Centrul de Îngrijiri Paleative Hospice oferă oamenilor bolnavi de cancer, în fază terminală, un loc în care să uite de dureri. Termenul paleativ se referă la îngrijirea persoanelor ce nu mai răspund la un tratament care să le aducă vindecarea. La Hospice sunt depășite granițele acestei definiții. Acolo este o lume pe care unii oamenii o aleg ca să fie îngrijiți, alinați, ajutați și pregătiți pentru sfârșitul drumului. O lume, în care dacă te-ai decis să intri, indiferent de motive, trebuie să fii pregătit să faci față poate celei mai reci dintre realități. O lume în care medicii sunt mai mult decât medici, iar asistenții mai mult decât asistenți. Unde cel mai important este să vorbești și cel mai înțelept este să știi să asculți. „Un Hospice nu este o casă, nu este o instituţie, ci un gând, un concept”, este motto-ul centrului.
Sunt 14 locuri, în 12 camere cu un singur pat. Numai o cameră are două paturi. Sunt simple, mobilate frumos, cu televizor, cu o baie la două camere, cu sisteme de alarmă peste tot, astfel încât, dacă cineva are nevoie de ajutor, să poată suna, oriunde s-ar afla. Ceva însă îți atrage atenția în mod special. Ușile camerelor sunt făcute 80% din sticlă transparentă. De ce? „Ca cei dinăuntru să vadă lumea din jurul lor”, spune simplu Rhein Ortrun, directoarea Hospice-lui. Pentru că este tot ce le-a mai rămas, lumea care se învârte în jurul lor. Construcția Centrului de Îngrijire Paleativă „Hospice” a început în anul 2005, în spatele Căminului Spital „Dr. Carl Wolff”, în urma unei donații primite din străinătate, de la familia Schutz. La fel ca și căminul, acesta aparține Asociației „Dr. Carl Wolff” a Bisericii Evanghelice C.A. din România. „A fost vorba despre 80 de mii de euro, dați de această familie. Nu au cerut nimic în schimb, dar marea lor condiție a fost să-i folosim pentru un proiect social. Noi ne gândeam de ceva timp la înființarea unui centru paleativ. Cu ajutorul Asociației Diakonisches Werk, din Germania, care ne-a dat restul de bani necesari, am pus planul în aplicare, iar în anul 2006 am reușit să inaugurăm Centrul”, povestește Rhein Ortrun. De atunci, în Hospice se îngrijesc persoane bolnave de cancer, aflate în fază terminală. Sunt 2 medici specialiști în medicină paleativă, Dr. Peter Lorand și Dr. Radu Maria, și 17 asistenți calificați, care fac tot posibilul pentru a ameliora cruntele dureri cu care cancerul macină organismul și psihicul. Își depășesc cu mult limita, sunt permanent în jurul celor care le strigă ajutorul, le vorbesc, îi ascultă și îi fac să înțeleagă, pentru că între ei nu există secrete. „În Hospice am încercat un sistem nou. Lucrăm numai cu asistenți medicali. Ei fac totul pentru pacienți. Ei sunt cei care îi schimbă, îi spală, le administrează tratamentul. Am decis să fie așa, pentru că avem un raționament. Omul, când se află la capăt de drum, nu-și dorește să cunoască mai mulți oameni. Pentru curățenie avem alte două persoane angajate. Ele se asigură că totul este în standarde. De asemenea, nu avem o cameră de odihnă a personalului medical. Ei sunt 24 din 24 de ore pe baricade, în mijlocul pacienților”, mai spune directoarea. Din echipă mai fac parte și preoţii diferitelor culte creştine, care împreună oferă sprijinul moral atât pacienţilor, cât şi familiilor acestora. Chiar dacă pare o lume tăcută, la Centru sunt activități. Există o bucătărie unde oricine poate găti, sunt seri de remi, iar bătrânii din Căminul Spital îi vizitează pe cei din Hospice.
