Zilele Antifumat. Daniela Nica: „M-am eliberat de un obicei nociv pentru sănătate”

Spitalul de Pneumoftiziologie Sibiu organizează Zilele Antifumat pentru a atrage atenția asupra pericolului pe care fumatul îl are pentru sănătate. Daniela Nica, unul dintre cei mai mari experți în dezvoltare personală și leadership din România a mărturisit povestea ei într-un interviu acordat în cadrul campaniei Eu am reușit. Și tu POȚI!
Ministerul Sănătății a transmis că cele mai recente informații despre decesele cauzate de fumat sunt de acum trei ani: „Numărul deceselor în anul 2019 atribuibile fumatului a fost de 38.999 și numărul deceselor atribuibile fumatului pasiv a fost 6.243”. În interviul acordat de Daniela Nica în cadrul companiei Eu am reușit. Și tu POȚI! promovate de Spitalul de Pneumoftiziologie Sibiu, persoanele fumătoare vor putea găsi motivația de a scăpa de acest obicei nociv și pot afla cum Daniela a renunțat la fumat după 17 ani.
Daniela Nica este unul dintre cei mai mari experți în dezvoltare personală și leadership din România, trainer și coach, organizând periodic webinarii, seminarii și summit-uri de dezvoltare personală, împreună cu experți motivaționali de talie mondială, iar pentru a renunța la fumat și-a pus obiective clare, ajutându-se de starea mentală potrivită. Ea a fumat timp de 17 ani, ajungând la 2 pachete de țigări pe zi și de mai bine de 10 ani a reușit să scape de adicția de tutun.

Care este povestea ta de renunțare la fumat?
Eu am fumat timp de 17 ani, până la vârsta de 34 de ani. M-am apucat încă din adolescență și, în timp, am ajuns să fumez zilnic 2 pachete de țigări. Pentru a renunța la fumat primul lucru pe care l-am făcut a fost să îmi pregătesc mintea. Cum mi-am pregătit mintea? Mi-am stabilit data când mă las de fumat. Eu mă mai lăsasem de vreo sută de ori dar de data asta am zis că o voi face în data de…și asta n-a fost chiar imediat, ci a fost peste 2 luni.
Am știut că trebuie să îmi schimb convingerile și că trebuie să îmi schimb emoțiile legate de fumat, astfel încât m-am apucat să caut – într-o noapte am stat până la 4 noaptea și am căutat pe „google” tot ce înseamnă fumatul – acele argumente raționale, referitoare la efectele nocive.
Pe de o parte m-am gândit la ce nu reușesc să fac în viață, din cauză că fumez, pentru că deja începusem să activez în dezvoltare personală. Astfel, mi-am adus în minte la nivel de emoție chiar idei de genul: tu participi la seminarii, oamenii aceștia se dezvoltă, se îmbracă frumos, miros frumos, nu le miroase părul, nu le miros hainele – vrei să fii ca ei sau vrei să fii cum erai tu la vârsta de 22 de ani, când fumai și făceai pizza în Italia?
De asemenea, banii pot fi o altă motivație pentru a renunța la acest viciu. Daniela cheltuise aproape 2000 de euro pe an pe tutun, iar pentru a reuși să scape de fumat, s-a gândit ce ar fi putut face cu suma respectivă.
 Într-un fel este atunci când te uiți fără să conștientizezi foarte mult la acele imagini de pe pachetele de țigări și  altfel este când cauți conștient studii și ajungi să citești despre ce se întâmplă efectiv în organismul tău.
 Ai mai recurs și la alte strategii care consideri că au dat roade în cazul tău?
Am apelat și la ajutor de specialitate, m-am dus la farmacie și mi-am cumpărat niște gume de mestecat care ajutau la renunțarea la fumat – eu am mestecat timp de 4 luni gume de acel tip – deci, am recunoscut că am o problemă, am recunoscut că sunt dependentă – nu doar asa că mă las de fumat – am o problemă, trebuie să o rezolv, hai să vedem care e metoda științifică și asta am făcut. Acum sunt nefumătoare de foarte mulți ani și cred că aste este una din cele mai mari realizări din viața mea.
 Care consideri că au fost principalele beneficii care au apărut în viața ta odată cu depășirea acestei dependențe de tutun?
Trebuie să înțelegem că fumătorii se văd pe ei în normalitatea lor și aproape că nu realizează cât de grav este ceea ce fac până când nu se întâmplă ceva chiar grav din punct de vedere medical. De exemplu, sora mea, din păcate, încă fumează și, deși, nu a identificat încă vreo boală, eu din exterior îmi dau seama de modficările pe care le are sănătatea ei, corpul ei – percep diferențele din vocea ei, de pe pielea ei și îmi dau seama că ea nu realizează aceste schimbări. Că ea nu realizează că are pielea cenușie sau vocea îngroșată, că tușește des sau respiră greu si cred că, dacă am vedea plămânii ei, ar fi o mare diferență între plămânii ei și plămânii mei. Îmi dau seama că aș fi putut fi și eu în aceeași situație dacă nu aș fi luat acea decizie de a renunța la fumat. Există multiple beneficii, începând de la energia pe care o simt, aspectul fizic, culoarea pielii, luminozitate, nu în ultimul rând faptul că simt că organismul meu s-a revitalizat după ce m-am lăsat de fumat.
