Cândva, în liceele din România se studia şi limba latină. Se studia e mult spus, că instinctiv simţeai că e vorba de o limbă moartă şi fără folos practic – poate doar pentru viitorii farmacişti –, dar tot se prindea ceva de tine, măcar cât să recunoşti o plantă medicinală după denumirea ei ştiinţifică sau să faci o glumă în cunoştinţă de cauză.
Aşa am rămas cu „taraxacum officinale”, modesta păpădie, şi cu „sic transit gloria mundi”, ”aşa trece gloria lumii”, din care noi făceam: ”aşa l-a trăsnit pe Grigore la munte”. Mai în glumă, mai in serios, puţin lustru la cultura ta generală adăuga şi ora de latină.
Şi iată că deunăzi am dat peste acest „lustragiu” din întâmplare, căutând o reţetă de oprire a căderii neamului românesc în prăpastia spre care suntem tele-ghidaţi cu o perversitate fără seamăn. Un principiu ştiinţific sintetizat în latină spune: SUBLATA CAUSA TOLITUR EFECTUS, adică să se ştie că numai SUPRIMÂND CAUZA DISPARE EFECTUL!!! Ar fi o soluţie!
Dar cum afli cauza tuturor relelor din societatea românească actuală, când zilnic şi ceas de ceas o presă de zăpăcire a minţii te ţine în corzile spaimei induse? Minciuna curge în valuri: România geme de manipulări ordinare, România e păscută de o criză economică nemaivăzută, România e devastată de clanurile mafiote, România e îngropată de opoziţia ticăloşită, iar în pauzele manipulării grosolane se trece la manipularea subtilă: seriale josnice ca subiect, personaje şi limbaj, intrigi, şantaj şi scandal în lumea „vedetelor” şi false duşmănii politice pe chestiuni penibile care toate au acelaşi efect asupra publicului: tâmpesc, obosesc, descurajează şi paralizează discernământul, acest dar nepreţuit dat de Dumnezeu omului ca să-l conducă pe drumul vieţii. Cine zice că nu avem un proiect de ţară, se înşeală amarnic. El există şi se aplică pas cu pas: distrugerea în totalitate a fiinţei noastre etnice şi creştine! Adică a lucrării lui Dumnezeu!!! Căci din zdrobirea morală şi nimicirea credinţei, pentru noi, românii, nu poate rezulta decât o înfrângere! De nenumărate ori tăvălugul istoriei ne-a făcut una cu pământul holdele, vitele, satele, bisericile, puţina agoniseală şi puţina rânduială îngăduite de breşele de pace. Dar pentru cinstea sa înnăscută, pentru tradiţionala sa omenie, pentru îndelunga lui răbdare creştinească, Dumnezeu a ajutat acest popor să se ridice iar. Dar, mai ales, nu l-a lăsat să piară pentru Dreapta lui Credinţă, pe care o apără de două mii de ani cu jertfă martirică. Deoarece românii au o taină a dăinuirii: Îl iubesc pe Hristos cu inima! Ori tocmai acestă inimă e acum ţinta demoniei. Căci nichipercea ştie că şi o ţară cu economia la pământ se poate reface în maximum cinci ani cu câţiva lideri isteţi şi un pic de hărnicie. Dar odată dezrădăcinată forţa sufletească a unei naţiuni, aceasta nu-şi mai revine decât printr-un miracol.
Care ar fi cauza, ca odată suprimată, să dispară efectul demoniei asupra României? Păi cauza este de când lumea acelaşi şarpe sâsâind la urechea omului: închină-te mie şi te fac dumnezeu. Priviţi la cum hotărăsc marionetele noastre politice viaţa românului, pentru câţiva arginţi în plus ca Iuda, când peste câţiva ani vor fi oale şi ulcele. Ei sunt doar efectul. De cauză se ocupă Hristos. Noi putem însă contracara efectul, păstrând capul pe umeri şi zâmbetul pe buze!
