Profesor de istorie și limba și literatura germană, Ștefan Tudor este cunoscut pentru pasiunea sa la care se revine ori de câte ori are timp liber: cozonacii plămădiți artizanal. Dascălul, care predă elevilor de la Școlile Gimnaziale „Nicolae Iorga” și „I. L. Caragiale” din Sibiu, se destinde, când nu e la catedră sau în fața laptopului susținând ore online, în bucătărie. 100% ardelean, după cum însuși spune, de cinci ani s-a mutat în localitatea aflată la circa jumătate de oră distanță de Sibiu, Apoldu de Sus. Aici, într-o bucătărie cu pereți istorici, ce datează în jurul anilor 1890, dă viață unor cozonaci cu suflet pe care prietenii și cunoștințele îi așază pe masă la orice sărbătoare și nu numai.
Pe Ștefan Tudor l-am cunoscut într-o dimineață de aprilie, când ne-a întâmpinat, voios, în poarta casei sale. „Haideți că am frământat aluatul! Bine ați venit!”, ne spune sibianul, invitându-ne în bucătăria sa rustică.
Glumeț, deschis și plin de optimism, începe să ne povestească, în timp ce își pregătește de zor cozonacii pentru coacere.
Ștefan Tudor are 39 de ani și este, de meserie, profesor. De ceva timp, prietenii îl numesc și „profesorul de cozonaci”, pentru că, acum zece ani, și-a descoperit o pasiune pe care își dorește să o transforme într-un mod de viață.
„Cozonacii artizanali reprezintă o pasiune. Îmi place foarte mult forma în care am dezvoltat-o. La început, am făcut doar pentru mine, apoi pentru familie, prieteni. Așa, a luat naștere o pasiune mai extinsă. Nu mai făceam doar doi-trei cozonaci. Ci chiar 20-30, în funcție de solicitările prietenilor”, își începe povestea Ștefan Tudor.
Originile pasiunii sale
Mărturisește că și-a descoperit pasiunea pentru cozonaci în urmă cu zece ani, când era în Germania și își scria lucrarea de doctorat. „Am simțit să fac ceva cu mâinile, pentru că, după 10 – 12 ore în care citești și scrii, simți nevoia să faci ceva fizic. Și așa, am descoperit echilibrul acesta de care oamenii au nevoie și de care alții uită. Nu există specialiști sau oameni care să facă 100% un singur lucru fie fizic fie intelectual”, spune Ștefan.
Acesta își amintește și poznele trăite odată cu primii cozonaci, frământați și creați peste granițe. „E cea mai haioasă poveste! Nu mai lucrasem niciodată cu aluat cu drojdie.
Eram la început, cred că făcusem două plăcinte cu mere până atunci. Cumva, mi s-a estompat memoria de când făcea bunica mea cozonaci. Și am uitat regula de bază: când lucrezi cu aluat cu drojdie, îl formezi la o dimensiune care să acopere maximum jumătate din tavă ca înălțime. Evident că m-am încântat, am luat mai mult aluat decât trebuia, am umplut și mai bogat decât trebuia. Aveam un cuptoraș mic cu ușă de sticlă, mobil, pentru două tăvi de cozonac. Și am băgat eu cozonacii supradimensionați și eram încântat de cum cresc la temperatură, după care ei nu s-au mai oprit până nu mi-au deschis ușa de la cuptorul mobil. Ei voiau să evadeze. Au fost foarte gustoși, însă”, povestește, amuzat, dascălul.
Spune că pasiunea pentru bucătărie își are originile în copilărie, părinții săi insuflându-i această dragoste de mic. Tatăl său, născut în Colun, se ocupa de felurile principale ale mesei, iar mama sa, din Buia, era specialistă în dulciuri și prăjituri. „Părinții noștri au încercat întotdeauna să ne atragă în activitățile lor. Eu eram răsfățatul casei. După ce mama gătea, eu eram cel care lua lingura, de exemplu, și curățam bolul de măr călit necesar pentru prăjitura cu mere”, povestește Ștefan Tudor.
„Nu am ajutor în bucătărie. Doar optimismul meu”
În urmă cu cinci ani, a decis să se mute la țară. Și-a descoperit dragostea pentru „acasă” în localitatea aflată la aproximativ 30 km distanță de Sibiu, în Apoldu de Sus. Aici, și-a luat pasiunea mult mai în serios și a devenit cunoscut în zonă pentru unii dintre cei mai gustoși cozonaci, plămădiți artizanal. Secretul celui mai bun cozonac este, spune aceasta, răbdarea. În aceeași măsură, și optimismul: „Nu am ajutor în bucătărie. Doar optimismul meu. Secretul constă în răbdare și eliminarea oricărui gând negativ. Și să fii foarte binedispus când ești în bucătărie!”.
De asemenea, alte ingrediente-cheie pentru un cozonac gustos le reprezintă produsele locale, pe care le cumpără de la producători din zonă. Folosește 950 de grame de aluat și 450 de grame de umplutură. Cel mai cerut cozonac este „Cozonacul casei”, care are de toate: de la nuci, la rahat, stafide și alte ingrediente secrete ale bucătarului.
Când vine vorba despre recordul său în materie de cozonaci, mărturisește că, într-o, zi a reușit să facă 20 de bucăți: „M-am apucat la 7 dimineața și am stat până la 1 noaptea în bucătărie. Totul manual! Am făcut 20 de cozonaci. Cozonacul e mai mult decât pasiune. Îmi doresc, cumva, să fie un mod de a trăi”.
La final, Ștefan Tudor mărturisește, pe același ton glumeț, și că este un pic egoist. „Cel mai fain moment este atunci când, după ce dau cozonacii celor care i-au dorit, mă întorc acasă și intru în camera unde au fost depozitați. Sunt un egoist. Sufletul cozonacilor rămâne la mine în cameră. Este un miros divin acolo, ce ține chiar și câteva zile!”, încheie sibianul.
Unde găsim unii dintre cei mai buni cozonaci artizanali din județul Sibiu
1. Ștefan Tudor – Apoldu de Sus
2. Brutăria La Muma – Dudy Presecan Mândra
3. Brutăria Luijza – Hosman
4. Brutăria Turean – Șura Mică
5. Maria Ranf – Alămor
6. Brutăria 5 Pâini și 2 Pești – Sibiu
7. Mariohr – Sibiu
8. Atelier Coobica – Sibiu
9. Băcănia Albota – Sibiu
10. Sibiu Food Hub – Sibiu
11. Petit Patis – Sibiu
12. Grain de Ciel – Sibiu
13. Brutăria Iacobini- Sibiu
14. Alex Laboratory – Sibiu
15. Sucre – Sibiu
16. Simpa – Sibiu
17. Boromir – Sibiu
18. Misam – Sibiu
19. Vitoșa – Sibiu
20. Mândra – Sibiu
