Anul acesta Postul Paștelui, la ortodocși, a început pe 18 martie. Mai sunt câteva zile până când credincioșii care au ținut tot Postul ce Mare se pot desfăta cu mâncăruri de dulce. Acest post este cel mai lung și mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe. Oamenii s-au abținut de la a face păcate, dar și de la brânză, carne, ouă, lapte și pește. Pe durata Postului Mare sunt doar două zile de dezlegare la pește: una, pe 25 martie, de Buna Vestire, și a doua, duminică 28 aprilie, la Intrarea Domnului în Ierusalim, Duminica Floriilor.
Ce mâncau oamenii satelor în post
Pe vremuri, oamenii nu aveau mijloace de conservare a alimentelor atât de performante cum sunt acum, așa că recurgeau la deshidratarea, murarea, sărarea, uscarea sau la afumarea alimentelor. Ca să ne lămurim ce mâncau oamenii înainte de Postul Paștelui, am mers în locul unde încă se mai conservă obiceiurile din străbuni, căci, cine știe, poate mai diversificăm și noi mâncarea de post.
M-am întâlnit cu doamna Dina Stoica. La cei 82 de ani, dumneaei știe de la bunica ceva rețete bătrânești, pe care la și ea le duce mai departe. Am găsit-o veselă și cu chef de vorbă. Am întrebat-o cum începeau oamenii postul înainte și ce serveau la mesă. „Oamenii, în trecut, la începutul postului, spălau vasele cu cenușă, că nu aveau detergenți ca acum, pentru ca toată grăsimea acumulată pe vase să se spele. Ca mâncăruri, aceștia preparau laște, un fel de tăieței făcuți doar din făină și drojdie, pe care îi puneau apoi în ciorbe acre sau în alte preparate. Mai consumau legume conservate peste iarnă, cum ar fi cartofii, fasolea… Din aceasta din urmă găteau fasole bătută, ciorbă de fasole și altele. Varza murată, aceasta era la putere, călită sau folosită la sarmale; era un aliment important în perioada postului”.
Uleiul de bostan din Gura Râului, o delicatețe
Din spusele doamnei Dina, cel mai gustos preparat din timpul postului era uleiul de bostan: „Cel mai bun preparat era uleiul de bostan. O delicatețe, nu altceva! Am luat și eu în anii trecuți, 100 lei lei litrul m-a costat. Din câte știu, doar la Gura Râului se mai produce. Acesta se prepară în felul următor: se iau sâmburii de la bostani, nu se sărează, nu se prăjesc, doar se usucă, apoi se pun la presă. Acest ulei gros, de culoare vernil, se poate mânca cu varză acră, pe pâine cu ceapă sau în multe alte moduri. Este extraordinar de bun”.
Trufandale. Nunta Urzicilor
Un avantaj în Postul Paștelui era faptul că acesta este primăvara, iar, deși la Sibiu vine mai greu, tot se mai găsesc câteva verdețuri. „Se fac preparate din măcriș, iese o ciorbă extraordinară. Sau din urzică. Sunt două tipuri de urzici de martie, care este cea mai bună, și de aprilie. Se spune că urzicile se pot mânca până la Buna Vestire, când este Nunta Urzicilor, după aceea nu mai sunt așa de bune. Se pot prepara: urzici scăzute cu usturoi, se pot pune în ciorbe, se fac și ceaiuri, eu le mai usuc să mă spăl pe cap cu ele”, ne mai spune dna Dina.
Dulciurile din post
În ziua de azi, majoritatea dulciurilor conțin foarte mult zahăr, nu este de mirare numărul mare de cazuri de diabet zaharat. Pe vremuri, oamenii își făceau, de cele mai multe ori, prăjiturile acasă. „Oamenii, în post, ca dulciuri, făceau scovergi sau lipii. Mai pregăteau de cu toamnă fructe, făceau dulcețuri, compoturi sau le uscau. De exemplu, rețeta asta o fac și eu acum, oamenii luau prune uscate, le fierbeau, și făceau zeamă de bou. Aceste prune eu le mâncam cu garnitură de orez și zahăr ars. Nu știu dacă e fel principal sau desert, cert e că acest preparat ține de foame și este delicios”, adaugă dna Dina.
Ce este postul
Postul este o faptă de virtute, un exercițiu de înfrânare a poftelor trupului și de întărire a voinței, o formă de pocăință, deci mijloc de mântuire. Dar, în același timp, este și un act de cult, adică o faptă de cinstire a lui Dumnezeu, pentru că el este o jertfă, adică o renunțare de bună voie la ceva care ne este îngăduit, izvorât de iubirea și respectul pe care îl avem față de Dumnezeu.
Săptămâna aceasta postul e și mai aspru, unii credincioși ținând post negru (adică doar cu apă), de joi până duminică.
