie poate fi atribuită erei progresiste, în care rolurile femeilor în societatea noastră de zi cu zi s-au schimbat enorm. Femeile-fotograf nu au primit întotdeauna recunoașterea muncii lor, realizările lor fiind ascunse publicului și, foarte des, uitate. Însă putem afirma, fără a greși, că munca femeilor-fotograf nu a fost mai prejos de cea a bărbaților, contribuțiile lor la această formă de artă înfloritoare fiind însemnate.
Chiar dacă multe dintre aspectele vieții private și profesionale ale celor două femei-fotograf din Sibiul (Kamilla Ásbóth și Julie Herter) ne sunt astăzi insuficient cunoscute, ele au fost creatoarele unor frumoase fotografii ce reflectau modul de viață din vremea în care cele două femei au trăit. În viitor, un studiu temeinic privind istoria fotografiei, cu accent pe activitatea femeilor-fotograf din Transilvania, presupune cercetarea temeinică a arhivelor și a presei vremii, surse documentare puțin valorificate”, concluzionează Delia Voina.
