Agricultura, susținută de comunitate
Stă în puterea fiecăruia dintre noi să susținem producătorii locali. Un kilogram de roșii, de castraveți ori de vinete cumpărat de la cei care trudesc pentru ca legumele de pe masa noastră să fie proaspete și sănătoase ajută producătorii să își mențină micile afaceri care nu ar exista fără noi. Într-un sat de la poalele Munților Făgăraș, este unul dintre ei. Agnes Jansen și-a lăsat, acum mai bine de zece ani, țara natală, Olanda, pentru Sărata, o localitate aflată la aproape jumătate de oră distanță de orașul de pe Cibin. Aici, pe o suprafață de două hectare, are o grădină colorată și o livadă plină de bunătăți.
În cadrul campaniei noastre, „Produs în Sibiu”, i-am călcat pragul alături de cunoscutul artist Radu Nechifor, numit și ambasador ce susține gustul românesc și produsele locale.
Agnes are, în grădina sa, un solar ce, în prezent, „găzduiește”, printre altele, multă salată de diferite tipuri și culori. De altfel, povestește că ciorba de salată gătită în Ardeal a fost printre primele lucruri care au uimit-o pe aceasta.
„Am fost uimită, când am venit, în România, să aud de ciorba de salată. Nu știu dacă e specific ardelenesc, dar, când mergeam în piață, mi se cereau, de regulă, de exemplu, trei salate pentru ciorbă. În sinea mea, mă gândeam: Oh, e păcat de vitamine! Dar acum m-am obișnuit!”, povestește Agnes, ce deține Bioferma Albăstrea.
Legătura sa cu România este veche de aproape două decenii și își are originea la începutul anilor 2000, când a venit să viziteze România. Atunci, a rămas impresionată de frumusețile pe care țara noastră le oferă, de oamenii frumoși și de bucatele tradiționale.
„Prin 2000, eu și soțul meu am venit ca turiști în România. Mi-a plăcut foarte mult. În acel timp, nu aveam de lucru. Am început și am făcut o fundație și am pus la cale tururi pentru grupuri de turiști din Olanda care vor să viziteze România. În anul 2005, am venit cu copiii noștri în Avrig, unde am stat un an de zile. Ne-a plăcut mult zona, ne-am făcut atunci prieteni. Așa că am căutat să ne cumpărăm o căsuță în satele apropiate. Astfel, am nimerit aici, în Sărata, în 2010. Un sat frumos, vedere la munte, Oltul aproape… ”, mai spune Agnes.
Agricultura, o pasiune moștenită de la bunici
În ceea ce privește dragostea pentru agricultură spune că este vorba, de fapt, despre o pasiune veche, moștenită de la bunici și părinți încă de când avea cinci ani, când familia sa avea o fermă.
La Sărata, a revenit, în 2011, la această pasiune de care este îndrăgostită, dovadă fiind orele întregi petrecute în grădină pentru a avea unele dintre cele mai frumoase legume bio.
Agnes face parte dintr-o comunitate alcătuită din câteva zeci de familii pentru care este, cumva, angajată să le ofere legume proaspete. Familiile primesc coșuri săptămânale cu legume de sezon, certificate ecologic și la prețuri foarte bune.
„Acum avem în solarul de lângă casă salată colorată și de multe tipuri, usturoi. Am avut și ceapă, dar a fost deja livrată, și morcovi. Noi construim o comunitate și împărțim legumele între membrii ei. Acum, de exemplu, 40 de familii m-au angajat pe mine să produc pentru ele. În altă perioadă punem roșii, vinete, castraveți. Membrii comunității noastre vor diversitate. Avem și dovleci hokkaido, varză kale, iar sezonier coacăze, vișine, struguri, căpșuni etc. De asemenea, mai avem legume mai puțin cunoscute în zona Transilvania, cum sunt prazul, fasolea bob – specifice mai ales în sudul țării ori în Moldova, fenicul. Noi facem un buget pe an, propunem ce legumă se cultivă, membrii vin cu părerile lor, ideile, ne consultăm. Poate sunt unii care vor mai mulți morcovi ori salată, mai puțin din celelalte etc. Sunt tot felul de preferințe”, mai povestește Agnes.
Aceasta mărturisește că, în momentul de față, lipsa producătorilor locali ar fi cea mai apăsătoare problemă.
„Este o mare problemă cu lipsa de producători. Eu i-aș încuraja mai ales pe ei să promoveze produsele locale. Pe un producător local aflat la început de drum l-aș sfătui să înceapă să călătoarească prin diferite zone ale țării, prin state diferite, să cunoască agricultura. Bineînțeles, trebuie să fii pasionat de agricultură. Este frumoasă, dar e necesar să o iubești. Apoi, în România, lipsesc școlile profesionale unde tinerii pot fi educați în acest domeniu”, consideră Agnes.
Personal suplimentar chiar și în pandemie
În ceea ce privește greutățile din propria grădină, spune că, după principalul „inamic” verde, buruiana, se află limacșii, cunoscuți și ca melcii fără cochilie. Dar pentru acești mici „dușmani”, Agnes a găsit o soluție, „angajând” personal suplimentar.
„În fiecare an avem o altă problemă în grădină. Anul acesta, cea mai mare ar fi melcii – limacșii. Dar pentru asta am angajat niște rațe!”, conchide, zâmbind, Agnes.
Pentru ca agricultura, cea care ne-a consacrat, să trăiască, ea trebuie susținută de comunitate. Numai împreună vom reuși să ducem mai departe tradiția și bunătățile produse în Sibiu!
