„Pescuitul este ca un joc de șah: fiecare mutare trebuie făcută cu cap. Eu cred că peștele este o viețuitoare care gândește, chiar dacă unii oameni nu sunt de acord cu această afirmație”, îmi spune Alin Ionuț Dumitra, un tânăr de 25 de ani, din Slatina, dar care de trei ani jumătate s-a mutat în Sibiu.
Pompierii „trag” la apă
Ionuț lucrează în cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Cpt. Dumitru Croitoru” din Sibiu, dar în timpul liber are pescuiește și participă la concursuri de pescuit sportiv. Nici el nu știe câte cupe are. Este sigur doar de faptul că această pasiune nu-l poate ține în casă. A venit la Sibiu datorită iubitei sale, Cristina, care contrar stereotipurilor, îl susține în pasiunea sa.
Primul pește, o regină
Microbul pescuitului l-a„inhalat” la vârsta de șapte-opt anișori. Nu are pe nimeni în familia sa molipsit de această boală, deci nu e ereditară. „Obișnuiam să-i vizităm pe bunicii mei, iar când treceam Podul Olt vedeam pescari cu undițele în apă. Într-o zi i-am zis tatălui meu că aș vrea încerc și eu să învăț să pescuiesc. Prompt, tatăl meu, după două săptămâni, mi-a făcut cadou prima lansetă. Nici el nu știa să pescuiască. Am fost de nenumărate ori la pescuit în acea perioadă și nu am reușit să prindem niciun pește. Și după mai multe ture la baltă fără rezultat, am reușit să prind un pește, o regină”, îmi povestește Ionuț.
„Eu pescuiesc la feeder”
Mai mulți ani a practicat arta pescuitului la nivel de pasiune, până acum cinci ani, când s-a decis să treacă la nivelul următor. „Obișnuiam să urmăresc diverși pescari foarte buni pe rețelele de socializare și mi-am zis că vreau și eu să avansez. Tot mergând la pescuit, am fost recrutat de către un club sportiv din București. Am participat reprezentând clubul la mai multe concursuri în București, dar și la Sibiu.
Eu pescuiesc la feeder, un pescuit staționar, iar cu acest feeder poți prinde și crap, dar este un pescuit mai sensibil față de pescarii care folosesc bețe mai groase, fire mai groase, la distanțe mai lungi. Practic, eu pescuiesc staționar la peștii pașnici: crap, plătică, caras etc.”, îmi spune tânărul.
22 de kg de noroc
Cel mai mare pește prins de către pescar nu a fost la un concurs, ci când se afla la o tură de relaxare. Un pește de 22 de kg. „Am fost cu câțiva prieteni la Lacurile Sibiu, în Cristian, pe Lacul Mare și mă tot ofticam că nu prindeam pești mari. La un moment dat, mi-am zis că e momentul să schimb tehnica de pescuit, așa că am mers să-mi fac niște peleți mai mari. Am lăsat-o pe Cristina pe scaun și i-am zis mă anunțe dacă trage peștele.
Eu nu folosesc senzori, la tehnica fider nu se folosesc senzori. Pur și simplu arunci lanseta și te uiți la vârf cum îți pleacă. Cât timp lucram acolo la nadă, aud că mă strigă iubita mea. În acel moment am fugit la lansetă și am văzut cum vârful acesteia e făcut colac, îndoit bine. Cred că a fost noroc, țin minte că am scos acel pește cu un cârlig de 0,10, unul foarte mic. Dar am reușit să îl scot, am combinat bine joaca cu frâna mulinetei și cu firul. Am stat circa 37 de minute ca să-l scot din apă”, povestește tânărul.
La concursuri contează foarte mult precizia
Primul concurs la care a participat Ionuț a fost în Slatina. „Țin minte că nu am prins niciun pește în ziua respectivă. Aveam emoții mari, nu știam cum să arunc lanseta. Pescuitul de plăcere și pescuitul de concurs sunt total diferite. Când pescuiesc 20 de oameni într-un lac pe o baltă privată rezultatele sunt mult mai mici, decât dacă ai pescui singur. Peștele atunci este în tensiune.
În concurs, am observat că contează foarte mult și dacă lansezi un metru mai în dreapta sau mai în stânga față de unde ai luat ultimul pește; te dezavantajează foarte mult. Trebuie să fii foarte precis la pescuit, mai ales la concursuri. Peștele este în alertă”, zice pescarul.
