Nu vin rușii, nu dau turcii şi nici nu plouă cu omuleţi verzi din spaţiu. Vin ai noştri!!! Vorba cântării lui Victor Socaciu – Dumnezeu să-l ierte – „Vin ai noștri, pleacă ai noștri, noi rămânem tot ca proștii!” Vin sub braţ cu un proiect de același vechi nou guvern de distrugere în masă. Chiar dacă pare o glumă când spun că deschid televizorul cu părul lins şi îl închid cu el măciucă, zâmbetul mi-a pierit. Nu există portiță de scăpare de această invazie de omizi peste Grădina Maicii Domnului. Orice acțiune constituțională – căci iluzia democrației în România încă mai există – se lovește de zidul unei sfidări de-a dreptul drăcești și de un chelteu de minciuni colosale.
Pe invadatorii ăștia îi recunoaşteţi după „corpul cilindric format din treisprezece segmente, au trei perechi de picioare pe torace şi apendice abdominale, precursoare ale picioarelor. Capul are câte şase ochi pe fiecare parte, antene scurte şi fălci foarte puternice” – zice Enciclopedia Universală Britannica despre omizi! (ed. Litera, 2010, vol 11 pg. 236) Acești invadatori au şi peri – adaug eu, care i-am văzut în pomii copilăriei mele lăsaţi de izbelişte prin ţintirim. Nu aveam cum să mă gândesc atunci că de fapt casc ochii la ce va fi ţara mea peste mai bine de o jumătate de veac.
Cunoscând românii aşa cum i-am cunoscut eu atunci, în satele bunicilor mei de dincoace şi de dincolo de Carpaţi – blânzi, cuviincioşi şi cu frică de Dumnezeu –, mă întreb, fără răspuns, de unde au scos capul atâţia inelaţi târâtori care au năpădit România până în creştet?!!!
Ce-i drept, faţă de modelul iniţial au survenit oareşce modificări genetice. Corpul cilindric e mai degrabă un romb cu dimensiuni de vedetă, inversate – 60-90-60 –, căci unde să intre atâtea mese oficiale dacă nu în burdihanul pe post de chimir. Cele treisprezece segmente nu mai sunt succesive, ci atârnă în perechi: două rânduri de fălcuţe, două de guşiţe, două de burtici… Și mai atârnă ceva: sacul fără fund. Ăsta se va umple doar când din dulcea Românie va mai rămâne de vânzare doar praful de pe tobă! Mulţimea de ochi de pe cap e bulbucată de atâta privit la poporul român, care nu vrea să moară, deşi s-au experimentat pe el toate tehnicile de exterminare posibile. Nu mai vorbim despre fălcile lor foarte puternice, care rod sistematic fiinţa noastră naţională până la os. Iar cum spuneam, unii au şi peri pe obrăzarele groase, unde ar trebui să stea ruşinea.
Cam asta-i specia care a invadat grădina Maicii Domnului, grădina roditoare a României şi nici că ştiu de vre-un spray cu efect imediat.
Dar să nu ne pierdem speranţa. Bunul Dumnezeu i-a dăruit românului ingeniozitate pe măsura crucii sale şi nu ştii niciodată de unde sare iepurilă.
Mi-am adus aminte cu câtă durere pentru neamul românesc, pe care-l iubea atât de mult, ofta Părintele Iustin Pârvu, zicând: „Vă vor pune biruri atât de mari, până când vă vor lua totul”. Mai spunea că nu vom mai fi liberi şi că numai uniţi vom răzbi, ceea ce nu vom face. Români uniţi – cine a mai văzut o aşa minune?!
Ce se ascunde, sau mai bine zis e la lumina zilei în această nouă veche intenţie guvernamentală? Nimic nou sub soare: uciderea României profunde, depopularea, deposedarea de palma de pământ de subzistenţă şi de palma de locuinţă la bloc, ultimele fărâmiţe care te mai fac să crezi că eşti stăpân la tine acasă. Vechiul plan!
Acum poate fi grăbit. România nu a mai avut demult o asemenea legiune de cozi de topor în spinare.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
