E prima oară când interacționez la modul direct cu Asociația Diakoniewerk. Cu cei care, de peste 18 ani, fac lucruri cu adevărat speciale în Sibiu. Și nu doar aici. Pentru că activitatea asociației se întinde și spre Sebeș și Dumbrăveni, ca centre de zi, centre ocupaționale, servicii de îngrijire la domiciliu și consiliere pentru persoane cu dizabilități, copii din medii defavorizate și vârstnici.
Am ajuns la centrul Sibiu cu puțin înainte de încheierea programului. Tinerii de aici tocmai își termină programul ocupațional. O atmosferă încărcată cu energie și bună dispoziție. Și un zâmbet larg, contagios, pe chipuri, ca după o revedere previzibil de așteptată.
E perioada în care aici se pregătesc minunății de produse pentru Crăciun. Lumânări și globuri în special, realizate cu mult drag și migală.
tinerii au făcut 400 de globuri de pâslă, iar centrul nostru de zi de la Sebeș, globuri din ceară”,
ne spune Cristina Andreea Costea, director executiv Asociația Diakoniewerk International.
„Am început pregătirile de ceva vreme, pentru că am avut o comandă destul de mare din Germania. E al treilea an de când colaborăm cu această firmă din Germania, care comandă în general produse pe care le dăruiesc fie angajaților, fie clienților lor. Aici tinerii au făcut 400 de globuri de pâslă, iar centrul nostru de zi de la Sebeș, globuri din ceară”, ne spune Cristina Andreea Costea, director executiv Asociația Diakoniewerk International.
Bucuria, ca mod firesc de viață
La acest moment, Centrul de Zi de la Sibiu are 36 de beneficiari, din care aproximativ 30 vin aici în fiecare zi. „Asociația noastră a fost înființată acum 150 de ani de măicuțe luterane, în Austria, cu ideea centrală de sprijin oferit persoanelor cu dizabilități în drumul lor spre o viață cât mai independentă și cu sens. De aici și aceste ateliere ocupaționale.
„De aceea și noi am încercat întotdeauna să facem diferite produse, care pot fi comercializate. La Sebeș, avem produse confecționate din lemn. La Sibiu, în special, lumânări și produse din pâslă. Vindem mai mult de Crăciun, de Paște, de Mărțișor. Avem și o colaborare cu Compania Bilstein, care ne ajută în asigurarea unei activități cu sens”, adaugă Cristina, arătându-mi o parte din aceste reușite produse.
„Sunt și suntem foarte mândri de ceea ce realizează”
E un schimb deosebit de energie cu tinerii care frecventează centrul de aici. La care, în cele mai multe dintre cazuri, dacă nu ai astfel de experiențe cu ei, nu te aștepți. Și constați această energie, pe care o au persoanele cu dizabilități, pentru că ele reușesc să o transmită, să o împărtășească și celorlalți. Iar tipul acesta de energie vine tocmai din faptul că ele se bucură autentic de viață.
Încă de când am început să lucrez aici am fost fascinată să văd și să simt câtă emoție autentică este în fiecare dintre persoanele cu și pentru care lucrăm.
Cristina Costea
„Ce e foarte important pentru tinerii noștri, sunt persoanele, ne spune Cristina Andreea Costea. În general, putem vedea (la tinerii noștri) multă bucurie și o atașare imediată de cei cu care interacționează. Universul persoanelor cu dizabilități de cele mai multe ori este limitat la familie, la cei de la centrul de zi și la locuința protejată. Și la persoanele cu care fac activități culturale și de petrecere a timpului liber. Încă de când am început să lucrez aici am fost fascinată să văd și să simt câtă emoție autentică este în fiecare dintre persoanele cu și pentru care lucrăm.
Aici am învățat din această relaționare să observ bucuria din momentele despre care am putea spune că sunt obișnuite. Sunt captivată când văd la cei care vin la centrul nostru de zi că se bucură să facă ceea ce fac, fără nicio rezervă, la modul cel mai firesc. Sunt și suntem foarte mândri de ceea ce realizează. De pildă, dacă văd pe cineva care poartă cercei făcuți la noi în atelier, sunt foarte încântați. Au ocazia să urmărească produsele noastre, de la cum se fac, la împachetare și expediere și să se bucure de fiecare moment pe care îl parcurg în acest proces.”
Eroii care fac lumânări și globuri de Crăciun
Dincolo de specificul lucrului în sine, cu tinerii, regăsesc oameni dedicați, pentru care fișa postului e doar o chestiune orientativă, pe care însă construiesc trăiri, emoții, destine de viață. Cristina Andreea Costea lucrează de șapte ani la Diakoniewerk. A fost director economic, iar acum, director executiv Diakoniewerk din România. Când o întreb ce o face să rămână în această zonă de activitate, îmi răspunde fără ezitare: „Pentru că e o activitate cu sens. Și chiar recomand oricui participarea, de pildă, la petrecerile organizate de noi. Este un moment în care putem experimenta o distracție veritabilă, pur și simplu adevărată, se dansează, se fac dedicații de prețuire și dragostea pentru ceilalți, toate foarte autentic”.
Pe lângă aceste petreceri, cei care frecventează atelierul au parte și de alte activități de timp liber, cum ar fi workshop-uri de dans, teatru, pantomimă, sport, mers în tabere. Ceea ce fac în timpul petrecut aici, în comunitate, unul de cea mai bună calitate. Din 9 decembrie, centrul de la Sibiu va organiza și Ziua Porților Deschise, ocazie cu care acesta poate fi vizitat între orele 10ᵒᵒ-18ᵒᵒ, se pot cumpăra produse (globuri de pâslă și lumânări, ca produse principale) și, mai ales, pot fi întâlniți eroii acestei povești incredibile despre viață și succes.
Doar noi suntem cei care creează bariere
Percepția oarecum generală însă cel mai probabil și superficială, e una legată de aparenta dificultate de a interacționa cu persoanele cu dizabilități. E dificil pentru că trebuie să acorzi o atenție sporită, să fii foarte prezent acolo și să identifici foarte clar care este nevoia fiecăruia în parte. Și să găsești cele mai concludente metode de adaptare la informație, încât să te faci cât mai înțeles în ceea ce vrei să transmiți. Însă, de cele mai multe ori, cel mai dificil e că nu reușești să realizezi tot ceea ce ți-ai propus, doar pentru că tu însuți ești limitat de norme și reguli ale societății în care trăiești.
Dizabilitatea se traduce de multe ori printr-un obstacol în calea independenței unei persoane. Această barieră este uneori fizică atunci când o persoană în scaun rulant se oprește în fața unor scări, sau poate fi legată de necunoașterea particularităților comportamentamentale sau a nevoilor persoanelor care au un alt fel de a relaționa cu lumea. Avem nevoie de speranța unei comunități în care fiecare persoană are locul său unic și adaptat la abilitățile sale, lipsită de preconcepții, deschisă pentru a îl cunoaște și înțelege pe celălalt, interesată pur și simplu să înlăture limitările care stau în calea acestei societăți.
Un prim pas, în ceea ce ne privește, e poate acela de a înțelege că persoanele cu dizabilităţi trăiesc aceleaşi emoţii, au aceleași stări, întristări și bucurii ca noi toţi, de viață și sens. Și că doar atitudinea noastră manifestată față de persoanele cu dizabilități poate crea bariere. Sau, dimpotrivă, poate fi cheia unei comunicări eficiente, revelatoare.
