În calitate de consilier local trăiesc un regret profund faţă de faptul că în cei patru ani de mandat nu ne-am îndreptat privirea spre problemele reale ale Sibiului. Cheia reechilibrării bugetului local ar fi trebuit să fie absorbţia fondurilor europene, deoarece cred că la capitolul impozite şi taxe sibienii şi-au făcut datoria. Către ei îndrept mulţumirile mele pentru eforturile deosebite făcute în aceşti ani grei de criză, către contribuabilii persoane fizice, companii de stat şi private, micii întreprinzători. Ei au făcut eforturi deosebite pentru ca noi, consilierii, să avem ce cheltui. Câte 80 de milioane de euro în fiecare an. Trecând la cheltuieli, cred că în cei patru ani de mandat ne puteam îndrepta privirea, în primul rând, înspre imaginea dezolantă a şcolilor şi a grădiniţelor din Sibiu, desprinsă parcă din filmele anilor 40 – 50, după bombardamente. Astfel, sunt şcoli care nu au fost renovate exterior de când s-au construit, de 40 de ani. ªcolile de care vorbesc afişează un exterior sumbru cu pereţi scorojiţi, cu zone neamenajate, cu garduri ruginite şi pavaje exterioare stricate de timp, cu umezeală şi igrasie. În aceste şcoli învaţă copiii noştri. ªi tot de ei sunt legate şi investiţiile de la Spitalul de Pediatrie. Mamele cer amenajarea mai multor saloane mamă – copil. Eu le înţeleg foarte bine. Este cumplit să-ţi laşi copilul internat în spital, să nu fii lângă el atunci când este bolnav. Numai sufletul unei mame poate spune ceea ce simte în acel moment. Simte dezgust faţă de toţi cei care, în cunoştinţă sau necunoştinţă de cauză, nu vor să se aplece către această problemă şi nu vor să se trezească din amorţeală. De noi depind sănătatea, reperele şi viitorul copiilor noştri. Un alt capitol înspre care ar fi trebuit să ne îndreptăm este cel legat de aleile şi zonele verzi dintre blocuri, neamenajate de ani de zile. Pe aceste alei îşi duc veacul bătrânii Sibiului, încărcaţi şi ei de problemele vremii. Alături de ei, în aceste spaţii se joacă şi copiii noştri. Respectul pentru ei cred că de aici ar trebui să înceapă prin rezolvarea acestor probleme. Mă îndrept apoi înspre străzile de pământ, nereabilitate, ale Sibiului, gândindu-mă că în anul 2007 Sibiul a fost declarat Capitală Culturală Europeană, cum ne place deseori să spunem şi să justificăm atunci când îndreptăm sume mari către alte cheltuieli. Această sintagmă însă ne obligă la mai mult decât cultură. Ne obligă la străzi asfaltate, parcuri cu locuri de joacă, şcoli şi grădiniţe reamenajate şi multe altele. La acestea şi la mai multe decât acestea vă propun să reflectăm cu toţii, cetăţeni şi politicieni, de orice culoare politică veţi fi, în timpul care ne-a mai rămas până la viitoarele alegeri sau de ce nu, seara, când punem capul pe pernă şi avem discuţia cu eul din noi. Oare am făcut tot ce-a fost cu putinţă pentru cetăţenii Sibiului aşa cum am jurat la începutul mandatului? Mariana Brunchea Consilier Local
Cele mai citite
Ultimele știri
Manifest pentru patrimoniu: cum a devenit „Cultura contează!?” o mișcare reală. Mesajul puternic lansat de Ciprian Ștefan
Când instituțiile tac, cultura vorbește: începutul unei revoluții la Muzeul ASTRA din Sibiu. Cultura contează? O întrebare care, într-un...




