Îi vedem mai peste tot: prin parcuri, piețe, nunți, reprezentați deseori ca simbolistică. Unii oameni îi disprețuiesc pentru că le murdăresc mașinile, iar alții îi adoră pentru coloritul lor, pentru grație sau zbor. Da, de porumbei este vorba. Acei mesageri care au fost folosiți în războaie, dar care în zilele noastre transmit simbolul păcii.
Marcel Alexandru Stoica are 36 de ani, este inginer topograf, crește porumbei de mic copil, iar în prezent este membru în Asociația Columbofilă Sibiu.
„În prezent am 400 de porumbei”
Îl vizitez pe Marcel la locuința acestuia. Intru în birou și îmi sar în ochi, pe lângă sculele impresionante de pescuit, mai multe trofee. Îl întreb de unde a pornit pasiunea pentru porumbei. „Când aveam șase ani, am primit o pereche de porumbei de rasă. Am fost uluit. I-am crescut pe aceștia, împreună cu alte păsări de acest fel, pe care le prindeam cu prietenii mei în capcană. Așa erau vremurile atunci, nu îți permiteai să cumperi porumbei de rasă și nici nu prea existau prea multe soiuri apărute în țara noastră.
Cu timpul, pasiunea pentru columbofilie a crescut, iar în 2016 am demolat volierele vechi (n. r., cuștile) și mi-am construit altele noi. Apoi am început serios să mă documentez, până am ajuns și medicul porumbeilor. În următorul an am mers la o expoziție națională, unde am luat trofeul de campion național absolut, un premiu foarte greu de atins.
Am mai câștigat premii de atunci și mi-au trecut multe rase prin mână, de la «jucătorul de Galați» , specie foarte cunoscută, la altele pe care le-am adus pentru prima oară în țară. Astăzi dețin 400 de porumbei din rasele: cap de maur, voltat indian, porumbel frizat, porumbei de gheață, aripă colorată de Saxonia, scut de Saxonia și spot de Saxonia. În principal îmi plac porumbeii din soiurile nemțești cu încălțături foarte mari”, îmi spune Marcel.
O mie de porumbei
Pentru a face performanță, alimentația porumbeilor contează foarte mult, dar și condițiile în care sunt ținute păsările. „Am vecini care au foarte multe pisici, plus că mai sunt și numeroase păsări de pradă care sunt un pericol pentru aceștia. Așa că îmi țin porumbeii în volieră și le asigur toate cele necesare. Ca hrană, achiziționez undeva la 14 tipuri de semințe de la un producător local de la Șura Mare și le dau vitamine și grituri, care sunt niște minerale.
Aș putea spune că este o pasiune costisitoare, dar depinde de numărul porumbeilor deținut de o persoană. Un porumbel mănâncă în medie 50 de grame pe zi. Dacă ai 20 de porumbei, spre exemplu, un sac de 25 de kg de mâncare costă în jur de 65 de lei, iar acesta poate ține trei luni. Deci fiecare ar trebui să țină atâția porumbei cât își permite. Eu cel mai mult am avut, cred, o mie de astfel de păsări, incluzând puii, cât și perechile. Dar un om normal ar putea să crească cel mult 50”, e de părere columbofilul.
O responsabilitate
Marcel nu crește porumbei pentru carne, ci pentru că se simte liniștit în prezența acestora, iar această pasiune îl relaxează și îi reduce stresul. Dar această pasiune reprezintă și o mare responsabilitate. „Ca să poți crește porumbei trebuie să le oferi spațiul necesar, în primul rând. Ideal ar fi un metru cub volum de volieră pentru o pereche de porumbei. Cușca trebuie construită cu fața către sud, ca să aibă soare, să fie aerisită, plus curățată cât de des se poate. Mai trebuie asigurate cuibare ca să se poată reproduce și în fiecare zi urmăriți de diverse boli. Ar trebui făcute vaccinurile obligatorii în fiecare an; eu personal le fac și tratamente preventive toamna, profilactice, deoarece neavând laboratoare de analize specializat în zona mea, nu știu exact dacă un porumbel poate purta o boală, sau nu”, îmi spune Marcel.
Cum cresc porumbeii
Porumbelul face două ouă, de regulă, apoi urmează cursul de clocire, care durează între 18 și 21 de zile. După ce ies puii din ou sunt hrăniți în primele zile cu așa-zisul lapte de gușă de către părinți, pe care îl formează doar aceștia. Fără el, puii de porumbel nu supraviețuiesc. După ce se înțarcă puiul, mai stă în cuib încă 30 de zile, apoi face primii pași. Porumbeii pot cloci tot anul, atât cât le permite vremea. „Cel mai mult am scos dintr-o pereche, într-un an, 12 pui. Am avut șase ture de clocit. Eu toamna separ perechile, deoarece vreau să le ofer o anumită pauză ca să poată să năpârlească cum trebuie și îi pun în pereche undeva în martie”, îmi mărturisește Marcel Stoica.
Fără animale în târgurile din Sibiu
„Din păcate, fenomenul de columbofilie în Sibiu este în scădere. Asociația Columbofilă din Sibiu a rămas singura de acest fel din oraș. Prin expozițiile noastre încercăm să schimbăm acest lucru. Și funcționează, dar încet. Anul trecut și în acest an, spre bucuria mea, am reușit să aducem în asociație trei tineri de 15 ani. Odată cu tehnologia, copiii nu mai sunt atrași de animale, de păsări, sunt toată ziua cu capul în telefoane, în tabletă și în câțiva ani nu vor mai ști cum arată o vacă, o găină… Și e trist.
Eu am observat la mine: crescând aceste păsări și iubindu-le, nu am avut timp, nici bani, de alte vicii, în afară de columbofilie. Mi se pare un hobby nobil. Dar, din păcate, Direcția de Sănătate Veterinară nu mai permite intrarea în târg cu animale, obții destul de greu avizele. Deși porumbelul nu e purtător de gripă aviară. Noi suntem 15 membri în asociație și dorim să creștem. Tinerilor care doresc să ni se alăture nu le percepem nicio taxă, ba le oferim și porumbei dacă aceștia au nevoie, plus că îi ajutăm cu informații și sfaturi, toate ca această pasiune să nu moară”, îmi mărturisește Marcel.
