Camere mobilate frumos și zugrăvite de curând, cabinete medicale dotate modern, o Grădiniță care funcționează pe lângă Școala Specială nr. 1, cadre didactice ca prof. Gabriela Gerhardt, ed. Silvia Lazăr și ed. Alexandrina Mate, mereu pregătite și dedicate să-i învețe pe micuți. Așa arată din 2013 Centrul de Primiri în Regim de Urgență pentru Copilul Abuzat, Neglijat, Repatriat și Traficat, din cadrul Complexului de Servicii Comunitare Prichindelul. O „casă” practic nouă de care directorul Onoriu Moldovan este mândru și bucuros să o poată oferi copiilor ca o „copie”, un substitut, a ceea ce ar fi trebuit să fie „acasă”. În momentul de față, în centru sunt 11 copii, cu vârste între 4 și 14 ani, fiecare cu istoria sa, scrisă în multe dintre cazuri, pentru ei, însă fără acordul lor. Centrul are o capacitate de 15 locuri. 4 dintre acestea sunt pentru copiii între 0 și 2 ani cu dizabilități, însă fără certificat de handicap și 11 locuri sunt pentru copiii sănătoși, între 2 și 18 ani.
Complexul de Servicii Comunitare „Prichindelul” se află pe strada Bastionului, într-o clădire ce pare desprinsă dintr-o poveste. O clădire care a atras mereu atenția, în mod special turiștilor, care ani la rând au venit s-o viziteze. „În Sibiu erau două puncte de atracție importante: Muzeul Satului și Casa Copilului, așa cum era numit complexul”, își amintește Onoriu Moldovan, directorul instituției. Istoria acestui complex se pierde undeva în timp. Nimeni nu știe cu exactitate de când datează. În anul 1933, funcționa un așezământ social pentru orfanii dintre cele două Războaie Mondiale și de după. Se mai aud istorioare care indică existența unui așezământ de măicuțe ce se ocupau de cei din adăpost. După anii 70, Casa Copilului s-a transformat în Leagănul pentru Copii. În anul 1990, așezământul avea peste 300 de micuți cu vârste între 0 și 4 ani. Adopțiile din acea perioadă au făcut ca numărul lor să scadă. „Erau adoptați mulți copii atunci și în străinătate. Chiar și copii cu dizabilități. Au ajuns să fie mai puține intrări și mai multe ieșiri”, povestește directorul. Reorganizările au tot schimbat denumirile și preocupările așezământului, fiind de la Centru de Plasament la Direcție. În 2003, se transformă în Complexul de Servicii Comunitare „Prichindelul”, așa cum îl găsim și astăzi. În acel an, erau în jur de 70 de copii în centru și pentru că apăruse legea care interzicea instituționalizarea copilului sub 2 ani, excepție făcând cazurile în care erau cu handicap și dependenți de îngrijire de specialitate, 60 din cei 70 au fost dați în asistență maternală, pentru că nu se încadrau. Așa începe povestea Complexului de astăzi. „Mai erau doar 10 copii. Am adus de la Mediaș în jur de 30 de copii cu dizabilități, iar complexul și-a delimitat centrele”, spune directorul Onoriu Moldovan. Sunt 3 Centre: Centrul de Plasament pentru Copilul cu Dizabilități, Centrul de Primiri în Regim de Urgență pentru Minori și Centrul Maternal. Fiecare dintre aceste centre găzduiește suflete puse serios la încercare, dar au și oameni care știu cum, și își doresc să întindă o mână de ajutor. Sunt lecții de viață pentru cei ce vor să vadă o realitate de care, mulți dintre noi suntem străini.
