Hanul Sibiului – soldaţi, măşti şi dansuri interzise

Nu ne putem imagina astăzi un oraş fără pensiuni, cafenele, baruri sau hoteluri – un loc în care, doar prin bunăvoinţa locuitorilor, vizitatorii puteau servi o masă caldă sau găsi un loc de odihnă. ªi totuşi, s-a întâmplat odată la Sibiu, în anii anteriori apariţiei hanului oraşului, unul dintre cele mai dorite edificii din fosta capitală a Transilvaniei. Sibiu 100% vă spune povestea nuanţată a acestui prim loc de popas, înfiinţat, cel mai probabil, în secolul al XVI-lea. Născut dintr-un conflict, dar transformat într-o locaţie exclusivistă, hanul de pe strada Nicolae Bălcescu a fost martor la multe din schimbările prin care a trecut Sibiul, multe generate de însăşi existenţa sa. Ani de ciumă, incendii devastatoare şi nenumărate asedii, iată care era atmos­fera Sibiului vechi la deschiderea primului han din oraş, din iniţiativa magistratului Petrus Haller. Descris ca fiind comparabil cu Viena în putere şi frumuseţe, Sibiul era vizitat de puţini călători, care erau găzduiţi în locuinţe private, în timp ce meseriaşii străini înnoptau în casele breslelor lor. Hanul, „Sultanul turcesc”, deşi foarte îndrăgit de sibieni, avea, pe bună dreptate, o activitate modestă la început. O grea povară Totul s-a schimbat după 1687, când, în Transilvania au sosit trupele imperiale, iar sibienii, prin excelenţă, au început să găzduiască în casele lor din ce în ce mai mulţi funcţionari şi militari austrieci. „O grea povară” pentru cetăţeni, aşa cum este descrisă încartiruirea în plângerea unui sibian către magistrat. Chiriile erau extrem de mici, iar camerele de locuit erau împărţite deseori de micii meşteşugari cu soldaţii nu tocmai manieraţi. Oraşul nu avea încă o cazarmă militară şi, chiar după construirea acesteia, nevoia unui han în toată regula se făcea simţită. Schimbându-şi denumirea în „Steaua albastră”, vechiul loc de popas se pregătea pentru o transformare, odată cu trecerea în secolul al XVIII-lea. Făclii de bal Philipp Colignon – un luxemburghez mutat la Sibiu a arendat în anul 1772 „Steaua Albastră”, reuşind să o transforme, în scurt timp, într-un loc de renume al oraşului. Sub administrarea sa au fost pregătite camere pentru călători, au fost organizate baluri mascate şi s-a construit o sală de dans, extinsă în 1789 cu o sală de redută (destinată străinilor din oraş, în special militarilor). În scurt timp, carnavalurile din hanul orăşenesc au devenit loc de întâlnire pentru înalta societate a Sibiului, aici fiind organizate patru baluri săptămânale, pe timp de iarnă. În fiecare seară a carnavalurilor, două torţe de smoală ardeau fie la intrarea din strada Nicolae Bălcescu, fie în strada Xenopol – acces pentru sala redutei. O masă nouă de biliard montată în 1787 i-a bucurat pe clienţii din ce în ce mai numeroşi. La dans Vechiul loc de popas, devenit între timp „Împăratul Romanilor”, a găzduit numeroase concerte, dar şi importante întâlniri politice, în afara cărora, sibienii serbau de zor. „Langaus”, unul dintre valsurile vieneze interzise, se dansa din plin la hotelul din Sibiu, cu toate amenzile cu care erau ameninţaţi petrecăreţii. Au fost abandonate straiele populare şi îmbrăcate hainele „nemţeşti”. Costumele şi măştile de bal erau în mare vogă, acestea putând fi cumpărate de la frizerul teatrului, dar şi de la un atelier situat vizavi de han. Furia dansului cuprinsese oraşul care organiza baluri pentru tot şi toate: exista balul studenţilor, balul vânătorilor sau balul asociaţiei muzicale, dar şi întâlniri pentru familii care sărbătoreau împreună în sala redutei. În haine noi Abia la sfârşitul secolului al XVIII-lea moda petrecerilor a mai trecut, vechiul han rămânând singura sală de dans din oraş (aici erau organizate, joia şi duminica, balul mascat nobil, respectiv balul comun). Odată cu febra construcţiilor, începută în aceiaşi ani, vechiul loc de popas a fost demolat, în locul său fiind construită clădirea ce adăposteşte astăzi agenţia CFR. Finanţat din fondurile Băncii Generale pentru Economii, noul hotel a fost deschis în septembrie 1895, în colţul opus al străzii Xenopol. Pentru construcţia, mobilarea şi dotarea acestuia s-au cheltuit peste 150.000 de florini. „Toate oraşele din provinciile cezaro-crăieşti, inclusiv capitala Viena, se distrează săptămânal două zile de redută. Numai Sibiul a dublat perioada carnavalului şi savurează de patru ori săptămânal reduta!” Christoph Ludwig Seipp, director al teatrului, nevoit să joace cu casa goală în perioada carnavalurilor din hanul oraşului (Emil Sigerus – Sibiul vechi). Personalităţi la han – Împăratul Joseph al II-lea – prezent de 3 ori la han pentru a ţine audienţe cu cetăţenii. Datorită vizitei acestuia numele a fost schimbat din „Steaua albastră” în „Împăratul Romanilor”. – Franz Liszt, Johann Strauss, Johannes Brahms – au susţinut concerte la han. – Samuel Brukenthal – în hanul oraşului, guvernatorul Transilvaniei s-a întâlnit în 1786 cu Joseph al II-lea, întâlnire în urma căreia a fost, în scurt timp, demis din funcţie. – Dieta Transilvaniei din 1863 a avut loc tot în vechiul han, la aceasta participând pentru prima dată reprezentanţi ai românilor (Gerhard M. Bonfert -„Zum Römischen Kaiser”). Alexandra Ion Cristea