Articol de Daniel Deleanu
Victoria lui Donald Trump în alegerile prezidențiale a adus o schimbare dramatică în poziționarea S.U.A. pe scena internațională. Retorica sa directă, adesea agresivă, și politicile protecționiste au început să redefinească relațiile economice și militare globale. Pentru Europa și, în special, pentru România, aceste schimbări sunt mai mult decât niște simple manevre politice îndepărtate – sunt semnale de alarmă care pot afecta stabilitatea economică și securitatea regională.
Una dintre cele mai controversate măsuri propuse de administrația Trump este impunerea unor tarife ridicate asupra importurilor din diverse țări, inclusiv din Uniunea Europeană. Sub pretextul protejării industriilor americane și a „restabilirii echilibrului comercial”, aceste tarife vizează produse precum oțelul, aluminiul, autoturismele și bunurile agricole. În Europa, țări precum Germania, Franța și Italia sunt direct vizate, dar efectul de domino al acestor măsuri ar putea ajunge și în România.
Industria auto din România, un sector puternic influențat de marile corporații europene, riscă să fie afectată, indirect, dacă exporturile acestora către S.U.A. se vor reduce masiv. În plus, industriile românești care depind de lanțurile de aprovizionare europene ar putea resimți presiuni financiare, ceea ce ar putea duce la o stagnare a investițiilor externe și la scăderea locurilor de muncă.
Pe lângă politica economică, declarațiile lui Donald Trump despre NATO au zguduit aliații europeni. Ideea că S.U.A. ar putea reduce bugetul alocat Alianței sau, mai grav, s-ar putea retrage din organizație, a stârnit îngrijorări majore. Trump a cerut în repetate rânduri ca membrii NATO să își mărească cheltuielile pentru apărare, susținând că S.U.A. suportă o povară disproporționată. În timp ce cerința de a respecta ținta de 2% din PIB pentru apărare este justificată, retorica agresivă a subminat încrederea în unitatea Alianței.
Pentru România, o țară situată la granița estică a NATO, orice slăbire a Alianței ar putea avea consecințe majore. Cu o vecinătate complicată, prezența NATO ar putea oferi, cel puțin teoretic, o garanție de securitate. Orice semnal de retragere sau reducere a angajamentului S.U.A. ar putea încuraja acțiuni destabilizatoare în regiune, punând în pericol, ipotetic, atât România, cât și întreg flancul estic al Uniunii Europene.
România, ca membră a Uniunii Europene, se află într-o poziție delicată. Pe de o parte, țara are nevoie de sprijinul economic și militar al S.U.A., pe de altă parte, trebuie să se alinieze politicilor comune europene. Dacă relațiile dintre S.U.A. și U.E. se deteriorează din cauza tarifelor comerciale și a incertitudinii din jurul NATO, România ar putea fi prinsă între aceste două forțe majore.
În acest context, România trebuie să-și intensifice eforturile diplomatice pentru a-și consolida poziția în cadrul U.E. și a menține relații strânse cu S.U.A. O voce activă în cadrul NATO și un angajament clar față de securitatea colectivă ar putea oferi României un scut împotriva instabilității globale generate de politicile neprevăzute ale administrației Trump.
Măsurile protecționiste și amenințările la adresa NATO lansate de Donald Trump nu sunt doar gesturi politice izolate. Ele sunt simptomele unei schimbări mai profunde în modul în care S.U.A. se raportează la lume – mai puțin ca lider global, și mai mult ca un jucător egocentric, căruia îi place să aibă doar el control asupra mingii. Europa, și în special România, trebuie să navigheze cu prudență în aceste ape tulburi, protejându-și interesele economice și securitatea națională.
Într-o lume în care alianțele tradiționale sunt puse la îndoială, România trebuie să fie pregătită pentru incertitudini și să își consolideze poziția, atât în U.E., cât și pe scena globală. Rămâne de văzut dacă administrația Trump va continua acest curs sau dacă realitățile geopolitice vor forța o schimbare de direcție. Până atunci, Europa și România rămân în gardă.
