Parazitozele intestinale sunt afecțiuni contagioase, cu care se confruntă deopotrivă copiii și adulții. Totuși, copiii sunt mult mai expuși unor astfel de îmbolnăviri – fie din cauză că ferecventează colectivități numeroase, fie pentru că igiena este precară sau pentru că solul din anumite locuri de joacă este contaminat cu paraziți ce provin de la fecalele animalelor. Ce putem face pentru a diagnostica, trata și preveni parazitozele la copii ne spune medicul pediatru Gabriel Grădinariu.
Care sunt cele mai frecvente infecții cu paraziți intestinali ?
Cel mai frecvent putem întâlni oxiuriaza, ascaridiaza, giardiaza. Mai există și alte tipuri de parazitoze intestinale, dar sunt foarte rare. Printre acestea se numără: tenia, toxoplasmoza, trichocefaloza, toxocaroza, hidadidoza, larva migrans cutanata.
Ce simptome au fiecare dintre acestea?
O mare parte a parazitozelor intestinale pot să fie asimptomatice sau să determine semne banale de boală: lipsa poftei de mâncare; diaree ușoară care se vindecă spontan până la diaree cronică, acompaniată de malabsorbție și pierdere în greutate; greață (rar, vărsături, în cazuri severe); dureri abdominale; anemie; somn agitat; prurit anal; viermi în scaun;scădere în greutate; balonări. Nu există semne specifice unei anumite parazitoze intestinale, dar unele semne ne pot orienta spre o anumita entitate clinica dar fara a avea specificitate.
Cum pot fi diagnosticate posibilele parazitoze?
Diagnosticul se poate pune foarte simplu, în urma efectuării examenului coproparazitologic (scaun). Dacă există elemente parazitare în scaun, fie că sunt oua, larve paraziti vii, diagnosticul este pozitiv și se va efectua tratamentul anti-parazitar. Din cauză că parazitul nu se elimină constant în fiecare scaun, există riscul să avem unele scaune sterile chiar dacă infecția este prezentă. În acest caz, în afara examenului coproparazitologic trebuie efctuate și alte investigații (de exemplu hemoleucograma ce poate releva prezența eozinofiliei sau a anemiei secundare. Se poate determina prezența antigenelor parazitare din scaun sau sânge sau chiar evidențierea trofozoiților în lichidul duodenal obținut prin tubaj, uneori se poate recurge chiar la biopsie intestinală. Dacă se ridică suspiciunea de neurocisticercoză se recurge la metode imagistice (RMN și CT). Bineînțeles că aceste examinări suplimentare sunt dictate de către medicul care examinează copilul.
Câte examene coproparazitologice sunt necesare pentru un diagnostic corect?
Părinții trebuie să fie conștienți asupra faptului că un examen coproparazitologic negativ nu exclude prezența bolii – de exemplu, după infectarea cu chisturi de giardia duodenalis există o perioadă de aproximativ 3 săptămâni când parazitul nu apare în scaun, deși bolnavul este simptomatic. Nu există un număr exact, dar cu cât sunt efectuate mai multe examene coproparazitilogice, cresc șansele unui examen pozitiv .
Cum pot fi tratate?
Tratamentul acestora se face din 3 direcții, prin administrarea de medicamente: distrugerea și eliminarea parazitului din organism; eliminarea toxinelor (care au apărut în urma infectiei); refacerea organelor sau a zonelor afectate.
Tratamentul paraziților intestinali este relativ simplu și se face cu medicamente anti-parazitare moderne care sunt foarte eficiente. Ele vor fi prescrise de către pediatrul copilului, în doze adaptate greutății. În cazul anumitor paraziți este nevoie de repetarea schemei, după un interval. De asemenea, pentru că este vorba de boli contagioase, este indicat ca toți membrii familiei sau cei care au intrat in contact cu un copil bolnav de o parazitoză intestinală să se trateze concomitent cu el.
Potrivit cercetărilor medicale, medicamentele antiparazitare au un grad crescut de toxicitate hepatică, astfel încât nu pot fi repetate foarte des. La ce intervale pot fi administrate și ce se poate face pentru tratarea parazitozelor care revin?
Depinde la la caz la caz, în funcție de ce parazitoză suferă copilul, de ce schemă terapeutică a ales medicul. Apoi, sunt medicamente care au rol hepatoprotector. Decizia de repetare a unui tratament este numai a medicului.
Există și alte remedii, pe cale naturală, pentru eliminarea anumitor categorii de paraziți?
Personal nu am o experiență legată de metode alternative la tratarea parazitozelor intestinale, dar se pot folosi extracte din muguri de plante, obţinute prin macerare: coacăz negru, afin, merişor, măceş, arin alb, buxus, nuc. Alte alternative ar fi consumarea unor legume, fructe şi semințe cu rol vermifug puternic:
1. Hreanul are acțiune foarte puternică de combatere a teniei
2. Afine, fragi, căpșuni se mănâncă pe stomacul gol dimineața
3. Semințele de lămâie sunt eficiente împotriva oxiurilor
4. Semințele de dovleac sunt eficiente în cazul teniei și al ascarizilor
5. Morcovii și varza au efecte de combatere a limbricilor și a oxiurilor
6. Usturoiul are o acțiune puternică asupra teniei, ascarizilor și oxiurilor.
Ce consecințe poate avea netratarea acestor probleme?
În funcție de ce entitate vorbim, putem să întâlnim mai multe consecințe. De exemplu, o parazitoză intestinală poate determina diaree cronica acompaniată de malabsorbție și pierdere ponderală. Alteori pot apare manifestări alergice tegumentare (urticarie, eczemă, prurigo). Alteori prin migrarea chistelor în căile biliare acestea pot detemina angiocolite, colecistite. De asemenea poate apare anemia prin deficit de fier și acid folic, tulburări în absorbția lipidelor ( grăsimilor ) și dizaharidelor ( zaharurilor ) afectând dezvoltarea staturo-ponderala etc.
Cât de frecvente sunt contaminările cu paraziţi?
Depinde de la caz la caz de condițiile socio-economice, respectarea regulilor personale de igienă.
Ce măsuri se impun pentru prevenirea contaminării cu paraziți intestinali?
Măsuri generale de igienă: curățenie, aerisirea încăperilor; folosirea de olițe individuale și dezinfecția regulată a acestora și a toaletelor; transportul, păstrarea și prepararea alimentelor în condiții de strictă igienă; spălarea fructelor și zarzavaturilor (pe care se pot depune paraziți, chisturi, ouă) înainte de refrigerare și înainte de consumare; lenjeria de pat și de corp a copiilor bolnavi va fi spălată prin fierbere și călcată; măsuri de igienă corporală (însușite și de copii, chiar de la vârste foarte mici): spălatul pe mâini înainte de fiecare masă, tăierea regulată a unghiilor, tratarea corectă a celor din anturajul copilului și din colectivitate (grădiniță, creșă, școală) indiferent dacă prezintă simptome sau nu;
curățenia casei, aerisirea încăperilor și dezinfecția frecventă a toaletelor, precum și învățarea copilului despre utilizarea toaletelor publice îl vor ține departe pe micuț de astfel de probleme; este indicată evitarea zonelor unde sunt plimbate animale ale căror stăpâni nu strâng materiile fecale, dar și atenționarea acestora în vederea unui comportament mai responsabil în preajma parcurilor și locurilor de joacă pentru copii;vizitele periodice la pediatru, dar și efectuarea examenului de scaun la începutul fiecărui an școlar pot ușura depistarea precoce a bolii și tratarea ei.
Publicitate
