Reuniune după 60 de ani

,,Ce ani frumoşi şi ce fete frumoase!”, exprimă un fost absolvent la reuniunea promoţiei din 1949 a Liceului „Gheorghe Lazăr”. După 60 de ani de la absolvirea liceului foştii colegi s-au reîntâlnit pentru a depăna poveşti şi amintiri din timpul anilor de liceu. Dacă la început prea puţini dintre ei s-au recunoscut, au continuat să facă schimb de numere de telefon, au dat mâna şi s-au îmbrăţişat extrem de emoţionaţi. Unii dintre ei au venit tocmai de la Timişoara, Cluj sau Bucureşti pentru a se bucura de acest moment unic şi minunat din viaţa lor. Ion Andrei, unul dintre colegi, spune că unii sunt paşoptişti şi alţii sunt cu un an mai mare. „Nu ne recunoaştem. Majoritatea s-au schimbat foarte mult, în schimb alţii mai puţin. Vă daţi seama, după 60 de ani… Eu sunt din `30, calculaţi dumneavoastră câţi ani am!”, spune Ion Andrei. Acesta a lucrat în domeniul forestier, ca inginer. „Unde-i Puiu?”, întreabă uimit unul dintre ei. Promoţia elitelor Desigur că o promoţie de la „Gheorghe Lazăr” nu putea să scoată decât oameni de seamă, oameni inteligenţi, a căror vigilitate se mai vede încă şi acum, la o vârstă atât de înaintată. Ovidiu Vasilescu, a lucrat în domeniul hidrotehnicii, luând la rând toate barajele din ţară, alţii au fost ingineri, cercetători ştiinţifici sau laboranţi. „Reuniunea a fost cât se poate de plăcută! Dar cât se poate de dezamăgitor, că nu ne recunoaştem. Cu trei, patru inşi am păstrat legătura. Ne vedem mai des”, spune Vasilescu. Pe vremea aceea la liceu aveau două profiluri: unul umanist cu predarea limbii latine, ca materie de bază şi altul real, cu disciplina de bază matematică. Două clase separate, A şi B. Când i-am întrebat ce părere au de şcoala de atunci şi cea de acum, sau cum văd modificările care se fac permanent în învăţământ, unul dintre ei a stat puţin pe gânduri şi mi-a răspuns: „Bulibăşeala a început încă de pe vremea aceea! Modificările au început încă de când eram noi la liceu”, a spus acesta indignat. Dintre toţi cei pre­zenţi în faţa liceului „Gheorghe Lazăr”, un domn mi-a atras atenţia în mod special. Părea că este cel mai în vârstă dintre toţi şi purta un costum negru, şters de trecerea anilor. Aşa că m-am îndreptat spre el. „Fiecare elev avea chipiu şi număr matricol pe mână la acea vreme. Opt ani de zile am făcut aici”, povesteşte Nicolae Iosif. Amprenta trecerii anilor pare a i se fi întipărit pe faţă. A fost bibliotecar şi laborant la viaţa lui. „N-am crezut că mai apuc întâlnirea de 60 de ani”, spune sincer acesta. Au făcut prezenţa la fel ca acum 60 de ani Reuniunea propriu-zisă s-a făcut în sala 29 a Colegiului „Gheorghe Lazăr”. Emoţiile cele mai mari s-au văzut în momentul în care s-au aşe­­zat în bănci. Unii dintre ei nu şi-au mai amintit în ce bancă au stat în timpul liceului, aşa că s-au aşezat unde au nimerit. „Cei absenţi să se ridice în picioare”, glumeşte unul dintre ei, în timp ce îi numără. „Unde-i Mircea?”, întreabă curios acesta. Apoi li s-a dat la fiecare o broşură cu „Promoţia 1949 a absolvenţilor de liceu „Gheorghe Lazăr”, s-au uitat peste pozele vechi cu clasa, şi-au amintit cum mergeau la ski şi au povestit între ei. „Ne reunim