Aşezarea care-şi merită numele

Privit de departe, doar turla bisericii îi trădează prezenţa „pitită” între dealurile care-şi urcă livezile de meri şi de nuci, până la „buza” pădurii. De acolo începe urcuşul înspre semeţia Munţilor Cindrelului. Mânat de curiozitatea de-ai străbate uliţele strâmte şi întortocheate îi vei da dreptate poetului răşinărean Octavian Goga, care-l descria cu cuvinte următoare… Sat din Mărginime de codru răsfirat sfios pe vale…” ªi aşa şi este satul din Vale, având în vecinătatea sa alte două „perle” ale ţinuturilor mărginenilor: Sibielul şi Săliştea. Este atestat documentar în 1383, dar amintit în actele vremii din 1322. Legenda spune, iar profesoara pensionară Zoie Dragomir con­firmă, că satul a fost întemeiat de trei ciobani: Opriş, Dobre şi Cernai. Actuala biserică ortodoxă cu hramul „Sfânta Treime” este zidită din piatră şi datează – după scriitura aşternută pe icoana de pe turla bisericii – din anul 1763. Adică, din vremea preotului Bucur şi a diaconului Ioan. Iconostasul este împodobit cu icoane pictate pe pânză şi pe lemn, precum şi cu romburi ornamentale în roşu, galben şi albastru. Rezultă, aşadar, că cele trei culori au fost agreate de sătenii credincioşi din Vale, cu 21 de ani mai devreme ca ele să devină culorile simbol de pe Drapelul Naţional. ªi o altă curiozitate: clopotul mare din turla bisericii poar­tă, simbolic, numele de „Clopotul america­nilor”, el fiind turnat din bronzul şi arama cumpărate, în anul 1900, din dolarii donaţi de românii – săteni stabiliţi în America! Ioan VULCAN-AGNIţEANU