Mai mult neglijați decât agresați
La Centrul de Primiri în Regim de Urgeță, cei care duc povara unui destin potrivnic sunt copii. Ei sunt cei părăsiți, neglijați sau chiar agresați de persoane mature, ce ar trebui să le fie exemplu și sprijin. Ajung la Centru, de cele mai multe ori, „culeși” din gări sau de pe străzi, din frig sau ploaie, de polițiști. Unii dintre ei găsesc drumul și vin singuri la centru. Au mai fost și-n alte dăți și știu cum să ajungă. Așa este și cazul lui Emanuel, care la cei aproape 11 anișori tot fuge de acasă, din Făgăraș și vine la centru. „Când văd autobuzul, nu mă pot abține și mă urc în el”, recunoaște băiatul. „Centrul găzduiește copii abuzați, exploatați, repatriați sau traficați de pe raza județului, dar și din alte colțuri ale țării. Majoritatea celor ce ajung aici sunt neglijați. „În general, copilul este adus de Poliția Sibiu, dar și de alte instituții abilitate. Specialiștii de la Serviciul Abuz, Neglijență, Exploatare, din cadrul Complexului îi fac o evaluare inițială și îi întocmesc documentația necesară pentru instrumentarea cazului. Se încheie un raport, care se predă unui manager de caz. După ce este evaluat din punct de vedere medical, este igienizat și i se dau haine curate, după care copilul merge în centru. Acolo se ocupă de el o persoană de referință”, spune Onoriu Moldovan. Povestea lui Emanuel este una dintre cele mai fericite. Florin, în schimb, a fost lăsat singur într-o gară. Mai are 3 frați la Centrul de Plasament din Orlat și va merge și el acolo în curând. Una dintre cele mai triste povești o are însă Casian. Un băiat cuminte, cu ochii mereu plecați și urechea vânătă. La doar 7 ani, concubinul mamei sale îl agresează. „A mai fost la noi și am încercat să discutăm cu părinții, să-l reintegrăm, pentru că acesta este principalul nostru obiectiv. Dar se tot întoarce bătut. Acum i-am promis ceva:” a spus cu determinare directorul și cu mâinile pe fața băiatului a încheiat. „Nu mai lăsăm pe nimeni să-i facă rău”. „Știți ce e mai dureros?”, a întrebat și Alexandrina Mate, educatoarea care le oferă copiilor din cunoștințele și dragostea ei. „Și concubinul mamei, cel care-l lovește, a fost la noi. Mi-l amintesc”. Centrul a ascuns pentru câteva zile și povestea Manuelei Cioabă, nepoata lui Daniel Cioabă, fugită de acasă în umbra unei povești de dragoste. „A venit aici mama ei, cu Luminița Cioabă și o altă mătușă. Am discutat mult, iar fata s-a comportat exemplar. Până la urmă a fost convinsă să plece”, povestește directorul instituției. Temporar, la centru a fost găzduit și un copil ceh repatriat, care fusese scos din țară fără acordul tatălui.
Centrul de Primiri în Regim de Urgență pentru Copilul Abuzat, Neglijat, Repatriat și Traficat nu refuză niciun caz și răspunde, la orice oră din zi și din noapte, solicitărilor prin Serviciul Abuz, Neglijare, Exploatare, la numărul de telefon 0269.983. Principala preocupare a echipei de specialiști din centru, formată din psiholog, asistenți sociali și medicali și persoane de referință este identificarea familiei copilului și posibilitatea de a-l reintegra pe acesta. Majoritatea copiilor se întorc, însă cei pentru care această reintegrare este imposibilă, ajung în plasament, la o familie substitutivă sau la Fundații ori, în ultimul caz, în Centre de Plasament. Unii dintre acești copii depășesc și un an de ședere în centru, însă specialiștii încearcă să le rezolve cât mai repede problemele și în multe dintre cazuri reușesc.
Casetă
„Vreau să le mulțumesc partenerilor și colaboratorilor care ne sprijină, oamenilor de suflet, pentru că atât persoane fizice, cât și juridice au fost alături de noi și ne-au sprijinit. Doar anul trecut am avut ajutoare și donații în valoare de peste 200 de mii de lei”, spune Onoriu Moldovan, director al Complexul de Servicii Comunitare „Prichindelul”.