după 60 de ani. Unii cu alţii ne-am mai întâlnit. Vă urez în continuare o activitate bună, eficientă, celor care încă mai lucraţi. N-o să fac o istorie de după cel de-al doilea război mondial”. Cuvântul de început este întrerupt de intrarea pe uşă a lui Mircea. Toţi îşi ţintuiesc privirile asupra lui. „Mircea a avut o intare demnă de reţinut”, spune unul dintre foştii colegi. Mircea a venit însoţit de fiica sa, care a făcut repede o poză de la intrarea în sala de curs şi a plecat. „Îi mulţumim lui Andrei care s-a chinuit să rezolve problemele Bucureştiului. Lui Crişan cu care am întreţinut relaţii mai mult prin telefon”, continuă discursul. Nu a lipsit nici profesorul De la reuniune nu a putut să lipsească nici profesorul Ioan Câmpean, pedagog şi profesor al clasei, în vârstă de 88 de ani, cu 47 de ani vechime în această şcoală. „M-a tuns pe mine”, spune unul dintre colegi. „Stimaţi absolvenţi, în numele conducerii liceului vă urez bun-venit. Ne aflăm într-o perioadă di­ficilă. Mulţi se plimbă dimineaţa ca să aibă după-amiaza liberă. Mulţi au capul pe umeri doar ca să nu-i plouă în gât. Sunt mulţi subnutriţi intelectuali”, şi-a început discursul prof. Câmpeanu. În continuare acesta i-a ţinut la curent cu noile schimbări din şcoală şi le-a amintit ce le spunea în liceu: să nu se obişnuiască cu chiulul, ţigările, alcoolul sau cu mersul la femei. Întâlnirea a continuat la ora 14 cu ieşirea la un restaurant în Piaţa Mică, împreună cu soţiile. Iniţial aleseseră o grădină de vară, dar au schimbat locaţia în ultimul moment pentru că vremea nu se arăta prea bună. Georgeta Mândrean

,,Ce ani frumoşi şi ce fete frumoase!”, exprimă un fost absolvent la reuniunea promoţiei din 1949 a Liceului „Gheorghe Lazăr”. După 60 de ani de la absolvirea liceului foştii colegi s-au reîntâlnit pentru a depăna poveşti şi amintiri din timpul anilor de liceu. Dacă la început prea puţini dintre ei s-au recunoscut, au continuat să facă schimb de numere de telefon, au dat mâna şi s-au îmbrăţişat extrem de emoţionaţi. Unii dintre ei au venit tocmai de la Timişoara, Cluj sau Bucureşti pentru a se bucura de acest moment unic şi minunat din viaţa lor. Ion Andrei, unul dintre colegi, spune că unii sunt paşoptişti şi alţii sunt cu un an mai mare. „Nu ne recunoaştem. Majoritatea s-au schimbat foarte mult, în schimb alţii mai puţin. Vă daţi seama, după 60 de ani… Eu sunt din `30, calculaţi dumneavoastră câţi ani am!”, spune Ion Andrei. Acesta a lucrat în domeniul forestier, ca inginer. „Unde-i Puiu?”, întreabă uimit unul dintre ei. Promoţia elitelor Desigur că o promoţie de la „Gheorghe Lazăr” nu putea să scoată decât oameni de seamă, oameni inteligenţi, a căror vigilitate se mai vede încă şi acum, la o vârstă atât de înaintată. Ovidiu Vasilescu, a lucrat în domeniul hidrotehnicii, luând la rând toate barajele din ţară, alţii au fost ingineri, cercetători ştiinţifici sau laboranţi. „Reuniunea a fost cât se poate de plăcută! Dar cât se poate de dezamăgitor, că nu ne recunoaştem. Cu trei, patru inşi am păstrat legătura. Ne vedem mai des”, spune Vasilescu. Pe vremea aceea la liceu aveau două profiluri: unul umanist cu predarea limbii latine, ca materie de