Una dintre cele mai frecvente afecțiuni cu care ne confruntăm îndeosebi în sezonul rece este sinuzita, care apare de regulă ca o complicație a unei răceli. Potrivit medicilor, cele mai frecvente greșeli pe care le fac cei care suferă de sinuzită se numără fie întreruperea prematură a tratamentului, fie o medicație luată după ureche. În ambele cazuri, există riscul ca sinuzita să devină cronică. Ce simptome trebuie să ne trimită la medicul ORL-ist, care sunt modalitățile de tratament, în ce situații este nevoie de puncție și ce remedii naturiste există pentru tratarea sinuzitei, ne spune dr. Mihaela Chialda, medic primar ORL, homeopatie, acupunctură, șef secție ORL, la Spitalul Clinic Județean și de Urgență Sibiu.
Ce este sinuzita?
Inflamația mucoasei sinusale poartă denumirea de sinuzită. Sinusurile paranazale sunt cavităţi osoase pline cu aer, pereţii osoși fiind căptuşiţi de o mucoasă care se poate inflama în anumite condiţii patogenice . Există mai multe sinusuri – sinusuri maxilare, etmoidale, frontale şi sfenoidale localizate în jurul ochilor, obrajilor şi a nasului. Sinuzita poate să afecteze doar un sinus ( cum ar fi sinuzita maxilară) – este cea mai frecventă formă sau poate să afecteze toate sinusurile. Acesta poate să fie acută sau cronică. Sinuzita acută reprezintă inflamația mucoasei ce are debut brusc şi o durată de până la 3 săptămâni, iar sinuzita cronică reprezintă menţinerea inflamaţiei cu o durata peste 3 luni.
Care sunt simptomele care indică această afecţiune?
Durerea şi presiunea la nivelul feței împreună cu senzaţia de nas înfundat sau plin cu secreţii sunt simptomele cele mai comune. Se poate observa apariţia unor secreţii nazale galbene sau verzui. Aplecarea sau mişcarea capului deseori poate augmenta durerea facială şi presiunea. Durerea locală şi senzaţie de tensiunea locală, rinoree (scurgere de secreţii purulente sau apoase la nivelul foselor nazale), edem palpebral (edemul pleoapelor), sângerări nazale, hiposmie (scăderea mirosului), obstrucţie nazală, halenă (respiraţie) urât mirositoare, tuse productivă mucoasă, dureri dentare sunt toate simptome ce caracterizează sinuzita cu diferite grade de intensitate. Simptomele generale sunt cefaleea, febra, ameţeli, inapetenţă şi tulburările dispeptice (dificultate la înghiţire, senzaţie de greaţă, etc.).
Care sunt cauzele care duc la apariţia sinuzitei?
Cele mai frecvente cauze ale sinuzitei sunt infecţiile bacteriene, virale sau micotice, rinitele acute sau cronice, polipii nazali şi corpii străini (în special la copii), afecţiunile dentare nediagnosticate şi netratate la timp. Deviaţia de sept nazal poate fi un factor favorizant.
Alţi factori de risc sunt mediul toxic (pulberi, noxe), fumatul, alergeni, expunere îndelungată la frig sau aer condiţionat, utilizarea în exces a spray-urilor decongestionante, apă rece, schimbările bruşte de presiune (ca de exemplu în timpul zborului sau scufundărilor), înotul în apă contaminată, cât şi alte boli cronice ale pacienţilor (diabetul zaharat, avitaminoze) sau boli infecţioase ale căilor respiratorii superioare (gripă).
Prin ce procedee medicale se diagnostichează această afecţiune?
Diagnosticul se pune pe baza semnelor şi simptomelor specifice, a examenului clinic ORL ce poate arată deviaţia de sept nazal, hipertrofia şi congestia mucoasei nazale (creşterea în dimensiuni), prezenţa secrețiilor, cât şi pe baza examenelor paraclinice. Testele de laborator: exudatul din secreţiile nazale poate evidenţia cauza microbiană; Examenul radiologic al sinusurilor paranazale arată o creştere a densităţii sinuzale sau nivel lichidian; Examinarea endoscopică a sinusului (endoscopia nazală, sinusoscopie). Puncția sinusului confirmă diagnosticul de sinuzită care va fi urmată de o cultură obţinută din secreţiile sinusale pentru a depista bacteria sau fungii care cauzează afecţiunea. Scanarea prin rezonanţă magnetică (RMN) şi CT: o examinare RMN sau CT trebuie efectuată dacă există motive să se suspecteze că infecţia s-a răspândit la distanţă de sinusuri; pot fi utile pentru decelarea formaţiunilor sau tumorilor din interiorul foselor nazale sau a sinusurilor care pot menţine un proces inflamator.
