Județul Sibiu cunoaște, în ultima vreme, o cotă alarmantă a consumului de droguri în rândul tinerilor. Dintre aceastea, cele mai uzuale sunt substanțele psihoactive (etnobotanice), cannabis și cele de mare risc (MDMA, amfetamină, cocaină). Șeful Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate Sibiu trăgea un semnal de alarmă, în cadrul conferinței „DA vieții fără droguri”, precizând că în aproape toate cluburile din Sibiu și în petrecerile organizate de tineri la cabanele din zonă, se consumă astfel de substanțe interzise. Între factorii declanșatori ai acestor dependenețe, se numără problemele în familie, anturajul sau Internetul.
Sorin este din Sibiu, are 30 de ani și în prezent lucrează într-o companie ca gestionar. Trecutul lui ar putea fi scenariu unui film cu un început dramatic, dar cu un final fericit: de la frageda vârstă de 15 ani a avut primul contact cu drogurile. Povestea lui îi poate motiva pe tinerii care trec prin aceleași momente să renunțe la consumul de substanțe interzise și să afle ce se ascunde dincolo de plăcere și tentație, identificând adevăratul preț.
Sorin ne povestește că totul a început la 15 ani, când „drogurile legale” se găseau ușor, iar divorțul părinților a fost un moment culminant pentru el, ceea ce l-a dus spre încercarea de a se integra în grupuri de prieteni cu obiceiuri greșite.
Libertatea, între binecuvântare și haos
Relația cu părinții a fost una oarecum comună, cu suișuri și coborâșuri. Aceștia i-au oferit libertatea pe care și-a dorit-o, Sorin spunând că a fost „o sabie cu 2 tăișuri și și-ar fi dorit să nu fi avut atâta libertate, însă a fost prea târziu”.
Nu după mult timp după ce a început să consume „legale”, a trecut și pe cannabis, iar până la 18 ani a consumat în continuu. A urmat o perioadă în care nu a consumat și a fost nevoit să se angajeze: „Pe atunci mă mutasem împreună cu o fată în chirie; consumam, dar ocazional, la fel și alcool. Din nou, anturajul a cântărit foarte mult în a consuma droguri și alcool”.
Timp de un an a plecat la muncă în Franța, locul unde avea să descopere alte tipuri de droguri și să afle cât de ușor și rapid se fac bani din această ”afacere”. Între timp, relația cu părinții s-a îmbunătățit, însă ei nu știau ce face el: „Aveam foarte mare grija la asta”.
Ce le-ar spune acum Sorin tinerilor tentați de a ”încerca” o experiență euforică
Mesajul lui pentru tinerii dependenți de droguri care cred că nu există remediu este simplu: „În primul rând că totul este o iluzie. Pentru plăcerea aia pe care o simte atunci, o să plătească mai târziu. Daca îți dorești cu adevărat, exista remediu, doar că trebuie să găsești ceva ce îți place și să faci, orice hobby, orice să îți ia mintea de la substanțe. Încă am goluri în memorie. Efectiv nu îmi mai aduc aminte multe chestii, sau daca îmi aduc aminte, sunt amintiri vagi, șterse”.
L-am întrebat pe Sorin cum ar educa tinerii în această privință și cum le-ar spune să fie atenți cu anturajele din care fac parte. El ne spune că ar trebui ca tinerii să aibă activități de făcut, nu doar campanii anti-drog, iar banii ar trebui investiți în facilitarea de activități pentru tinerii, nu doar să le spunem că se poate altfel, ci să le arătăm că se poate altfel.
