Cu drogul la psiholog

„Specific copilăriei este jocul şi multumirea părinţilor. La vârsta adolescenţei natural este să experimentezi lucruri noi şi să-ţi mulţumeşti grupul de prieteni”, spune psihologul Alexandru Leşcău. E o realitate destul de greu de acceptat pentru mulţi părinţi sibieni. În pofida diferenţelor dintre generaţii, ei pot înţelege mai bine fenomenul consumului de droguri dar mai ales, pot afla din timp metodele de prevenire a acestuia. Alexandru Leşcău este psiholog clinician, specialist în consilierea persoanelor dependente de alcool, droguri sau medicamente, angajat al asociaţiei Crucea Albastră România şi colaborator al grupului ASPERA. Cunoştinţele lui se pot dovedi extrem de utile tinerilor, dar şi părinţilor, profesorilor şi tuturor celor interesaţi în stoparea acestei problemei sociale. În lipsă de altceva, gaşca dictează Rep: Care sunt cele mai importante motive pentru care tinerii consumă droguri- legale sau ilegale? A.L: Cele mai întâlnite cauze sunt stresul, nevoia de acceptare socială şi de popularitate, stima de sine scăzută, dar şi curiozitatea sau chiar plictiseala. Când tânărul consideră că insuccesul l-a urmărit la şcoală, în activitatea sportivă sau în socializarea cu colegii, se întâmplă să vadă în consumul de droguri o cale destul de sigură pentru a avea măcar un succes – de a impresiona grupul de prieteni şi de a cştiga respectul acestuia. Rep: Care este legătura văzută de tineri între a fi „cool” şi a lua droguri? A.L: În gaşca de prieteni nu este important ce note ai sau dacă ţi-ai luat bacul, esenţial este cât de „cool” sau cât de nonconformist eşti. Stima de sine nu mai este alimentată de părinţi sau de profesori, ci mai degrabă de aprobarea grupului şi popularitatea regăsită în gaşcă. Rep: Care este diferenţa dintre un consumator unic sau ocazional şi un consumator dependent? A.L.:La cel dependent se pot citi semne ale abuzului sau dependenţei de prafuri sau etnobotanice: ochii roşii, pupilele micşorate, paloarea feţei, privirea pierdută, încordarea muşchilor feţei, agitaţia, lipsa apetitului alimentar, tulburări ale somnului, schimbarea ritmului veghe-somn, agresivitatea, ideile delirante de urmărire şi persecuţie. Spre deosebire de un consumator ocazional, cel dependent, (etnobotanicele pot da foarte repede dependenţă psihică) se preocupă tot timpul de a face ceva pentru a-şi asigura banii pentru alte doze sau marfa în sine. Sunt aici! Rep: Cum influenţează mediul în care trăiesc adolescenţii consumul acestora de droguri? A.L.: Sunt tineri care descoperă că fiind „o problemă” pentru părinţii sau profesorii lor, se vor bucura mai des de atenţia lor. Unii părinţii sunt ocupaţi cu serviciul, se întorc seara târziu acasă şi nu petrec suficient timp cu adolescentul. În astfel de situaţii, în loc să ceară mai mult timp părinţilor sau profesorilor, adolescentul preia iniţiativa şi găseşte diverse preocupări, ocazii pentru a fi „cool” în mijlocul prietenilor, consumând droguri. Rep: Aţi întâlnit în practica dumneavoastră elevi care „cereau” prin droguri rezolvarea problemelor din familie? A.L.: Da. Un tânăr trăia drama divorţului dintre părinţi, iar ca reacţie la acest stres emoţional, copilul s-a apucat de băut şi de consumat droguri. Cel puţin o vreme, strategia de a-i ţine pe părinţi împreună a funcţionat, pentru că ori de câte ori copilul se afla în consum, el cştiga atenţia ambilor părinţi, aceştia colaborând pentru „refacerea” lui. Rep: Statisticile arată că liceenii consumatori sau dependenţi provin, marea majoritate, din familii cu probleme. Care sunt cele mai întâlnite difuncţionalităţi ale familiilor lor? A.L: Cea mai mare este dorinţa copilului/tânărului de a se răzvrăti împotriva tratamentului abuziv al părinţilor. Lipsa dragostei autentice, abuzul fizic, verbal, sexual, emoţional, neglijarea nevoilor afective ale adolescentului, toate aceste probleme în familie pot determina un tânăr să consume droguri. Părinţi responsabili Rep: Care pot fi considerate acţiunile/ activităţile care pot înlocui cu succes consumul de etnobotanice sau de droguri în general? A.L: Nu putem potoli setea firească a tinerilor de a încerca lucruri noi şi senzaţii inedite. Suntem însă responsabili de climatul emoţional din sânul familiei, de formarea unei bune stime de sine şi pentru cultivarea talentelor tinerilor. Trebuie să îi pregătim pentru tranziţia spre adolescenţă, formându-le obiceiuri sănătoase, pentru a-şi satisface curiozităţile într-o manieră responsabilă sau cum să ştie să combată plictiseala. Rep: Ce rol are şcoala în acţiunea de prevenire? A.L: ªcoala are meritul de a organiza campanii de prevenire şi de a pune la dispoziţia tinerilor cele mai bune informaţii despre consumul de substanţe. Sunt foarte eficiente acţiunile din licee la care sunt invitaţi foşti consumatori. Elevii sunt mai interesaţi de ceea ce poate relata cineva de vârsta lor, decât de teoria, schemele sau avertismentele făcute de către un medic sau un psiholog. Ar fi de dorit să vedem mai mulţi părinţi care colaborează mai strâns cu şcoala şi se implică în astfel de campanii, sau care susţin măcar moral, dacă nu financiar, aceste acţiuni. Exemplul personal Rep: Care sunt cele mai eficiente metode de prevenire a consumului/dependenţei? A.L: Clipurile şi mesajele antidrog au o influenţă asupra tinerilor, dar nu atât de puternică. Cea mai eficientă metodă este implicarea părinţilor în educaţia antidrog a copilului încă de la vârsta de 4-5 ani. Rep: Adulţii de azi, născuţi şi educaţi într-un alt tip de societate, se simt deseori depăşiţi de situaţie. Care sunt „armele” pe care le pot folosi aceştia? A.L: Studiile arată că în familiile în care părinţii nu fumau sau nu obişnuiau să consume alcool sau droguri, copiii au amânat consumul acestora până spre vârsta de 18 ani. Totodată, am cam uitat noi, ca adulţi, să mai vorbim copiilor despre valori. Să vorbim despre Dumnezeu, bine, frumos, dragoste, înţelegere, mântuire, despre adevăratele modele, pentru că acel copil care îşi vede părinţii, bunicii, rudele, cu toţii respectând aceste valori, le adoptă şi le preţuieşte la rândul său. Exemplul personal al părinţilor este prima lecţie antidrog pe care un copil o primeşte. Foto credit: David Postatny Photography Alexandra Ion Cristea