Informaţia înseamnă protecţie. Un copil informat în ceea ce priveşte sexualitatea va fi mai puţin predispus abuzurilor sexuale. În cazul în care se întâmplă să fie victima unui abuz, va ştii cum să vorbească şi să-şi explice ceea ce i s-a întâmplat. A vorbi cu un copil despre sexualitate, înseamnă a-l informa şi a-i stabili anumite repere despre ceea ce este normal, astfel încât dacă cineva vrea să-i facă rău, să ştie şi ce este anormal. Copiii oricum sunt curioşi, informaţii despre sexualitate sunt peste tot, a nu vorbi despre acest lucru îi face şi mai curioşi, ce este interzis atrage mai mult. Decât să rămână cu informaţii greşite (din filme, internet, reviste, amici, etc.) este mult mai bine să le oferim o imagine corectă. Orele de educaţie sexuală ar trebui să-i înveţe pe copii că subiectul „sexualitate” poate fi abordat într-un mod matur, normal, natural, că informaţiile legate de sexualitate ţin de corpul nostru. Raportul ONU (1998) arată faptul că orele de educaţie sexuală nu trezesc curiozitatea copiilor şi nu îi împing să-şi înceapă viaţa sexuală. Din contră, copiii incluşi în astfel de programe tind să-şi înceapă viaţa sexuală mai târziu, au un număr mai mic de parteneri sexuali, atât numărul sarcinilor neplanificate, cât şi bolile cu transmitere sexuală sunt mai scăzute. (Va urma) Eniko GALL Psiholog A.L.E.G.
