„Am 70 de ani și totuși muncesc, cu toate că alții de 50 se gândesc la pensie. Particip la cursurile de prim ajutor și pot să mă așez în genunchi cu ușurință. Cât timp o să pot să fac așa ceva, o să continui.” Așa începe discuția mea cu Rodica Vâcă, „tanti Rodi”, sau ,,Doamna profesoară”, cum o alintă colegele sale din Clubul de Aur, de la Crucea Roșie.
Pe tanti Rodi am întâlnit-o la Redacția Sibiu100%, când a venit împreună cu ale sale colege de la Clubul de Aur să ne colinde, o tradiție deja în prag de sărbători.
„Am lucrat în multe domenii și toate înrudite”
De data aceasta a venit rândul meu să o vizitez pe aceasta, la sediul Crucii Roșii de pe Bălcescu. Se aud râsete de după ușă. Nimeresc într-o ședință a doamnelor, dar pe terminate. Mă așez pe un scaun, lângă ,,gașca veselă”, iar tanti Rodi începe să-mi povestească începuturile sale la Crucea Roșie:
„Inițial, în 2007, am intrat ca voluntar în Crucea Roșie, după ce am lucrat în mai în multe domenii și toate înrudite. Primul meu loc de muncă a fost la Independența, unde am lucrat cu «fiare», apoi la Măgura, unde se lucra cu ața. Cinci ani am profesat la acea fabrică, dar de acasă deoarece începea al doilea copil al meu școala și nu voiam să o fac pe sora sa mai mare, mamă și tată pentru cel mic. După Măgura, m-am angajat la Primărie până în 2011”.
Profesoară… la profesori
În prezent, Crucea Roșie înseamnă pentru doamna profesoară totul. Din aprilie a început, împreună cu Clubul de Aur, să ofere cursuri de prim ajutor profesorilor din mediile rurale. Obiectivul acestora este de pregăti 420 de profesori. „Profesorii sunt receptivi, dar trebuie să le captezi atenția. Nu poți să îi pui să învețe acasă, au familie, copii, serviciu. Acestora trebuie să le explici în clasă totul. Noi nu lucrăm cu videoproiectoare, facem totul practic. Îi punem în semicerc și mă uit în ochii fiecăruia. Le vorbesc tare, clar ca să mă înțeleagă bine”, îmi explică doamna profesoară.
Și liceenii învață să ajute
Un alt proiect pe care tanti Rodi îl coordonează este predarea cursurilor de prim ajutor în 17 licee din Sibiu. „Împreună cu lectorul Andrei Corbeanu dorim să instruim 320 de cursanți. Eu mă ocup mai mult de partea administrativă. Am făcut deja câteva licee. Cei mai impresionați au fost cei de la liceul Textil Cibinum, unde am fost și la școala profesională”, îmi spune membra Crucea Roșie.
Câteva sfaturi
Am rugat-o pe tanti Rodi să îmi dea exemple de câteva situații unde putem oferi ajutor: „Dacă găsim o persoană căzută pe stradă, îi facem o evaluare prima dată, dacă persoana respiră sau nu. Dacă este inconștientă, dar respiră, o așezăm în poziție laterală stabilă. Dacă victima nu respiră, îi trebuie resuscitare. Resucitarea la adulți începe cu 30 de compresii cu două mâini, apăsăm 5-6 centimetri, în ritm de 100-120, urmate de două insuflații.
Copilul de la un an până la 8, în cazul în care este inconștient, îi trebuie făcută resuscitare. Cinci insuflații salvatoare. De cele mai multe ori copiii își revin. Dacă nu, continuăm cu 15 compresii cu o singură mână pe stern, urmate de două insuflații. De regulă, o victimă trebuie lăsată în locul în care este. În cazuri excepționale, spre exemplu dacă persoana este intoxicată cu monoxid de carbon, trebuie scoasă afară. Le arăt cea mai ușoară metodă de a scoate persoana cursanților mei. Dacă vorbim de arsuri, mâna are 1% din corpul uman. Dacă te arzi, trebuie să pui apă rece, în primul rând. Nu trebuie să te dezbraci, deoarece se desprinde pielea”, îmi explică doamna Rodi.
Ce faci când cineva are un atac de epilepsie
După câteva explicațiile date, doamna profesoară, îmi povestește o întâmplare de la un curs ce s-a desfășurat la Sala Transilvania. „Eram la un curs de prim ajutor de două zile în Sala Transilvania, când unul dintre voluntari mi-a spus că are emoții. L-am luat după mine. A doua zi am continuat predarea, iar la final am dat un test scris grilă și unul oral. Stăteam cu spatele la copil, care era tot după mine, și la un moment dat a început să tremure. Îmi întorc capul și îl văd că face o criză de epilepsie.
L-am luat împreună cu doi colegi de pe scaun și l-am așezat jos. Am îndepărtat mesele și i-am ținut capul într-o parte, ca să nu se înece. Criza a durat undeva la 15 minute. Așa de mult tremura, încât s-a deplasat până la mese, prin contracțiile musculare. Am sunat la 112, nu-l cunoștea nimeni. Au venit cinci persoane de la SMURD. Între timp, un un alt voluntar i-a găsit telefonul, m-am chinuit să îl deblochez. Am găsit telefonul mamei sale și am sunat-o. Mi-a zis că mai face astfel de crize, dar își revine și adoarme. A venit tatăl acestuia și și-a revenit între timp”, îmi povestește tanti Rodi.
„Mi-am găsit liniștea la Crucea Roșie”
Doamna profesoară este foarte stimată de către colegele sale. „Nepoțica mea îi spune «doamna profesoară» (not. Red. Rodicăi Vâcă). De curând am realizat de ce îi spune așa; orice problemă am avea, o rezolvă. Rodi e stâlpul nostru”, spune una dintre membre.
„Clubul de Aur este ca o familie”, afirmă membrele acestuia. Aici acestea socializează, leagă relații de prietenie, merg în stațiuni împreună, la colindat. „Mi-a murit soțul și mi-am găsit liniștea la Crucea Roșie”, mai spune cineva.
Tanti Rodi îmi menționează cu convingere că oamenii după ce ies la pensie trebuie să aibă o activitate, ca să aibă un motiv să trăiască. Și acest lucru face Clubul de Aur, în frunte cu tanti Rodi: adună pensionarii și îi ajută să se reintegreze în societate.
Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.
