Toți am auzit cuvântul Scripturii care zice că, de la facerea lumii, nu mai e nimic nou sub soare (Ecclesiast 1, 9). Și așa este. Nimic nou din partea noastră.
Dar a venit pe pământ Fiul lui Dumnezeu, ca să aducă, totuși, ceva nou pentru om: ne-a adus Învierea! Noutatea Învierii ca dar pentru om, nu putea să vină de altundeva, decât numai din partea lui Dumnezeu.
Omul a încercat mereu, prin mintea lui, prin toată știința descoperită de el, să aducă ceva nou, dar „noul” n-a fost „nou”, pentru că nu a schimbat, în esență, condițiile existenței noastre. Moartea a rămas tot moarte.
Dumnezeu, însă, milostivindu-Se spre noi, S-a smerit întrupându-Se, a pătimit ca nimeni altul și a murit ca orice om, pentru ca, apoi, să ne dăruiască Învierea. Da, Învierea este „noutatea”, darul adus lumii întregi de Iisus, ca noi, murind să nu mai murim, și trăind, să trăim veșnic cu El.
Am fost creați din nimic, dar moartea, urmare a păcatului omului, a vrut să ne întoarcă în nimic. Hristos Mântuitorul, însă, ne-a recuperat, făcând din moarte nimic, iar din oameni, frații Lui pe vecie. Așa înțelegem noi, creștinii, Învierea: „noutatea” care a salvat lumea de la dispariție, dăruindu-ne eternitatea raiului.
E clar că atunci când ne gândim la moarte, ne gândim la suferință, la revoltă și la nefericire. Dar dacă descoperim și vedem Învierea lui Hristos, ca început pentru învierea noastră, ne gândim la bucurie, la un sens al existenței, la fericire. Poate omul să ceară ceva mai mult?
Astăzi, celor care cred că moartea este ultimul act al existenței umane, privind la darul Învierii, le răspundem: moartea nu-i sfârșit, e început, e trecere spre viața fericită, fără sfârșit. De aceea, veniți la Iisus de luați viață! Iată Paștele cel nou și noutatea Paștelui.
Hristos a înviat!
Pr.Conf. Irimie Marga
Publicitate
