Violenţa în familie nu are justificare, indiferent de motivaţia agresorului, iar viaţa nu trebuie trăită în umilinţă. Este ceea ce, printre altele, Asociaţia Femeilor din Sibiu susţine şi demonstrează. Un ONG care a reuşit să deschidă singurul adăpost din Sibiu pentru victime ale violenţei în familie. Asociaţia luptă astăzi atât pentru cauza sa, cât şi pentru sensibilizarea celor care ar putea să dea o mână de ajutor victimelor violenţei domestice.
Un verset din Talmud spune că femeia nu trebuie făcută să plângă, pentru că lacrimile ei sunt numărate de Dumnezeu. Cu toate acestea, violenţa domestică este o realitate. În marea majoritate a cazurilor, se îndreaptă asupra femeilor, dar mai dureros este faptul că, de multe ori, sunt implicaţi şi copii. Născuţi din râsete de îngeri, fiinţe nevinovate, sunt nevoiţi să suporte scenarii de coşmar, sau, mai rău, să simtă pe pielea lor crestăturile dureroase ale violenţei fizice. Toate acestea, doar din cauza inconştienţei sau nebuniei unor adulţi. Cu toţii suntem conştienţi de gravitatea violenţei domestice, dar, din păcate, foarte puţini dintre noi au determinarea de a face ceva. Din fericire, cei puţini există. Cristina Mateş, preşedintele Asociaţiei Femeilor din Sibiu, este unul dintre ei. În anul 1997, Asociaţia Femeilor este oficial un ONG preocupat de situaţia victimelor violenţei domestice şi devine membră a Asociated Country Women of the World, cea mai mare organizaţie a femeilor rurale din lume. Ani la rând se ocupă de promovarea proiectelor sociale, educaţionale, cu referire la sprijinul acordat femeilor şi copiilor ce ajung în situaţia de a fi victime ale violenţei în familie. În 2007 se conturează un proiect măreţ al asociaţiei şi cea mai mare realizare: un adăpost pentru aceste femei şi copiii lor.
Primul şi singurul din Sibiu
După un drum anevoios, adăpostul se deschide cu sprijinul Asociaţiei Femeilor şi Familiei din Norvegia. „Cu banii primiţi am cumpărat o casă, am renovat-o, am cumpărat panouri solare şi am pus totul în ordine. Adăpostul are 7 locuri, dar pentru că paturile sunt mari, putem adăposti în condiţii decente şi 9 suflete. În adăpost sunt primite femei şi copii, care au ajuns în situaţia de a fi victime ale violenţei în familie, indiferent de etnie, apartenenţă politică, naţionalitate sau religie. Nu primim femei alcoolice, dependente de droguri sau victime ale traficului uman”, spune Cristina Mateş. Femeile aflate în astfel de situaţii pot suna la numerele de telefon de pe site-ul asociaţiei sau pot trimite e-mail. În urma unor întâlniri, în care reprezetanţii asociaţiei se asigură de veridicitatea cazului, se semnează un contract care include clauze de confidenţialitate şi regulament de ordine interioară, iar pe o perioadă cuprinsă între 7 şi 60 de zile, femeia poate beneficia de tot ce-i oferă adăpostul. „Perioada este pe contract, dar dacă femeia nu reuşeşte să-şi rezolve situaţia din terţe motive, care nu ţin de ea, noi nu o dăm afară. Am avut cazuri când au rămas şi şase luni. Cât timp stă la noi, o încurajăm să-şi salveze şi să-şi economisească banii, dacă nu are un loc de muncă îi găsim unul. Copiii trebuie să meargă la creşe, grădiniţe sau şcoli. Prevenim abandonul şcolar. Dacă vin din alte localităţi, cu ajutorul inspectoratului îi înscriem aici. Avem psiholog şi asistentă socială. Suntem atenţi la nevoile lor şi ale copiilor, le consiliem şi le ajutăm să-şi găsească singure un drum în viaţă, lipsit de violenţă şi umilinţă. În schimb, ele trebuie să gătească, să facă curat şi să aibă grijă de copiii lor”, mai spune preşedinta asociaţiei.
Lacrimi şterse,
coşmaruri uitate
„Am rezolvat multe cazuri, spre fericirea femeilor care au reuşit să înceapă o viaţă nouă şi independentă, în afara mediului violent din care au plecat. Din experienţa noastră ne dăm seama că cel mai mult au de suferit copiii. Au fost cazuri grave, în care cei mici aveau vedenii cu tatăl înarmat cu un cuţit, gata să-şi omoare mama. Toate acestea nu trebuie să se întâmple”. Unul din cazurile speciale ale Asociaţiei a fost cel în care, la poarta adăpostului a bătut o mămică cu un ghemotoc de cinci ani. „Fetiţa era speriată, timidă şi complexată. Frumoasă şi deşteaptă, se născuse cu un defect. Nu avea degete la o mânuţă. O ţinea mereu la spate, îi era ruşine să o arate. Ne-am implicat mult în acest caz şi în cele din urmă fetiţa a reuşit să coase, să deseneze, să taie cu foarfeca şi, cel mai important, să aibă încredere în ea. Mama ei a ascultat toate sfaturile primite, iar astăzi are propriul ei apartament, unde trăieşte clipe fericite, alături de copilul ei. Fata duce acum viaţa oricărui copil normal, fiind o elevă foarte bună, în ciclul primar. Suntem mândri de ele”. Una dintre cele mai mari bucurii ale celor implicaţi în Asociaţia Femeilor este faptul că nu sunt uitaţi. „Ţinem legătura cu majoritatea femeilor care pleacă de la noi. Unele vin şi în vizită, pentru noi sfaturi şi să ne bucurăm împreună de reuşitele lor”.
Laude da,
sponsorizări ba
Din păcate, lucrurile bune se fac foarte greu, iar sufletele nobile şi caritatea nu sunt uşor de găsit. „Din 2011 suntem pe cont proriu şi ne este foarte greu să găsim sprijin financiar, sponsori. Dacă nu ar fi fost străinii, ne-am fi închis de mult. Cei de la noi ne laudă iniţiativa, ne mulţumesc, dar mereu ne spun că nu au bani. Singurul ajutor primit este de la primărie, printr-o bună colaborare şi prin subvenţiile date de ei. Contractul în urma căruia am primit banii din Norvegia are o clauză. Dacă nu ne descurcăm şi nu supravieţuim, trebuie să vindem casa şi să le returnăm banii. De aceea este o luptă continuă pentru noi. Femeile care vin lucrează ce pot. Croşetează, împletesc, cos orice, de la ursuleţi, la tot felul de alte creaţii. Până şi copiii fac felicitări. Cu ele suntem prezenţi la orice târg din Sibiu şi le vindem. Trimitem şi în străinătate şi apoi primim banii. Mai sunt oamenii care direcţionează cei 2% din impozitul pe venit, dar este foarte greu. Confidenţialitatea de care depindem ne împiedică să ne facem văzuţi prin reclamă, sau să lucrăm cu voluntari. Aşa că, oricine doreşte să ne ajute, ar mai pune o piatră în zidul dintre oamenii violenţi şi victimele lor”. În spatele adăpostului sunt 12 oameni cu suflet, care fac tot posibilul să smulgă fiinţe umane din ghearele violenţei şi să le ofere posibilitatea unei vieţi normale. Asociaţia Femeilor se bucură de parteneriate cu Primăria, cu Biserica Evanghelică, cu DGASPC şi Poliţie.
