Haita lupişorilor

Ce sunt cercetaşii? Teoria este frumoasă, dar o găsim pe site-ul O.N.C.R. Misiune, scop, legi, regulamente şi statute. Voi însă, probabil sunteţi curioşi să aflaţi lucruri practice. Bun venit la bord atunci! Noi suntem cercetaşii sibieni. Adică, o filială regională a ONG-ului naţional, care se numeşte Organizaţia Naţională Cercetaşii României, la rândul ei parte componentă a Organizaţiei Mondiale a Mişcării Scout. Ceea ce ne caracterizează este dorinţa de joacă, dorinţa de a descoperi şi de a împărţi cu alţii descoperirile noastre. De ce facem aceasta? Este simplu, Robert Baden-Powell, cel care a inventat această mişcare prin 1907, ne-a demonstrat că adevărata cale prin care dobândeşti fericirea este oferind fericire celorlalţi. Încercaţi să părăsiţi acest pământ după ce l-aţi făcut ceva mai bun decât l-aţi găsit”. Frumos, nu? Noi am înţeles acest lucru şi am ajuns la concluzia că avea dreptate. Dar încă nu ne-am lămurit ce este „cercetăşia”, mişcarea scout? După cum bănuieşti, nu este nici fel de mâncare exotică, nici invenţie tehnologică, nici numele unei insule din Pacific. Este pur şi simplu mişcarea mondială a copiilor şi a ado­lescenţilor, băieţi şi fete, dornici să se bucure de viaţă, să-şi cultive calităţi umane alese, să fie puternici, inteligenţi, curajoşi şi pricepuţi, să cunoască farmecul prieteniei adevărate. Aha, mişcare rectilinie-uniformă? Mişcare tectonică? Nuuu! Prin mişcare înţelegem aici activitate, acţiune, un îndemn, un imbold, o pornire practică. Teoretic, toată lumea ar trebui să dorească să se bucure de viaţă, dar practic nu este chiar aşa. Mulţi copii îşi trăiesc copilăria virtual, în faţa monitorului. Poate te gândeşti în acest moment: „Eu nu am nicio calitate, slab sunt de când mă ştiu, inteligent nici nu mai zic, curajos ca un şoricel, iar în ce priveşte priceperea, nici nu ştiu să-mi leg propriile şireturi”. De fapt, tocmai acesta este scopul cercetăşiei: de a te face conştient de propriile tale calităţi, de a te descoperi pe tine însuţi, de a te aprecia la adevărata ta valoare. Pentru că tu eşti valoros! ªi bineînţeles de a învăţa lucruri noi, în mod practic, lucruri care, cu siguranţă, te vor încânta, pentru că au la bază aventura. Nu doar să citeşti despre cum aveau indienii arcuri; „do it” este cheia, fă singur un arc şi experimentează nimerirea ţintei! Îţi vei prepara singur mâncarea, stră­duindu-te să te alimentezi sănătos, îţi vei întinde singur cortul, chiar dacă la început va dura o oră, şi îţi vei spăla singur şosetele sau farfuria. Vei face, cu mâinile tale, tot ceea ce este necesar ca să supravieţuieşti în natura mai mult sau mai puţin sălbatică. Oricum, nu trebuie să-ţi faci probleme dacă acum nu ştii, vei învăţa, pas cu pas. Dar despre toate acestea, într-o altă poveste, care va urma. Dacă ne veţi mai citi, veţi afla şi ce este cu lupişorii din titlul rubricii, şi o mulţime de lucruri practice. Recomandarea noastră de vacanţă Canionul de la Mihăileni, un castel din nisip în mărime naturală Aflat pe lista monu­men­telor naturii protejate ale judeţului Sibiu, la doi paşi de oraşul nostru, Canionul de la Mihăileni va face cu siguranţă deliciul puştimii, deoarece copiii se vor simţi mici şi neînsemnaţi, privind pereţii înalţi de 25 de metri, care se înalţă ca o cetate în jurul lor. Este o mică-mare minune a naturii, clădită din nisip. Nu sunt probleme legate de acces, obiectivul putând fi abordat pe ruta Sibiu-ªeica Mare-Mihăileni, drum rezonabil de asfaltat. Dacă nu aveţi maşină, există şi autobuze Transmixt, cu plecare din Sibiu la ora 16, (însă nu ştim dacă prindeţi cursa de întoarcere la ora 18:14, astfel că probabil veţi avea nevoie de noroc la o ocazie sau de un cort). Odată ajunşi în Mihăileni, lăsăm maşina şi, pe lângă Biserică, îndrumaţi de două indicatoare rutiere mari şi vizibile, abordăm drumul de căruţă către canion. Intrarea se lasă greu descoperită, însă dacă promiteţi că nu vă scrijeliţi numele pe pereţii de nisip şi că strângeţi eventualele gunoaie întâlnite pe parcurs (chiar ar fi păcat să lăsaţi urme de vizitare, odată fiindcă această falie naturală este prea frumoasă, şi a doua oară fiindcă riscaţi o amendă usturătoare, este vorba de un monument al naturii protejat), vă spunem coordonatele de intrare: http://www.harta-turistica.ro/map.php?ID=23&obj=15611, pe GPS: N45,98089 şi E024,35470, altitudi­ne 419,01 m. Ieşind din comună, la aproximativ 500 m, identificăm un drum lateral dreapta, după urmele de nisip lăsate de căruţele sătenilor. Accesul în interiorul canionului este uşor chiar şi pentru copii, pe vreme uscată, lungimea vizitabilă fiind de aproximativ 500 metri. Nu uitaţi să luaţi aparatele de fotografiat (neaparat!) şi să luaţi şi câteva jucării sau dulciuri, pe care să le dăruiţi copiilor localnici; se vor bucura să vă ghideze. Dacă nu vă descurcaţi, ne găsiţi la www.scouts.ro. ªi amintiţi-vă, aţi promis că veţi proteja canionul, avem încredere în voi. Radu Mircea ªERBAN O. N. Cercetaşii României R.-C.L. Sibiu www.scouts.ro