Unele persoane nu își pot crea o „hartă mentală”, iar cercetătorii încearcă să descifreze mecanismele din spatele acestei tulburări neurologice. Pentru majoritatea oamenilor, orientarea în spațiu este un proces natural. Chiar dacă telefonul rămâne fără baterie, cei mai mulți reușesc să găsească drumul folosindu-se de reperele din jur. Există însă persoane pentru care această abilitate lipsește aproape complet. Ele se pot rătăci chiar și în propria locuință, pe traseele pe care le parcurg zilnic sau în cartiere pe care le cunosc de ani de zile.

Specialiștii studiază această afecțiune puțin cunoscută, denumită dezorientare topografică de dezvoltare (Developmental Topographical Disorientation – DTD), care ar putea afecta până la una din 30 de persoane. În multe cazuri, tulburarea rămâne nediagnosticată, fiind confundată cu o simplă lipsă a simțului orientării, relatează Mediafax

De ce unii oameni nu pot construi o hartă mentală a mediului înconjurător

O echipă de cercetători încearcă să înțeleagă mai bine această tulburare și propune denumirea de „atopie” pentru o formă particulară a acesteia.

În mod normal, creierul creează o reprezentare internă a spațiului, cunoscută drept hartă cognitivă. Aceasta ne ajută să știm unde se află clădirile, cum sunt conectate între ele și să identificăm rapid rute alternative atunci când traseul obișnuit este blocat.

Persoanele afectate nu reușesc însă să construiască această hartă mentală. Ele recunosc fără dificultate magazinele, clădirile sau alte repere familiare, însă nu le pot integra într-o imagine coerentă a spațiului.

Un participant la studiu a descris experiența astfel: „Sunt mereu într-un singur loc în mintea mea și nu pot să-mi imaginez cum arată mediul din jur.”

O simplă schimbare de traseu poate provoca dezorientare totală

Pentru persoanele cu această afecțiune, o modificare minoră a drumului obișnuit poate deveni o provocare majoră.

O intersecție ratată, un drum închis sau abordarea unei clădiri dintr-o direcție diferită sunt suficiente pentru a provoca dezorientare completă. În astfel de situații, persoana nu mai poate identifica poziția în spațiu și nici traseul către destinație.

Specialiștii subliniază că problema nu ține de memorie. Dimpotrivă, cei afectați își amintesc foarte bine reperele vizuale, însă întâmpină dificultăți în înțelegerea relațiilor spațiale dintre acestea.

Dependența de GPS poate accentua dificultățile de orientare

Din cauza acestor probleme, multe persoane ajung să depindă complet de aplicațiile de navigație sau evită să călătorească singure.

Unii participanți la cercetare au declarat că nu părăsesc cartierul fără un membru al familiei, de teamă că se vor pierde chiar și în zone aparent familiare.

Cercetătorii atrag atenția că această tulburare este adesea interpretată greșit drept lipsă de atenție, anxietate sau inteligență redusă, deși nu există dovezi care să susțină o astfel de asociere.

Capacitatea de orientare poate fi îmbunătățită prin antrenament

Veștile sunt încurajatoare. Dezorientarea topografică de dezvoltare nu este o boală degenerativă, iar abilitățile de orientare pot fi îmbunătățite prin exerciții specifice.

Studiile arată că persoanele care folosesc excesiv GPS-ul dezvoltă, în timp, o memorie spațială mai slabă decât cele care încearcă să se orienteze fără ajutorul tehnologiei. O cercetare desfășurată pe parcursul a trei ani a evidențiat o asociere între utilizarea frecventă a sistemelor de navigație și declinul capacității de orientare.

Pornind de la aceste rezultate, oamenii de știință testează în prezent un program virtual de antrenament cu durata de șase săptămâni, destinat persoanelor cu această tulburare. Obiectivul este dezvoltarea orientării spațiale și reducerea dificultăților întâlnite în viața de zi cu zi.

Specialiștii recomandă să nu renunțăm complet la orientarea fără GPS

Autorii studiului susțin că, deși tehnologia este un ajutor valoros, este important să ne antrenăm periodic capacitatea naturală de orientare.

La fel ca un mușchi, această abilitate poate fi menținută și îmbunătățită prin exercițiu. Într-o perioadă în care aplicațiile de navigație au devenit indispensabile, cercetătorii avertizează că dependența totală de GPS ar putea influența, pe termen lung, modul în care creierul procesează informațiile despre spațiul înconjurător.

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI