Noi monumente reconstruite în muzeul din Dumbrava Sibiului

De Ziua Internaţională a muzeelor – 17 mai, la ora 12 se vor vernisa noile monumente oferite în circuitul de vizitare: Moara hidraulică cu alvan, din judeţul Sălaj, Fântâna cu hecnă din Dumbrăveşti – Prahova şi Teascul de in din Cristian – Braşov. Moara cu alvan din Ciocmani, prin complexitatea tehnică şi in­geniozitatea in­stalaţiei de ele­vare, respectiv de coborâre a roţii hidraulice a morii cu alvan, denotă capacitatea de adaptabilitate perpetuă a ţăranilor români la condiţiile de mediu, moara re­prezentând astfel un unicat şi o premieră absolut originală în domeniul tipologiei universale a morilor de cereale. Transferată în anul 2006, în cadrul Grupei mineritului, Fântâna cu hecnă din Dumbraveşti este un unicat în ceea ce priveşte tehnica de extracţie a apei, la nivel naţional nemaifiind depistată o astfel de fântână în funcţiune. Acest sistem îşi are începuturile prin secolul al XVIII-lea şi era destinat, în special, extracţiei petrolului. În acest sens, trebuie menţionat faptul că, până la modernizarea sistemului de extracţie a ţiţeiului, hecna a constituit principalul mijloc de ridicare a păcurei din puţurile petroliere, având recorduri de adâncime pentru simplitatea sistemului, un exemplu concret fiind puţul ªtefescu de la Băicoi. Monumentul a fost reconstruit, devenind o completare la Uliţa minerilor, ca un alt tip de sistem de extracţie al păcurii de la adâncimi mari. Teascul de zdrobit seminţe de in („oloiniţă”) din comuna Cristian, judeţul Braşov, a fost reconstruit în sectorul alimentaţiei populare, grupa tematică a preparării uleiului comestibil, aparţinând tipului de teasc cu berbeci şi pene, asemănător cu alt teasc din muzeu, acesta fiind însă mult mai masiv, datorită forţei sporite dezvolată în timpul funcţionării. Teascul a fost realizat la cumpăna dintre secolele al XIX-lea şi al XX-lea, de către meşterul Ichobel Christian şi a aparţinut unei familii de saşi din Cristian, fiind folosit fie pentru realizarea de ulei pentru mâncare, fie vândut în localităţile învecinate, dar şi negustorilor veniţi în Cristian din Ploieşti sau Bucureşti. Teascul era situat într-un atelier din gospodărie, era acţionat de doi bărbaţi şi a funcţionat până în anul 1939. (L.V.)