Moş Crăciun versus Naşterea lui Isus

În ultimii 50 de ani Naşterea lui Isus, simbol vechi al creştinismului, a fost treptat înlocuit şi la noi de simbolul lui Moş Crăciun, un tip bărbos, burtos, îmbrăcat în roşu. De fapt, întreaga sărbătoare a Crăciunului a devenit un mix de religie şi comercialism. Suntem îndemnaţi prin tradiţia creştină, să mergem la slujbă, să colindăm în ajun. Dar în acelaşi timp reclamele ne îmbie şi ne forţează să cumpărăm cadouri din timp pentru familie, prieteni, cunoştinţe. Să consumăm! Ca alte sărbători creştine, Naşterea lui Isus, devenită Crăciun, este un bun prilej de tocare a banilor şi risipă. Din fericire mai sunt oameni care măcar în preajma acestei sărbători de bucurie se gândesc la cei săraci şi se îndreaptă spre ei cu alimente, haine şi alte obiecte. De fapt, acolo este cea mai mare nevoie de orientare a cadourilor. Din păcate la săraci ajung puţine lucruri din cele vândute în această perioadă. Grosul merge tot între cei cu stare. Vă prezentăm în continuare cele două istorii ale lui Moş Crăciun şi ale Naşterii lui Isus, pentru a înţelege partea comercială şi cea religioasă a acestei sărbători. Istoria lui Moş Crăciun Povestea lui Moş Crăciun înce­pe în Olanda, în secolul al XVII – lea, sub numele de Moş Nico­lae. Spre sfârşitul se­co­lului al XVIII – lea, şi înce­putul se­colului XIX, Moş Nicolae a că­lătorit către Ame­rica, unde a găsit un teren foarte propice pen­tru a se dezvolta. Prima „apari­ţie publică” a lui Moş Crăciun (Santa Clause), da­tează din anul 1809, când scrii­torul Wa­shing­ton Irving, în lucrarea sa „Istoria ora­şului New York po­vestită de Kni­cker-Borker”, îl prezintă pe acesta ca un bătrân cu barbă, îmbrăcat în haine roşii. Thomas Nast este cel care timp de 30 de ani a definit prin cari­caturile sale, principalele trăsă­turi ale lui Moş Crăciun. În anul 1885, Thomas Nast a „stabilit” că reşedinţa lui Moş Crăciun se află la Polul Nord. La începutul secolului al XX – lea, în anul 1930, prin intermediul unei campanii publicitare a com­paniei Coca-Cola, Moş Crăciun dobândeşte o burtă durdulie, un aer jovial şi costumul său roşu. Din acel moment, compania Coca-Cola va folosi imaginea lui Moş Crăciun pentru a-şi promova produsele în perioada sărbătorilor de iarnă. Până la sfârşitul secolului al XIX – lea, în Marea Britanie, Moş Crăciun a fost ignorat. În Franţa, Moş Crăciun a sosit după sfârşitul celui de-al doilea război mondial. La fel şi în Italia. Obiceiurile lui Moş Crăciun variază în diferitele zone ale glo­bului pământesc, dar în general este prezentat ca fiind îmbrăcat într-un costum roşu (datorită Coca-Cola), cu o barbă albă şi lungă, locuind aproape de Polul Nord. Spiriduşii îl ajută pe parcursul anului la pregătirea cadou­rilor, iar Moş Crăciun le distribuie copiilor cuminţi, cu aju­torul unei sănii zburătoare, trasă de reni. Naşterea lui Isus Hristos Despre Naşterea Domnului, Evanghelia după Luca ne spune că a avut loc în al 14-lea an al domniei cezarului Octavian August (31 î.H.-14 d.H.), pe când guvernator al Siriei era Quirinius. Iar Galileea cu Nazaretul în care locuia Sfânta Fecioară cu logodnicul ei, dreptul Iosif, şi Iudeea, în care era Betlee­mul, erau toate sub stăpânirea regelui Irod cel Mare, supusul ro­ manilor. Tocmai când era aproape să nas­că Sfânta Fe­cioară, a ieşit po­runcă de la Cezar ca fiecare cetăţean să meargă să se înscrie în cetatea sa. ªi cum ei ţineau de Betleem, „cetatea lui David”, au plecat din Nazaret spre Betleem. Acolo, Fecioarei Maria i s-au împlinit zilele ca să nască. „ªi a năs­cut pe Fiul său Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc pentru ei în casa de oaspeţi” (Luca 2, 1-7). Nimeni nu ştia de aceasta. Doar un înger a vestit păstorilor, care erau în câmp cu turmele lor, bucuria: „Că vi S-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. ªi acesta vă va fi semnul: veţi găsi un prunc înfăşat şi culcat în iesle. ªi deodată s-a văzut o ceată de îngeri lăudând pe Dumnezeu şi cântând: Slavă întru cei de sus, lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Luca 2, 8-14). Îngerii anunţau astfel că Cel ce Se năştea era Domnul păcii şi al împăcării lui Dumnezeu cu oamenii, şi a oamenilor între ei, înfrăţindu-i şi făcându-i „fii ai lui Dumnezeu prin har” (Romani 8, 15-17; Galateni 4, 4-6). Hristos, Mesia, a venit să în­temeieze o împărăţie a lui Dum­nezeu pe pământ: Biserica (Matei 16, 18), să-i lase o Lege nouă – Evanghelia şi să rânduiască o preoţie nouă, veşnică şi mântuitoare. El este Fiul lui Dumnezeu, devenit prin întrupare şi „Fiul Omului”, trimis să reverse ungerea Lui peste toţi cei care cred în El, harul Duhului Sfânt. Georgeta Mândrean, Călin Blaga