Oscilațiile de temperatură din ultima vreme au determinat o creștere a cazurilor de infecții respiratorii, mai ales la copii. Ce tipuri de afecțiuni respiratorii se înregistrează, care sunt cele mai îngrijorătoare simptome, cum trebuie tratate, care este alimentația recomandată și cum pot fi prevenite bolile respiratorii la copii ne spune dr. Ioana Mătăcuță, medic specialist pediatru la Spitalul de Pediatrie din Sibiu.
Există diverse diagnostice în cazul infecțiilor respiratorii la copii: viroze, bronșite, bronșiolite sau pneumonie. Pe scurt, ce înseamnă fiecare și care sunt cele mai grave?
Diagnosticul corect şi complet al infecţiilor respiratorii presupune precizarea localizării şi, pe cât posibil, a cauzei acestora. Infecţiile respiratorii de etiologie virală, numite generic viroze respiratorii, reprezintă cele mai frecvente infecţii, putând afecta orice segment al sistemului respirator, de la nas si sinusurile paranazale, determinand rinite, sinuzite si până la plămân a cărui inflamaţie poartă numele de pneumonie. Fiecare dintre acestea are potenţial de agravare, mai ales la sugar si copilul mic.
Inflamaţia bronşiilor este, de óbicei, asociată aceleia a traheei, purtând numele de traheobronşita acută, urmând adesea, unei infecţii de căi respiratorii superioare. Se caracterizează prin apariţia tusei, initial seacă, ulterior productivă, eventual senzatie de arsură în spatele sternului, agravată de tuse, stare generală modificată, lipsa poftei de mâncare si febră. În condiţii obişnuite, starea generală se ameliorează în 3-4 zile, iar tusea dispare progresiv în 5-7 zile sub tratament antitermic, hidratare şi repaus.
Bronşiolita acută este o infecţie a copilului cu vârsta sub 2 ani, cauzată de o multitudine de virusuri, cel mai adesea incriminat fiind virusul sinciţial respirator care are contagiozitate mare. Evoluează cu tuse iniţial iritativă, posibil în accese, respiraţie şuierătoare, febră, uneori respiraţie dificilă, medicul putând preciza acest diagnostic dupa examenul de specialitate, eventual dublat de o radiografie pulmonară. Terapia, care trebuie prescrisă de medic şi individualizată, poate include aâat tratament pe cale orală cat si inhalator, nu presupune administrare de antibiotic.
Pneumonia acută reprezintă inflamaţia pulmonară, produsă cel mai adesea de virusuri, în 80% din cazuri, doar o mică parte din pneumonii are alte cauze precum bacterii, cuperci, paraziţi, aspiraţie de corp străin, substanţe inhalate etc. Tabloul clinic include, in cele mai multe cazuri: tusea cu diferite caracteristici, dificultatea de respiraţie, durerea la nivelul toracelui, febră. Abordarea trebuie să fie serioasă atat din partea medicului cât şi a părintelui, uneori în regim de spitalizare, pneumonia presupunând terapie individualizată şi putând fi insoţită de apariţia unor complicaţii.
Cam toate răcelile debutează la fel în cazul copiilor: tușeșc, le curge nasul, ochi înlăcrimați, iar ultima tendință este ca părinții să încerce întâi să îi trateze acasă, fără a le administra direct tratament cu antibiotice. Cum ar trebui să rezolvăm această problemă, ce medicamente pot fi date fără prescripție medicală?
În infecţiile respiratorii poarta de intrare în organism a virusurilor este cea respiratorie precum mucoasele nazală, faringiana si uneori oculară. De aici, manifestările comune ale acestor “răceli”. Tratamentul indicat, cel puţin în această primă fază, are ca şi ţinte: combaterea febrei, dezobstrucţie şi toaletă nazală, hidratare corespunzatoare, nefiind necesară administrarea de antibiotice. În evoluţie, insă, poate apărea suprainfecţia bacteriană, care să impună administrarea antibioticului, această decizie, fiind, de preferat, rezervată medicului. Administrarea fară indicaţie a unui antibiotic nu previne suprainfecţia bacteriana si poate duce la rezistenţa germenilor la antibiotice.
Care sunt simptomele care arată că s-a ajuns la complicații la plămâni?
Simptomele sugestive pentru apariţia unei complicaţii în evoluţia unei afecţiuni respiratorii sunt: starea generală modificată, apariţia sau reapariţia febrei, respiraţia prea rapidă, superficială sau dificilă, tusea frecventă şi chinuitoare, alterarea stării de constienţă, refuzul alimentaţiei. Acestea obligă, practic, la consult medical specializat, mai ales dacă ne referim la copilul de vârsta mică.
Ce se întâmplă dacă tusea persistă o perioadă mai lungă de timp, până la aproximativ o lună?
Tusea este un simptom al afecţiunilor respiratorii si nu numai. Interpretarea trebuie să fie făcută în funcţie de contextul în care apare, simptomele care o insoţesc şi caracterele acesteia (de exemplu, după un episod de bronşiolita acută tusea poate persista şi 3-4 saptamani, fără semnificaţie deosebită). Tusea care persistă peste 4 săptămâni necesită evaluare medicală pentru identificarea cauzei care a determinat-o.
În ultima perioadă am auzit tot mai multe cazuri de respirație șuierătoare (wheezing) la copii. În cazul căror afecțiuni apare acest simptom și cum poate fi ameliorat?
Respiraţia şuieratore, wheezing-ul, reprezintă un zgomot muzical, mai evident în timpul expirului, asociat unei obstrucţii la nivelul arborelui bronşic. Practic orice afecţiune respiratorie sau extrarespiratorie capabilă să producă o astfel de obstrucţie este pasibilă de a fi asociată cu wheezing, pornind de la infecţii respiratorii, aspiraţie de corp străin, reflux gastro-esofagian, afecţiuni cardiace etc. În particular, aparatul respirator al copilului prezintă unele deosebiri faţă de cel al adultului , ceea ce îl face mai susceptibil la apariţia wheezingului. Ameliorarea wheezingului se contopeşte cu tratarea cauzei generatoare.
Ce alimente este indicat să consume copiii în perioadele de boală?
În perioadele de boală este indicată o dietă echilibrată in principii nutritive, vitamine si oligoelemente, cu respectarea tolerantei digestive si a apetitului copilului. Se vor evita alimentele prăjite, acidulate, condimentate, alimentele grase, se va realiza suplimentarea dietei cu lichide, mai ales in perioadele febrile- sucuri de fructe, compoturi, supe.
Atunci când aflăm că în grădinița sau școala unde merge copilul nostru sunt foarte multe cazuri de infecții respiratorii, ce putem face să îl imunizăm și să îl protejăm în fața bolii?
Binele colectivității este binele fiecărui individ, deci conform acestui principiu, copilul bolnav trebuie scos din colectivitate pentru a preveni răspândirea bolii şi pentru o terapie corespunzătoare, în special în perioada acută. Alimentaţia sănătoasă, echilibrata, corectă, exercitiul fizic practicat sistematic, băile de aer, spălarea frecventă a mâinilor, aerisirea periodica a incăperilor, precum si bunele practici legate de igiena personală, utilizarea corecta a batistei, sunt tot atâtea metode de prevenire a răspândirii bolilor. De asemenea, respectarea calendarului de vaccinări, prin
obţinerea unui staus imunitar bun reprezintă o metodă eficientă de prevenţie a bolilor.
