Ioan Gyuri Pascu: Aşa iese comedie: le spui oamenilor lucruri adevărate şi ei nu cred

Reporter: Ce se întâmplă în spectacolul Ioan Gyuri Pascu Live Story? Ioan Gyuri Pascu: E un exerciţiu de sinceritate pe care l-am început acum vreo 2 ani, când mi-am dat seama că fiecare cântecel are câte o poveste şi e legat foarte tare de viaţa mea. ªi m-am hotărât să povestesc fără minciună lucruri din viaţa mea, ce-mi vine să cânt pe moment, ce-mi aduc aminte şi ce nu-mi aduc aminte. Aşa s-a născut. Niciodată nu ştiu exact cum începe şi cum se termină acest spectacol şi niciodată nu e la fel, dar îmi povestesc naşterea, îmi aduc aminte de unele chestii din copilărie. Astăzi, pentru că au venit colegi de clasă şi diriginta mea, mi-am adus aminte lucruri din şcoală. Altădată vin colegi din armată şi îmi aduc aminte chestii din armată şi povestesc. Întotdeauna mi-e greu să-l strâng în două ore. Dar aşa a pornit, de la faptul de a fi sincer, de a le povesti oamenilor şi, de multe ori, aşa iese comedie: le spui oamenilor lucruri adevărate şi ei nu cred. Cred că scrii un scenariu şi se distrează tare. Dar nu sunt scenarii, sunt lucruri adevărate. „Lumea nu cunoaşte muzica mea, pentru că nu se difuzează la radio” Rep.: În timpul concertului aţi amintit şi de cel mai recent album, „La jumătatea vieţii”, care nu e prea cunoscut. Despre ce este vorba? I. G. P.: „La jumătatea vieţii” e un album făcut în noiembrie 2007, e cel mai recent, dar nefiind pe piaţă, lumea nu-l cunoaşte. Nu se difuzează piesele mele la radio prea mult; ştiu că albumul a fost difuzat doar pe România Cultural şi o dată pe Naţional FM, care au început în sfârşit să-l difuzeze acum, după trei ani. Toţi zic că nu au discurile, pentru că le au redactorii acasă. Doar redactorii au discurile care au apărut, de la mine. Din cauza asta lumea nu cunoaşte muzica mea, pentru că nu se difuzează la radio. „Eu sunt anti-net” Rep.: Nu vă faceţi blog? I. G. P.: Nu-mi fac nici blog, pentru că eu nu utilizez nici internetul, nu am e-mail, nu ştiu ce e aia Facebook. ªtiu doar că sunt nişte chestii de comunicare, reţele de socializare. Fiica mea mai foloseşte unele dintre ele, dar eu nu. Eu sunt anti-net. Rep.: Pe internet apare că scrieţi literatură creştină. Aţi publicat vreo astfel de carte? I. G. P.: Scriu literatură spirituală, dar nu creştină. Sunt creştin ortodox, dar nu sunt practicant, sunt mai mult ecumenic. În ceea ce scriu se regăsesc valori universale şi ale creştinismului, şi ale budismului, şi multe chestii. Dar e spiritualitate, e credinţă şi e mai mult decât religia. Credinţa cuprinde religiile, dar religiile nu cuprind credinţa toată, sunt micuţe, limitate. Am scris două cărţi până acum: „În căutarea armoniei” şi „Gândirea: copilul realităţii şi creatorul iluziei”. Una e plină de eseuri şi cealaltă, unii zic că e cu maxime sau cugetări, eu zic că sunt nişte ajutoare spirituale, un ghid spiritual pentru lumea care doreşte să aleagă o cale spirituală. „A te bucura de acum şi aici, asta e foarte important” Rep.: Apropo de maxime, toţi avem câte un lucru pe care ni-l spunem şi care ne motivează. Care e maxima dumneavoastră în prezent? I. G. P.: Nu e vorba despre a merge mai departe, ci a te bucura de „acum” şi „aici”, asta e foarte important. Noi cu toţii ne dorim să fim „acolo” şi „atunci”. Ne condiţionăm fericirea de ceva din exteriorul nostru. Toată lumea spune „Când o să ajung eu să am casa aia, atunci o să fiu fericit…” şi atunci nu ne putem bucura de „acum” şi „aici”. Nu e vorba despre a merge mai departe, ci pur şi simplu a trăi fiecare clipă ca şi cum ar fi ultima. Din toamnă, va fi Distractis Rep.: Umblă vorba că din toamnă s-ar putea să vă vedem într-o nouă formulă. Cum va fi Distractis, noua trupă? I. G. P.: S-a despărţit Divertisul în două şi am convenit cu toţi 12 să nu folosească nimeni numele ,,Divertis” decât când ne reunim toţi. ªi-atunci, grupul de la „Land of Jokes” se va chema ,,Distractis”, iar celălalt, „Serviciul român de comedie”. Dar acum, am înţeles că a rămas doar „Serviciul român de comedie” pe Pro TV. Oricum, din 2007, eu eram doar colaborator. Ceilalţi colegi de la Distractis sunt deocamdată în negocieri cu o televiziune, dar încă n-am aflat unde se va face şi, dacă e un proiect care să-mi facă şi mie cu ochiul, să mă duc. Au spus că mă anunţă. Eu le-am spus că o să merg cu ei la orice proiect, dacă mă simt bine şi mă reprezintă. În rest, sincer, nu-mi prea place să fac televiziune. Îmi place mult mai mult să fiu pe scenă, să fac film artistic, să fac radio. Ioana Mălău