De-a lungul timpului, povestirile despre ursitoare au evoluat, iar reprezentarea lor variază în funcție de regiunile țării. În folclorul românesc, ursitoarele sunt adesea percepute ca fiind personaje benefice, responsabile să „binecuvânteze” viața copiilor.
Acum 100 de ani, puterea ursitoarelor era luată în serios, iar viitoarele mămici se pregăteau pentru vizita acestor zâne, care aveau să influențeze soarta copilului lor. Ursitoarele aveau rolul de a oferi pruncului cele mai importante energii, contribuind la construirea unei vieți frumoase, îmbelșugate și pline de împliniri. Cu toate acestea, astăzi, puține tinere aleg să îmbrace rolul de ursitoare la botezuri.
Denisa Cerchez, o studentă la Inginerie Economică în Domeniul Mecanic din Blăjel, Mediaș, a „devenit” ursitoare de patru ani și împărtășește că a fost atrasă de ideea de a face parte dintr-un eveniment atât de special precum botezul. Cu toate că la început simțea emoții și teamă de a nu greși, acum consideră că această experiență aduce amintiri și emoții unice, atât pentru ea, cât și pentru participanții la botez.
„Mi-a plăcut foarte mult ideea de a fi ursitoare și de a face parte din evenimentul unui copil care a fost botezat, deoarece sunt amintiri și emoții care rămân atât pentru mine, cât și pentru oamenii care participă la botez. La început aveam mari emoții când trebuia sa merg la un botez, la ursit, deoarece toate privirile se îndreptau asupra noastră, a ursitoarelor și îmi era teamă să nu mă încurc”, spune Denisa.
Am întrebat-o pe Denisa dacă oricine poate face acest lucru și ne spune că, nu oricărei persoane i se potrivește rolul de ursitoare: „Trebuie să fi o persoană veselă cu fața senină și blândă pentru a transmite cu adevărat emoțiile pentru oameni”.
Este sau nu profitabilă meseria de ursitoare
Când vine vorba de copil, părinții vor tot ce e mai bun și nu pun preț pe bani și costurile mari. Denisa ne spune că aceasta „meserie” de ursitoare este profitabilă și că se câștigă destul de bine, mai ales dacă sunt mai multe evenimente în aceeași zi.
„Cel mai greu din treaba aceasta este ca se lucrează cu oameni și nu toți oamenii sunt la fel pentru a fi de fiecare dată totul bine. Momentul nostru durează între 30-40 de minute, avem o intrare specială, după care avem un dans și apoi urisim micuțului, părinților, bunicilor și a persoanelor de la eveniment.
E destul de greu să fac asta. În timpul săptămânii mă ocup de facultate, iar în weekend sunt ocupată cu ursitul. Nu îmi prea rămâne mult timp liber, dar au fost alegerile mele și sunt mândră de asta”, mărturisește ea.
Soacre și petreceri
Tânăra ne spune amuzată că nu doar copilașii sunt ursiți, ci și bărbații prezenți la petrecere: „Am o urare de bine bărbaților care au soacre și le ursesc ca acestea să le strice toate petrecerile. La această urare nu s-a întâmplat absolut niciodată ca oamenii participanți la botez să nu fie amuzați și sa nu râdă”.
Cu toate că provocările nu lipsesc, iar timpul său este ocupat între facultate și evenimente, Denisa se mândrește cu alegerea ei. Astfel, ursitul rămâne o tradiție plină de amintiri și bucurie, iar rolul ursitoarelor continuă să aducă zâmbete atât celor mici, cât și celor mari. Povestea ursitoarelor din tradiția românească aduce cu sine o evoluție în timp, iar astăzi este rareori întâlnită la evenimentele de botez.
În Transilvania, se credea că ursitoarele vor fi binevoitoare dacă găseau în camera copilului sare și pâine. Pentru a afla când au venit aceste zâne, se presăra făină pe podea, iar după 3 zile și 3 nopți, părinții puteau observa urmele pașilor ursitoarelor. În regiunile Banat, Moldova și Țara Românească, se organiza „cina ursitoarelor”, cu pâine, găini, vin și 3 bănuți. În Bucovina, moașa punea în camera copilului doar o lumânare de veghe, pentru a le ajuta pe ursitoare să îl găsească pe cel mic mai ușor și să-i ofere o soartă fericită. Timp de cel puțin 8 zile după naștere, părinții trebuiau să fie veseli, deoarece tristețea lor puteau influența starea de spirit a ursitoarelor și destinul copilului.
