Noul consul al Republicii Federale Germania la Sibiu, Judith Urban, a preluat activitatea diplomatică a Consulatului German în luna ianuarie, după ce Thomas Gerlach și-a încheiat cel de-al doilea mandat în fruntea acestei instituții.Principalele direcții de acțiune stabilite de Judith Urban după preluarea conducerii Consulatului sunt cultura, limba și comunitatea germană, relația cu investitorii nemți și intermedierea vizitelor unor personalități din Germania în țara noastră. În subordinea Consulatului German de la Sibiu se află 11 județe din Transilvania, adică tot perimetrul cuprins între județele Brașov, Hunedoara și Maramureș. Cum îi vede Judith Urban pe români, ce părere are despre Sibiu, dar și ce pasiuni are dincolo de rezultatele profesionale remarcabile aflăm din interviul de mai jos.
Cariera diplomatică v-a purtat prin diverse țări de pe mai toate continentele. Ați activat la Tokio, Budapesta, New York, Amman, orașe cu civilizații complet diferite. Cum ați reușit să vă adaptați la specificul fiecărui loc?
Am avut marele noroc, ca drumul meu profesional să mă ducă mereu spre misiuni interesante. Bineînţeles că a constituit mereu o adaptare faţă de noi ţări, noi limbi şi noi culturi. Îmi amintesc foarte bine de amestecul dintre emoţie, curiozitate şi timiditate când am preluat primul meu post în Asia. Aveam puţin peste 20 de ani, era pentru mine o lume nouă şi străină şi eram foarte departe de casă. În acea perioadă nu existau încă legături telefonice directe cu Germania – eram nevoită să anunţ convorbirile mele la o centrală telefonică, urmând să primesc legătura abia câteva ore mai târziu. În comparaţie cu acea perioadă lumea în care trăim s-a dezvoltat foarte mult şi astfel păstrarea contactului cu familia şi prietenii de acasă a devenit mai facilă.
Ați mai fost în România, la București, în perioada 2001 -2006 , practic, ce impresie v-au făcut românii?
Ca toţi ceilalţi, care sosesc pentru prima oară într-o ţară, şi noi am început s-o cunoaştem prin oamenii de aici. Ne-a impresionat foarte mult amabilitatea şi sprijinul pe care l-am primit atunci din partea unor oameni încă necunoscuţi nouă. La Bucureşti am locuit cu intenţie într-o vecinătate pur românească şi nu într-unul din numeroasele „cartiere pentru străini”. Vecinii noştri, care nu erau binecuvântaţi cu bunuri materiale valoroase, ne-au adus din prima seară după ce ne-am mutat în noua casa un peşte ca şi cadou de bun venit. O altă familie ne-a invitat la un grătar, deoarece nu avusesem timp să gătim în timpul mutării.Mai apoi am întreprins călătorii prin ţară şi am fost impresionaţi de diversitatea culturală şi frumuseţea peisajului.
Despre Sibiu ați spus că l-ați regăsit ca pe o femeie frumoasă care își dăduse jos paltonul degradat, referindu-vă la modernizarea prin care a trecut centrul istoric în anul de grație 2007. Ce vă impresionează cel mai mult în acest oraș?
Mi-a crescut inima atunci când m-am întors după 5 ½ ani şi am observat cât de multe s-au realizat aici, ce frumos şi plăcut se prezintă acum centrul istoric al Sibiului. Mă bucur foarte mult, că Germania a putut sprijini acest demers prin intermediul Ministerului Federal pentru Colaborare Economică şi Dezvoltare. În lunile de vară oraşul trăieşte şi pulsează, toată lumea stă afară, au loc manifestări în aer liber de calitate înaltă–este o încântare şi subliniază calitatea vieţii.
Dacă ar fi să alegeți 3 lucruri pe care le-ați putea îmbunătăți în Sibiu, care ar fi acelea?
Nu cred că Sibiul are nevoie de propuneri de îmbunătăţire din partea mea. Dacă totuşi mi- ar fi permis să-mi doresc ceva, ar fi poate, ca regulile de circulaţie din interiorul sensurilor giratorii să devină încet cunoscute tuturor participanţilor la trafic.
Ce pasiuni aveți și cum vă gândiți să le cultivați în perioada în care veți locui în Sibiu?
Muzica şi în special pianul au fost foarte importante în familia noastră. Tatăl meu a absolvit Conservatorul şi chiar dacă a urmat apoi o altă carieră, a fost toată viaţa un pianist foarte bun. Şi eu am început pianul foarte de timpuriu şi a constituit pentru mine înălţare sufletească şi consolare, în funcţie de starea de spirit a momentului. În ultimii ani însă am neglijat pianul şi doresc foarte mult să încep din nou să cânt la pian în mod regulat.
Ce model aveți în activitatea diplomatică?
În special aş dori să-l amintesc pe fostul secretar de stat şi ultimul şef al Reprezentanţei
Permanente în Berlinul de Est, domnul Franz Bertele. Am avut marele privilegiu de a fi subalterna sa în perioada de după căderea Zidului Berlinului. Felul său calm şi prudent ascultând şi preluând mai întâi toate argumentele ca mai apoi să ia decizii pe care să le aplice foarte consecvent, dar întotdeauna cu multă amabilitate şi omenie m-a impresionat foarte mult şi sper, că mă şi caracterizează.
Cum ați reușit să împletiți frumoasa carieră diplomatică și viața de familie?
Soţul meu şi cu mine am încercat fiecare să ne urmăm carierele, dar concomitent să rămânem realişti şi flexibili. Bunăstarea fiicei noastre a fost mereu în prim plan în cazul tuturor deciziilor noastre profesionale.
Din păcate în străinătate poţi foarte rar să apelezi la sprijinul normal din partea bunicilor sau al altor rude. Pe aceste considerente am apelat la sprijinul angajaţilor casnici personali, mai întâi la Bucureşti iar apoi în Iordania. În cazul angajatei noastre filipineze Betty s-a construit o legătură atât de strânsă, încât ne-a însoţit chiar şi la Sibiu, după ce a trăit 20 de ani în Iordania.
Ce credeți că definește o femeie de succes în zilele noastre?
Dacă aş cunoaşte reţeta absolută, aş scrie un ghid.Nu cred că există mari diferenţe între bărbaţi şi femei de succes. Succesul este întotdeauna o chestiune de definiţie pentru fiecare. Cred, că gândirea autonomă, acţiunea constructivă şi un anturaj bun şi stabil , atât în domeniul profesional cât şi în cel particular, sunt importante pentru succes.
Care credeți că este trăsătura care v-a ajutat cel mai mult în viață?
Profesional mi-a fost desigur de folos faptul, că la toate posturile m-am simţit destul de repede „acasă” fiind întotdeauna plină de curiozitate şi bucurie faţă de nou. Nu sunt genul de om care regretă trecutul.
Ce moto considerați că vă caracterizează?
Moto-ul meu este a nu avea moto.
Ce înseamnă pentru dumneavoastră o viață trăită frumos?
Cred că ideile mele despre o viață frumoasă sunt identice cu speranțele și dorințele celor mai mulți dintre noi: aș vrea ca familiei mele să-i meargă bine, să fim toți sănătoși, să putem trăi și munci în siguranță, libertate și conform ideilor noastre personale.
Iar o zi de 8 Martie perfectă?
O zi a Femeii perfectă înseamnă să n-o petreci singură, ci în compania altor femei drăguțe. Și, exact acest lucru îl voi face sâ
mbătă, mergând cu câteva prietene bune aici, la Sibiu, seara la masă, simțindu-ne bine.