bază şi altul real, cu disciplina de bază matematică. Două clase separate, A şi B. Când i-am întrebat ce părere au de şcoala de atunci şi cea de acum, sau cum văd modificările care se fac permanent în învăţământ, unul dintre ei a stat puţin pe gânduri şi mi-a răspuns: „Bulibăşeala a început încă de pe vremea aceea! Modificările au început încă de când eram noi la liceu”, a spus acesta indignat. Dintre toţi cei pre­zenţi în faţa liceului „Gheorghe Lazăr”, un domn mi-a atras atenţia în mod special. Părea că este cel mai în vârstă dintre toţi şi purta un costum negru, şters de trecerea anilor. Aşa că m-am îndreptat spre el. „Fiecare elev avea chipiu şi număr matricol pe mână la acea vreme. Opt ani de zile am făcut aici”, povesteşte Nicolae Iosif. Amprenta trecerii anilor pare a i se fi întipărit pe faţă. A fost bibliotecar şi laborant la viaţa lui. „N-am crezut că mai apuc întâlnirea de 60 de ani”, spune sincer acesta. Au făcut prezenţa la fel ca acum 60 de ani Reuniunea propriu-zisă s-a făcut în sala 29 a Colegiului „Gheorghe Lazăr”. Emoţiile cele mai mari s-au văzut în momentul în care s-au aşe­­zat în bănci. Unii dintre ei nu şi-au mai amintit în ce bancă au stat în timpul liceului, aşa că s-au aşezat unde au nimerit. „Cei absenţi să se ridice în picioare”, glumeşte unul dintre ei, în timp ce îi numără. „Unde-i Mircea?”, întreabă curios acesta. Apoi li s-a dat la fiecare o broşură cu „Promoţia 1949 a absolvenţilor de liceu „Gheorghe Lazăr”, s-au uitat peste pozele vechi cu clasa, şi-au amintit cum mergeau la ski şi au povestit între ei. „Ne reunim după 60 de ani. Unii cu alţii ne-am mai întâlnit. Vă urez în continuare o activitate bună, eficientă, celor care încă mai lucraţi. N-o să fac o istorie de după cel de-al doilea război mondial”. Cuvântul de început este întrerupt de intrarea pe uşă a lui Mircea. Toţi îşi ţintuiesc privirile asupra lui. „Mircea a avut o intare demnă de reţinut”, spune unul dintre foştii colegi. Mircea a venit însoţit de fiica sa, care a făcut repede o poză de la intrarea în sala de curs şi a plecat. „Îi mulţumim lui Andrei care s-a chinuit să rezolve problemele Bucureştiului. Lui Crişan cu care am întreţinut relaţii mai mult prin telefon”, continuă discursul. Nu a lipsit nici profesorul De la reuniune nu a putut să lipsească nici profesorul Ioan Câmpean, pedagog şi profesor al clasei, în vârstă de 88 de ani, cu 47 de ani vechime în această şcoală. „M-a tuns pe mine”, spune unul dintre colegi. „Stimaţi absolvenţi, în numele conducerii liceului vă urez bun-venit. Ne aflăm într-o perioadă di­ficilă. Mulţi se plimbă dimineaţa ca să aibă după-amiaza liberă. Mulţi au capul pe umeri doar ca să nu-i plouă în gât. Sunt mulţi subnutriţi intelectuali”, şi-a început discursul prof. Câmpeanu. În continuare acesta i-a ţinut la curent cu noile schimbări din şcoală şi le-a amintit ce le spunea în liceu: să nu se obişnuiască cu chiulul, ţigările, alcoolul sau cu mersul la femei. Întâlnirea a continuat la ora 14 cu ieşirea la un restaurant în Piaţa Mică, împreună cu soţiile. Iniţial aleseseră o grădină de vară, dar au schimbat locaţia în ultimul moment pentru că vremea nu se arăta prea bună. Georgeta Mândrean