Care sunt cele mai eficiente căi de tratament?
Tratamentul igieno-dietetic se face prin repaus, căldură locală, evitarea expunerii la frig, cât şi igienă locală corespunzătoare. Tratamentul medicamentos constă în administrarea de antibiotice, antivirale sau antimicotice în funcţie de agentul cauzal, antihistaminice, în cazul în care cauza este una alergică, decongestionante nazale, analgezice, antiinflamatorii, mucolititice şi secretolitice, vitamine: A, B, C. Tratamentul local se face prin administrare de spray vasoconstrictor, toaleta foselor nazale, aerosoli, inhalații, aspiraţii nazale ale secrețiilor. Tratamentul chirurgical presupune efectuarea puncției sinusale şi drenarea secrețiilor, corectarea chirurgicală a deviației de sept nazal sau cura chirurgicală a sinusului. Dacă se administrează antibiotice pentru sinuzita, se recomandă să nu se oprească tratamentul antibiotic mai devreme doar pentru că simptomele cedează la tratament. Trebuie să se ia în întregime regimul antibiotic recomandat. Infecţia poate să nu dispară dacă nu sunt luate toate antibioticele prescrise de medic.
În ce situaţii se recomandă puncția şi ce presupune acest procedeu?
Se efectuează atât în scop diagnostic, cât şi în scop curativ. Se efectuează la adulţi, în cazurile rebele la tratament cu antibiotice şi în caz de apariţie a complicaţiilor sau când pe radiografia de sinusuri avem nivel lichidian. Puncția reprezintă pătrunderea în cavitatea sinusală cu un ac steril de puncție, drenarea secrețiilor existente şi aplicarea unui tratament local. În medie, este nevoie de 10-15 puncții, maxim 20, efectuate zilnic sau o dată la două zile.
În general, care sunt cele mai frecvente complicaţii în cazul sinuzitei?
Netrată, sinuzita acută poate evolua spre sinuzita subacută şi cronică. Cele mai frecvente complicaţii se fac prin extinderea procesului infecţios la organele învecinate: otite, faringoamigdalite acute recidivante, laringite acute recidivante, traheobronșita prin drenarea secrețiilor purulente în spatele nasului; puroiul din sinus poate distruge pereţii sinusali pătrunzînd în vecinătate ajungîndu-se astfel la abces orbito-ocular, abces cerebral, meningoencefalite, pareze ale nervilor cranieni ce inervează faţă.
Cum putem ameliora durerile şi senzaţia de sufocare generate de nasul înfundat în perioada bolii?
Aceste simptome pot şi ameliorate ambulator prin:
– consumul unor cantităţi mari de fluide, care ajută la păstrarea mucusului diluat
– aplicarea de căldură umedă (utilizând un prosop fierbinte sau o pungă cu gel) pe faţă timp de 5-10 minute, de câteva ori pe zi;
– respirarea de aer cald, umed, de la un duș cu aburi, baie fierbinte sau dintr-o chiuvetă umplută cu apă; se evită aerul foarte rece şi uscat; se ia în considerare folosirea unui umidificator pentru a creşte umezeală aerului din interiorul casei;
– folosirea de spălături nazale cu apă sărată (lavaj salin sau irigaţii), pentru a păstra pasajul nazal deschis şi a elimina mucusul şi bacteriile;
– folosirea de medicamente prescrise ca şi antialgice şi decongestionante (că de exemplu spray-ul nazal) pentru a combate simptomele locale, inhalații, aerosoli;
– dacă este necesară suflarea nasului, aceasta se face blând; suflatul puternic poate forţa împingerea mucusului înapoi în sinusuri şi le poate bloca; se menţin ambele narine deschise în timpul suflatului nasului.
Există şi sinuzita cronică, manifestată îndeosebi prin dureri de cap şi oboseală. Poate fi tratată complet afecţiunea ajunsă în acest stadiu?
