„Pentru tot mai mulţi oameni cu educaţie superioară, internetul a devenit mijlocul principal de informare”

Anul acesta, presa din România împlineşte 180 de ani. Cu acest prilej la Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi a avut loc Congresul Internaţional de Istorie a presei, organizat în parteneriat cu Asociaţia Română de Istorie a Presei. Minodora Sălcudean, lector dr. la Facultatea de Jurnalistică din Sibiu a fost unul din cei care ne-au reprezentat la Congres. Cu ce impresii v-aţi întors de la congres? Congresul de Istorie a Pre­sei de la Iaşi a ajuns la a doua ediţie. Organizatorul principal al manifestării a fost A.R.I.P. – Asociaţia Română de Istorie a Presei. Congresul s-a desfăşurat pe două teme, în paralel: „Istoria presei. Particularităţi metodologice în cercetarea domeniului” şi „Rolul şi locul presei în societatea românească”, fiecare reunind zeci de comunicări ştiinţifice. A fost un adevărat tur de forţă, din acest punct de vedere. Din păcate, timpul alocat prezentărilor şi dezbaterilor a fost destul de limitat. Cine a participat de la Sibiu? Sibiul a fost reprezentat de o echipă formată din trei universitari: conf. dr. Anca Sârghie (Alma Mater), lector dr. Gabriela Nistor (Facultatea de Litere, ULBS) şi subsemnata, de la Facultatea de Jurnalistică (ULBS). Fiecare din noi a prezentat o comunicare individuală, toate urmând a fi publicate în volumul colectiv al congresului. Ce ne puteţi spune despre proiectul „Istoria presei din România în date”? „Istoria presei din România în date” e un proiect naţional ambiţios de cercetare a gazetăriei noastre de la începuturi până în contemporaneitate. Când va vedea lumina tiparului, va fi, pesemne, cea mai exhaustivă, cel puţin cantitativ şi ca acoperire, lucrare de istoria presei româneşti. Coordonatorul proiectului este conf. dr. Marian Petcu, iar din echipa sibiană fac şi eu parte. La Iaşi, în ultima zi a congresului, a avut loc un bilanţ al datelor trimise până acum. Unele judeţe au trimis toate datele, altele încă nu s-au apucat. Noi cei din Sibiu mai avem încă de lucru. ªtim că la Iaşi aţi lansat o carte. De ce acolo şi nu la Sibiu? E vorba despre volumul Tudor Arghezi. Discursul polemic, prima mea carte (la origine teza mea de doctorat), apărută în martie a.c., la Institutul European din Iaşi. Am prezentat-o la Iaşi pentru că mi s-a oferit acest prilej şi pentru că am considerat că e un context foarte favorabil receptării ei. Sigur că nu a fost concepută ca un produs editorial vandabil sau comercial. E un studiu destinat specialiştilor, studenţi şi profesori veniţi cu precădere dinspre filologie şi preocupaţi de publicistica scriitorilor. Cartea propune o abordare intredisciplinară a gazetăriei polemice argheziene, încercând să recupereze un segment important al publicisticii sale dintre cele două războaie, un segment care a fost cu bună ştiinţă ignorat de critici sub pretextul că nu întruneşte valenţele literaturităţii. În calitate de „observator avizat” al mass-media, ce rol credeţi că joacă presa în societatea românească? La Facultatea de Jurnalistică avem un curs şi un seminar de ,,Critica media” în care încercăm să punem sub lupă, să analizăm, să comentăm starea mass-media româneşti. Presa ar trebui să fie un mijloc autorizat de informare. Dacă privim mass-media ca fiind o instituţie socialmente pusă în slujba binelui public, atunci rolul ei este să informeze corect şi onest, să fie un barometru critic al vieţii politice, să deconspire abuzurile, să se pună în slujba cetăţeanului şi nu în ultimul rând să respecte viaţa privată. Veţi spune că asta e utopie. Dacă privim mass-media ca pe o afacere, ceea ce înseamnă ieşirea din utopie şi intrarea în realitatea crudă, atunci nu contează „cum”, contează „cât”: tirajul tabloidelor, rating-ul unor emisiuni în care „reality-show-ul” a devenit o deplorabilă ficţiune de televiziune. Logica pieţei mediatice este următoarea: cererea dictează oferta. Totul e de vânzare şi totul e la vedere, ca să mă folosesc de expresia inspirată a Danielei Zeca-Buzura. Se mai citeşte presă scrisă în România? Da, dar pe internet. Mediul online a devenit practic suport pentru media tradiţionale. Studiile arată că generaţia tânără de pe întreg mapamondul citeşte presa pe internet sau se informează din publicaţii gratuite, motiv pentru care a fost botezată generaţia gratuităţilor. Ocazional, tinerii citesc şi presă tipărită contra cost. Pentru tot mai mulţi oameni cu educaţie superioară, internetul a devenit mijlocul princi­pal de informare, asta şi datorită unor servicii precum rss-feed sau newsletter, specifice mediului online. Pentru oamenii cu instruire medie sau submedie, televizorul a rămas, însă, mijlocul predilect de informare. Oamenii vârstnici preferă, în virtutea obişnuinţei de o viaţă, contactul palpabil cu hârtia tipărită, de aceea preferă să citească publicaţiile tipărite.