Cum orice lucru ilegal se pedepsește, Sorin a fost închis pentru trafic de droguri de risc și de mare risc internațional în mod repetat, condamnat la 4 ani si 2 luni, dar a ieșit după 2 ani jumate pentru bună purtare: „Acum că mă gândesc înapoi, poate că mi-au făcut un bine că m-au arestat, că altfel nu știu cât mai rămâneam în viață. Am fost dependent de droguri. Consumam foarte mult, slăbisem foarte mult și aproape că nici nu mai mâncam, nu mai aveam poftă. Înăuntru a fost rău, iți dai seama, urât, rece, cel puțin la început a fost teroare, am făcut dezintoxicare la rece, adică după un an de consumat fel și fel de droguri, m-au aruncat în arest 2 luni și nu mi-au dat nici un fel de pastilă anti-sevraj. Au fost cele mai grele 2 luni din următorii 2 ani jumătate, de atunci am început să am atacuri de panică, să rămân fără aer, să tremur”.
”Nu am văzut soarele timp de 2 luni”
Viața din închisoare, a constatat și Sorin, nu este deloc ușoară, mai ales atunci când nu te poți bucura nici măcar de lumina zilei: „N-am văzut soarele timp de 2 luni; doar de 2 ori, când am fost dus la tribunal, în rest deloc. Când am ajuns efectiv la penitenciar, oarecum a fost mai bine, mai aveam câte o activitate și așa a trecut timpul cât de cât mai repede. Primul an jumate a fost greu, ultimul an a fost mai ușor pentru că am lucrat la blocul alimentar și având o ocupație, mai trecea timpul. Totuși, este greu, când suni acasă de sărbători și toată lumea este fericită, prietenii sunt pe la petreceri, asta dacă ai noroc să îți răspundă la telefon. De multe ori, nu răspund, și care îți răspund, se grăbesc să îți închidă. Experiența de acolo nu a fost una plăcută. Când m-am văzut prima oară acolo nu am crezut că pot să trec prin ce va urma. O zi acolo pare că e cât o lună. Am avut o vreme când am vrut să mă sinucid. După ce am aflat sentința am avut ceva probleme și pe acasă, lumea te judecă repede și nu încerc să mă scot, clar ceva bun nu am făcut, dar nici nu am omorât pe nimeni să fiu judecat așa aspru”.
Pentru a comprima experiența sa în închisoare, l-am pus pe Sorin să aleagă trei cuvinte descriptive. Acestea au fost: frig, rece și urât. Toată experiența de acolo l-a făcut să se cunoască mai bine, spune el. În prezent, viața lui o descrie prin: familie, înțelepciune și implicare.
”Când am ieșit a fost de parcă m-am născut a doua oară”
Cât a fost închis, cel mai mult l-a susținut mama sa. Treptat s-a descoperit pe sine, și asta l-a ajutat psihic. Acum, mărturisește că a renunțat la țigări, droguri, băutură și face foarte mult sport: „Sunt mereu recunoscător pentru ceea ce am, pentru că am văzut că se poate și mai rău. Sunt recunoscător pentru sănătate, familie și job. Sper că prin povestea mea să ajut cât de mult se poate, ca alții să nu treacă pe unde am trecut eu. Este un drum rece și greu. Am avut zeci de prieteni când vindeam și consumam, dar când am fost acolo (închis), au dispărut toți. Au rămas cei care chiar contează. Puțini. Așa am învățat că nu toți care îți zâmbesc îți sunt și prieteni sau îți vor binele. Când am ieșit, a fost de parcă m-am născut a doua oară, a fost ca într-un vis, m-a așteptat familia și niște prieteni, a fost foarte frumos. Cei apropiați m-au tratat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, însă foarte multă lume s-a ferit de mine. E bine ca cineva să te accepte și cu bune, și cu rele. M-am implicat mereu în job și la fel și în viața mea, nu am mai lăsat-o să se scurgă aiurea”.
Sorin e un norocos. Pentru că povestea lui are, totuși, un final fericit. Chiar dacă i-a fost mai greu să întemeieze o familie, Sorin ne anunță căsătoria cu fata cu care a fost împreună înainte de a trece prin experiența cumplită a drogurilor: „Pentru niciunul nu a fost ușor, însă ne-am luptat amândoi și am reușit să ne întemeiem o familie. Avem un băiețel și urmează să facem nunta. Chiar dacă a fost greu, de ambele parți, acum am reușit amândoi să zărim soarele”.