Sunt o nefumătoare care nu se gândește vreodată să se reapuce – acest lucru m-a pus deja pe un mindset, în sensul că am început să iau și alte decizii – m-am apucat de sport, pentru că înainte nu făceam, asta a propos de identitate. Aproape că nu îmi vine să cred că eu sunt un om care face sport, pentru că înainte nu făceam sport deloc.
Am observat, de pildă, că în SUA foarte puțini oameni fumează. Din punct de vedere social nici nu mi-as putea imagina sa fac ceea ce fac azi si să fumez. Adică cum ar fi asta? Ca eu să vorbesc despre dezvoltare personală, emoțională, despre mindset , despre schimbări comportamentale, despre obiceiuri bune, despre succes, despre principii de viață sănătoasă, de viață împlinită, să fiu un exemplu pentru ceilalți, să setez trendul cum s-ar zice si eu să fumez.
Dacă ai selecta câteva recomandări/sugestii, care ar fi acelea?
Părerea mea este că, fiind vorba despre o dependență, este vorba foarte mult despre mecanisme de învățare, de programare a minții noastre, de condiționări, de asocieri. De regulă, asociem cafeaua cu țigara, si pe bună dreptate atunci când vrem să renunțăm la țigări e greu dacă încă bem cafea, pentru că există această asociere neuronală între cafea și țigări și atunci trebuie fie să renunțăm și la cafea, or asta complică și mai mult lucrurile, fie să schimbăm ceva la modul în care bem cafeaua. dacă aveam obiceiul să bem cafeaua la o anumită oră cu țigara, într-un anumit loc, pentru că aveam niște tipare comportamentale – e important să vedem ce asocieri există și de unde se poate rupe asocierea respectivă, care dintre activități le putem face în alt fel, să le luăm de acolo și să le punem în altă rețea neuronală – de pildă, dacă tu îți făceai „to do list” dimineața, la cafea și țigară, schimbă ceva acolo – du această activitate în altă parte a zilei, asociind-o cu alte activități și nu cu aceea în care fumai dimineața. Schimbă ceva acolo. Și ia și cafeaua cu tine.
Un alt lucru pe care cred că îl pot sugera aici este ideea aceea de a nu fuma încă – de a nu fuma chiar acum. Putem spune că ne păcălim creierul, dar există explicații neuro-științifice – apariția acelei dorințe mari de a fuma o țigară durează ceva de genul 10 secunde – ei, dacă reușim să ne folosim așa-zisa parte rațională și să amânăm cu 10 secunde decizia aceea arzătoare de a fuma, este foarte posibil să depășim acel moment și după aceea să mai facem o dată asta, și tot așa. Este una dintre metodele care se aplică și în alte situații, nu doar la fumat. Deci , nu fumez chiar acum. Poate peste 10 minute, un pic mai încolo.
„Credem că este temporar și nu înțelegem că dependența de tutun va fi foarte puternică și în cazul nostru. Suntem convinși că noi ne vom lăsa, iar asta cred eu că este una dintre cele mai mari probleme ale oamenilor care se apucă de fumat.”
Ce le-ai spune adolescenților care sunt tentați să fumeze pentru a fi acceptați de grup sau a fi considerați în trend?
Cred ca ar trebui să nu-i judecăm atât de mult. Aș vrea să spun că am o baghetă magică sau un discurs minune care să îi convingă să nu mai fumeze – dar ei le stiu deja pe toate oricum. Și noi știam că nu e bine, că putem să spunem nu, știam că riscăm să ne îmbolnăvim..deci, lucrurile acestea le știam ..și le știu, în general toți fumătorii. Uneori, cred că adolescenții fumează nu doar ca să fie acceptați în grup, ci pentru că imită.
Ce le-aș spune adolescenților? Cred că aș încerca să fac un exercițiu care se numește „memoria viitorului” și aș încerca să-i pun să se gândească la următorii poate 20-30-50 de ani din viața lor și să-și imagineze că totuși NU s-au lăsat de fumat. Și să își asume și să accepte ideea că este posibil, dacă nu se lasă acum, să nu se lase niciodată. Cu siguranță, ar fi important ca adolescenților să li se creeze medii în care să se simtă cool, în trend, ca nefumători. Sa fie considerați „șmecheri” ca nefumători.
Ca expert în dezvoltare personală și atingerea performanței, cu ce le-ai recomanda oamenilor să înlocuiască țigara?
Ideea nu este să înlocuim țigara cu ceva, ci să vindecăm o adicție, să scăpăm de o dependență. Iar asta înseamnă în primul rând acceptare. Să acceptăm că avem acea dependență, apoi conștientizarea gravității propriului comportament și căutarea de soluții de specialiști și de unelte, de proceduri, care să ne ajute să scăpăm de această dependență. Nu să înlocuim țigara, pentru că înlocuirea ar putea să însemne să înlocuim cu un „dulce” și apoi ne îngrăsăm , ne supărăm, ne frustrăm și mai înlocuim o data. Ce? Dulciurile cu țigara. Deci am putea înlocui niste obiceiuri nocive cu altele tot nocive și nu aceasta este ideea. Primul pas poate fi o discuție cu un medic, de la care să primim recomandări sau o vizită la farmacie pentru a vedea care sunt variantele care ne pot ajuta să renunțăm mai ușor la fumat – eu am folosit gumele antifumat dar probabil că mai sunt și alte lucruri. Oricum, ideea nu este să înlocuim, ci să tratăm, să scăpăm de această dependență.