Hospice-ul este acreditat CoNAS
Pentru a ajunge la Hospice îți trebuie doar o trimitere de la medicul oncolog sau de la cel de familie, prin care să se confirme diagnosticul, iar internarea și perioada de îngrijire cu absolut tot ce presupune ea nu costă, pentru că se lucrează cu Casa de Asigurări. Internările se fac în urma unor programări, existând o mică listă de așteptare, însă Hospice-ul are o dinamică a lui, pentru că aici timpul este relativ. „Casa nu acoperă toate cheltuielile, însă familiile celor care vin aici, cei care pot, ne sprijină prin donații. De asemenea, primim subvenția conform legii 34/1998 pe domeniul social, care constă în 250 de lei pe pacient, și ne pot ajuta și sibienii, prin acordarea acelui 2% din impozitul pe venit. Pe sit-ul nostru pot găsi formularul și îl pot completa”, spune Rhein Ortrun. Dacă în anul inaugurării au fost internați 25 de pacienți, anul trecut, prin mâinile specialiștilor de la Hospice au trecut 263 de pacienți. Cancerul, ca orice altă boală, nu alege, așa că vin persoane între 20 și 90 de ani, de la oameni înstăriți, la cei obișnuiți și până la cei uitați de soartă, din toate mediile sociale și aparținând tuturor religiilor. Vin sau sunt aduși și oameni ai străzii, care nu mai au nici bunuri și nici identitate. În ultimul an au fost 5 astfel de persoane. „În Hospice toată lumea este îngrijită la fel. Pacientul are asigurat un tratament pentru controlarea durerii, un control al simptomelor digestive, respiratorii și hematologice, îngrijirea escarelor, acele răni care apar pe corp dacă nu te poți mișca, au aparat de oxigen și scaune cu rotile, cadru sau cârje. Pentru cei fără adăpost care vin la noi, atunci când ne părăsesc, noi ne ocupăm de înmormântare. Aici au totul asigurat”, spune directoarea.
Centrul este acreditat CoNAS, una dintre cele mai importante acreditări pe care trebuie să o obțină un spital și care se referă la siguranţa procedurilor medicale realizate, drepturile pacienţilor şi aspectele administrative. „Anul trecut am reușit să obținem această acreditare. A trebuit să răspundem unor norme și criterii europene deosebit de exigente. Am luat-o cu punctaj maxim și suntem foarte fericiți să o avem.”
Povești din camerele cu geam de sticlă
Pentru a lucra într-un astfel de centru trebuie să descoperi cum lucrează îngerii. Trebuie să știi să alini și să vorbești. Trebuie să închizi în suflet poveștile lor, și de cele mai multe ori să-ți ascunzi lacrimile, pentru că, aici, ele nu sunt de niciun ajutor. „Punem foarte mare accent pe vorbitul cu oamenii. Medicii, asistentele, toți vorbesc cu ei. Este important să fim mereu acolo”, spune Rhein Ortrun. Își amintește aproape fiecare poveste. Ea este cea care a văzut oameni puternici, care au decis să-și încheie drumul cu demnitate și cu bagajele făcute, oameni care își ascund în spatele frustrărilor și a violenței verbale o teamă nemărginită de necunoscut, familii care și-au încheiat socotelile și și-au abandonat suferinzii sau oameni tineri și bolnavi, care s-au înmulțit în ultimul timp și care nu-și dau seama ce li se întâmplă. Toți aceștia au trecut pragul Hospice-lui și au lăsat câte un semn. „Avem chestionare de valoare și satisfacție a celor care ne trec pragul. Avem caiete în care fiecare își lasă câte un gând. Au fost făcute special pentru ei, pentru că cineva a spus odată: O să mor și nu o să rămână nimic în urma mea. De atunci avem 4 astfel de caiete. În unul, cineva ne scrie că nu trebuie să schimbăm nimic, dar că neapărat trebuie să arătăm și altora ce facem aici”, mai povestește directoarea.
În județul Sibiu mai sunt doar 5 locuri, într-un spital al Bisericii Evanghelice, pentru nevoi paleative, iar în toată țara sunt 7 astfel de centre. Pe lângă acestea mai există și persoane care oferă îngrijire paleativă acasă.
www.carlwolff.ro/hospice
„Când nu mai este posibilă vindecarea, este datoria noastră să îngrijim.” – Cicely Saunders
