Henk Muller, olandezul zburător spre România

Teodora Ivan Un om blând, generos, cu simţul umorului, gata să te uimească cu talentele lui inepuizabile ori cunoştinţe dintr-o vastă cultură – acesta este Henk Muller, de la prima întâlnire. Deşi se apropie de 60 de ani, olandezul venit pe tărâmurile noastre are energia voluntarului cu adevărat dedicat semenilor. Ideea de a-i ajuta pe oamenii nevoiaşi i s-a conturat după primul transport de bunuri umanitare, în toamna lui 1991, la solicitarea unei românce întâlnite în Olanda. În acelaşi an, Henk suferise un grav accident ca alpinist industrial. S-a recuperat miraculos după o cădere în gol de la 12 metri. Întâmplarea l-a pregătit poate pentru viaţa care a urmat. S-a implicat în mai multe proiecte de sprijinire a familiilor sărace din România încă din 1992. Henky, aşa cum îi spun apropiaţii, a avut o contribuţie esenţială în înfiinţarea asociaţiei umanitare consacrate copiilor defavorizaţi, Dare to Care, care a luat fiinţă în 2002, la Apold (judeţul Mureş), cu eforturi considerabile ale olandezilor de religie adventistă din Fundaţia Davor. Îndeplinea funcţia de vicepreşedinte, dar se ocupa nemijlocit de dotări şi aprovizionare, făcând transporturi de mobilier, jucării, îmbrăcăminte sau alimente. Datorită voluntariatului, în România şi-a cunoscut a doua soţie, fiica unor medici cunoscuţi la Mureş. Nunta de basm a început la Biserica-cetate Reformată din Apold şi a continuat într-un elegant restaurant din Sighişoara. Printre invitaţi s-au numărat 100 de copii nevoiaşi. Henk şi tânăra sa soţie devin sufletul asociaţiei Dare to Care. Din 2004, asociaţia deschide o casă pentru 15 copii în localitatea Cornăţel din comuna Roşia, Sibiu. Soţii Muller conduc casa ca pe o mare familie. Li se nasc fiicele Hadasa şi Hannah, aidoma unor prinţese nordice. Tatăl este topit după ele, dar îşi împarte dragostea şi copiilor din Casă. În toiul grijilor şi al iubirii pentru toţi micuţii din preajmă, olandezul primeşte vestea divorţului intentat de soţie. E năucit să afle că va fi îndepărtat de fete, prin plecarea cu mama lor în străinătate. Despărţirea soţilor Muller a însemnat şi renunţarea lor la administrarea Casei de copii din Cornăţel, preluată de alţi coordonatori. Henk Muller şi-a orientat acţiunea umanitară spre familiile de rromi din judeţul Mureş, ca voluntar al organizaţiei People2People. A continuat chiar după decizia acestei asociaţii de a-şi înceta activităţile în România. Inimosul olandez este în prezent preocupat de educaţia, în special artistică, acordată micilor rromi din localitatea Hărănglab (judeţul Mureş). Proiectele pe care le desfăşoară îl fac să se gândească la înfiinţarea unei noi fundaţii, potrivit propriei mărturisiri. Întâlnirea cu Henky este, de fiecare dată, o bucurie. Prezenţa lui radiază optimism şi suflul omului de acţiune, fără răgaz pentru sine. Este dedicat cauzei sale şi emană din toată fiinţa iubirea de aproapele. Un bărbat încărunţit, cu o mică barbă, cu frunte înaltă, nobilă şi ochi arzători dincolo de sticla ochelarilor, aplecat cu un drag nesfârşit asupra copiilor – ai altora şi pe urmă ai lui… Acesta este Henk Muller. BIO: ››› S-a născut la 23 ianuarie 1954, în oraşul Veendam, din nordul Olandei. ››› A absolvit studiile BA Theology la Newbold College din Anglia. ››› Este tatăl a trei fiice, din două căsătorii; în prezent, divorţat. ››› A venit pentru prima dată în România în 1991, într-o campanie umanitară. Foto: Henk Muller rândul din spate, dreapta