Sinuzita cronică este sinuzita în care procesul inflamator depăşeşte 3 luni. Evoluţia sinuzitei cronice este marcată de perioade în care boala se acutizează şi perioade de remisie. În perioadele de acutizare revin simptomele, iar în perioadele de remisie semnele şi simptomele dispar. Sinuzita cronică poate duce la apariţia modificărilor permanente ale membranei mucoase care căptuşeşte sinusurile şi predispune la acutizări repetate. În perioada de acutizare se recomandă tratamentul pentru o sinuzita acută, în rest, pacientului îi este recomandat un tratament de creştere a imunităţii locale ce are că scop prelungirea perioadelor de remisie. În procesul de cronicizare, un rol important îl au bolile asociate. La anumite persoane, sinuzitele pot fi cauzate de către fungi sau alte bacterii care nu sunt în mod obişnuit asociate sinuzitelor. Persoanele cu sistem imun deficitar (de exemplu, persoanele cu cancer, diabet zaharat, etc) prezintă risc pentru aceste infecţii neobişnuite, în acest grup fiind incluse şi persoanele care folosesc corticosteroizi pe cale orală sau inhalatorie (ca de exemplu prednison). Tratamentul chirurgical poate fi necesar dacă perioadele de remisie sunt tot mai mici şi s-au administrat antibiotice pentru o lungă perioadă de timp şi simptomele încă persistă sau când complicaţiile sunt iminente.
Sinuzita se poate trata şi numai pe cale naturistă sau homeopata, fără antibiotic?
Sinuzita se poate trata şi pe cale naturistă şi homeopata, dacă forma bolii nu este una gravă.
În acest sens se pot folosi uleiuri esenţiale cu proprietăţi antibacteriene: cimbru, măghiran, cuişoare, scorţişoară, decongestionante nazale: brad, pin, eucalypt, mentă, rozmarin, cu efecte foarte bune.
Alte produse naturiste în tratamentul sinuzitelor:
1. Hrean folosit în cataplasme locale , dar şi intern
2. Usturoi capsule sau tincturi
3. Propolis, miere
4. Echinaceea creşte imunitatea la nivelul aparatului respirator
5. Gheara pisicii cu efect antiinflamator, antimicrobian
6. Ceai de cimbru, ienupăr, muguri pin, coadă şoricelului, muşeţel, salvie
7. Pernă cu sare de mare
Gemoterapia – care reechilibrează sistemul energetic şi prin acesta generează vindecarea : Muguri de arin negru, Muguri de mesteacăn pufos, Muguri de nuc, Muguri de coacăz negru.
Tratamentul homeopatic nu tratează boala, ci pacientul – în funcţie de specificitatea simptomelor locale dar şi generale sau starea de spirit a pacientului.Principiul de acţiune al medicamentelor homeopate se bazează pe legea fundamentală, a homeopatiei “principiul similitudinii”: o substanţă care în doze mari poate produce un tablou clinic de boală la un om sănătos, poate vindeca în doze mici acelaşi tablou de boală, la o persoană bolnavă. Cele mai frecvente remedii homeopate folosite în rinosinuzita sunt: Kalium bicromicum, Hydrastis Canadensis, Dulcamara, Mezereum, Natrim sulfuricum, Silicea, Lachesis mutus, Thuya, Echinacea angustiflora. Acupunctura este o altă formă de tratament alternativ al sinuzitei.
Cum poate fi prevenită sinuzita?
– Pacientul trebuie să se adreseze medicului ORL în cazul apariţiei simptomelor pentru a putea pune un diagnostic şi a începe tratamentul cât mai repede. Trebuie tratată congestia nazală (nas înfundat) cauzată de răceală sau de alergii, putând astfel preveni infecţia bacteriană a sinusurilor.
– Evitarea contactului cu persoanele care prezintă răceală sau infecţii virale de căi respiratorii superioare; în cazul contactului cu astfel de persoane se recomandă spălarea mai des pe mâini, în special după contactul cu persoanele infectate.
Toaleta locală zilnică a foselor nazale poate preveni apariţia sinuzitei. Evitarea expunerii prelungite la frig, la aerul condiţionat sau noxe profesionale (folosirea măştilor de protecţie la locul de muncă).
Evitarea fumatului, fumatul cauzează şi irită suplimentar mucoasa inflamată ce căptuşeşte fosele nazale şi sinusurile. În cazul alergiilor, evitarea factorilor care declanşează atacurile alergice; se recomandă consultarea medicului specialist referitor la imunoterapie (tratament injectabil antialergic).
Evitarea respirării de aer uscat; este recomandat să se folosească aer umidificat atât la domiciliu cât şi la locul de muncă. Administrarea de medicamente şi suplimente alimentare pentru creşterea imunităţii locale şi sistemice. Cure balneare pentru creşterea imunității la persoanele predispuse (Băile Govora etc.).
Publicitate