Cum se desfășoară un concurs de pescuit
Ionuț îmi povestește cum se desfășoară un concurs de pescuit: „Se întâlnesc pescarii la ora șase dimineața pe baltă. Să spunem că sunt 20 de oameni înscriși. Avem o găleată cu 20 de bile, de la 1 la 20, așa sunt numerotate și standurile. Tragem fiecare câte o bilă, în funcție de cum ne-am înscris la concurs. Apoi avem, în funcție de competiție, o oră, o oră jumătate pentru pregătire. Măsurăm bețele, sondăm, ne pregătim nada etc.
Apoi avem zece minute să înnădim masiv. E un coșuleț în care se pune foarte multă nadă și se lansează precis, ca să nu se împrăștie peștii. Apoi start concurs. Fiecare face ce crede de cuviință, astfel încât să prindă pește. Eu lansez în celălalt capăt al bălții, sau încerc să ajung până în apropierea acelui mal. Dacă văd că nu am niciun rezultat acolo, încerc să mă întorc la locul unde am înnădit masiv. Vin peștii, îi punem într-o saltea de primire, îi băgăm în juvelnice.
Avem voie să punem într-un juvelnic 20-25 de kg de pește, în funcție de concurs. Și după 6-7 ore se încheie concursul și începe să se cântărească peștele. Acest lucru durează aproximativ o oră, o oră jumătate, în funcție de competiție. Apoi se strâng sculele, eu sunt foarte tipicar și le curăț să arate aproape ca în fabrică. Se dau premiile. Avem locurile de cantitate, dar și cea mai mare captură prinsă. Anul acesta am participat, din cauza unor probleme, doar la trei concursuri. Două le-am câștigat, din septembrie o să-mi revin”.
„Pescuitul cu râmă, porumb nu mai e la modă”
„Unul dintre secretele mele este finețea. Eu pescuiesc cu cârlige micuțe, chiar dacă există riscul de a pierde un pește mare. Încerc să fiu cât mai fin cu el, să nu-l bruschez, să nu trag tare de el, dar în același timp să nu pierd nici timp, pentru că întotdeauna concursurile sunt contratimp.
Cred că și nada pe care o folosesc este foarte bună. Și pescuiesc cu waftersuri. Pe cârlig avem un fir de păr, un spiner, pe acest spun eu bag un wafters, niște biluțe mici. Cârligul stă cumva jos, iar acest spin ridică în sus, iar peștele vede acea bilă, iar prin aspirație ia cârligul în gură. Pescuitul cu râmă, porumb, nu mai e la modă”, afirmă Ionuț.
Peștele care voia să fure lanseta
Pescarii și vânătorii sunt adevărați povestași. L-am rugat pe Ionuț să-mi spună și mie una. „Eram cu nașul meu la Slatina pe un lac. Eu eram mai la început pe atunci. Țin minte că mi-a făcut cadou o lansetă performantă. La un moment dat, îmi spune că se duce la somn, dar nu înainte să mă atenționeze ca să nu-mi las lanseta în apă. Eu entuziasmat, mă tot uitam la ea și cu toate că eram captivat de aceasta, ceva m-a deconcentrat și am mers la mașină să-mi iau sacul de dormit. A
m uitat de lansetă. Am intrat în căbănuță, mi-am făcut patul și am adormit. Dimineață a venit nașul meu peste mine și mă întreabă «Unde e lanseta ta?», mă uit buimac în jur, «am lăsat-o în apă», i-am răspuns. Mi-a zis că lanseta mea a fost în apă. Ce s-a întâmplat? Eu am adormit și a plecat un pește cu lanseta de pe suport în apă. Nașul meu avea lansete de crap, patru la număr. Le-a înșirat pe toate în apă și peștele mi-a tras lanseta de pe suport și s-a blocat cumva într-una dintre lasetele lui. El a crezut că îi trage, a mulinat și acel pește avea și lanseta mea, așa mi-am recuperat-o. Dacă nu-mi arăta o filmare, nu credeam. Era un pește la două-trei kilograme”.
Tot peștele ce îl prind îl eliberez
Lui Ionuț nu-i place să meargă vara la pescuit. Preferă lunile de primăvară și cele de toamnă. Crapul și tenul sunt peștii săi preferați. Pentru el pescuitul înseamnă 40% tehnică, 40% produse și 20% noroc. Andrei Gheorghiu, cunoscut ca Micuțu, este unul dintre mentorii săi, chiar a pescuit pe două dintre bălțile sale. „Tot peștele ce îl prind îl eliberez, eu nu mănânc pește”, mărturisește Ionuț.
Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.
